„Trei la leu” este ultima joaca favorita a Mariei. Strange petale sau fire de iarba in galetusa si se duce la buniaca-su sa i le vanda, strigand „Tei la leu! Tei la leu!” Fericirea de pe chipul ei in momentul in care se vede cu mult doritul leu in mana, este nepretuita! E tare frumoasa joaca lor… Tata care incearca sa se tocmeasca, iar ea o tine pe a ei.. „tei la leu!” .. si dupa ce isi castiga cinstit leutul, il pune la pusculita si abia apoi are grija sa ii lase tatalui meu marfa, avand grija sa numere, dupa care fuge la mama, incercand sa o convinga si pe ea sa cumpere. Cu mama nu-i merge.. o trimite la plimbare repede… dar tot e fericita pentru leutul ei. Face asta in fiecare zi. Sa va mai spun ca daca ne aude vorbin despre mersul la piata, sare repede: „Cu […]
Maria si patrupedul
… si nu e vorba de catelusul familiei, ci de Vladimir. 🙂 La finalul filmuletului se poate observa cum o ia la goana in patru labe. Mi-e drag de el de numai pot. 🙂 Maria nu ne-a dat ocazia sa trecem prin etapa patrupeda, asa ca acum ne bucuram pentru prima data de ea. Calitatea filmuletului, ca de obicei, lasa de dorit. Tot cu telefonul i-am filmat.
Dragostea-i mare
Dragostea Mariei pentru cort, se pare ca nu este un foc de paie. 🙂 Este in continuare fericita sa se joace in cort, ba chiar a inceput sa ni-l ceara si pe Vladimir acolo. Sa ni-l ceara e mult spus… vine si incepe sa traga pur si simplu de el, iar daca el e deja pe podea, incearca sa il tarasca pana in cort. 🙂 Daca intervenim, incep proteste verbale (urlete si tipete) care nu se incheie pana cand Vladimir nu este pozitionat in cort. 🙂 Asa cum se vede in poze, invitat de onoare in casuta lor este, mai tot timpul, dolo (urs, in dulcele grai marioresc). Maria ar sta numai acolo… aseara chiar a si adormit acolo… si nu ca ar fi apucat-o somnul la joaca, ci pentru ca acolo si-a dorit ea sa doarma… si cum Vladimir dormea, a trebuit sa stau eu acolo cu ea sa […]
Pretul fericirii
De data aceasta a fost nevoie numai de 80 si ceva de lei pentru achizitionarea cortului si de 5 minute de joaca frateasca. 🙂 Iubesc zilele petrecute alaturi de ei! Cu tot nopti nedormite, eruptii dentare si tantrumuri! 🙂
Vichendiene
… sau d’ale week-end-ului. 🙂 Aveam planuri marete pentru acest week-end… dar am bolit pe rand. A inceput Maria cu prima ei entero-ceva. Nu stiu exact ce, pentru ca nu am ajuns la doctor… Ne-am cam speriat… mai ales de varsaturi, ca in afara de putin lape varsat in bebelusie, nu am avut astfel de experiente. Greu, cu teama nostra si suferinta ei, am reusit sa nu ajungem la spital, si Mariuta deja si-a revenit. Aseara chiar a si mancat. 🙂 In paralel cu Maria, dar cu un debut ceva mai intarziat, Sorin a picat „victima” unei infectii la masea, drept pentru care, Sambata seara, am lasat cacacioasa si sanatosul in grija bunicilor si am plecat impreuna cu Falcuta al meu in cautarea unui cabinet stomatologic deschis non-stop. Prima oprire – cabinetul de pe Lutherana (e de cand lumea si pamantul acolo). Ajunsi acolo am facut cale intoarsa, speriati fiind […]
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
Amalgam …
Lucrarile inainteaza incet. 🙁 Sorin are multa treaba la job, iar cand vine acasa il iau de bun… as face eu mai multe, dar nu mai pot… Ieri am lacuit; ma ustura gatul si acum de la vaporii care se pare ca sunt toxici. Tot nu am reusit sa facem lateralele patului, iar eu nu ma pot apuca de slefuit si de vopsit deoarece as munci in zadar; noile gauri vor strica tot. Plinta nici macar nu am cumparat-o, ca nu are timp sa o puna… La job pleaca la 7, max 7.30 si ajunge acasa din ce in ce mai tarziu… Ieri era aproape 20.00 cand a ajuns acasa…. 🙁 Am reusit si am impachetat hainele de iarna… zac pe casa scarii si il asteapta sa le urce in pod. Hainele de vara sunt inca in pod! Ma coc in putinele haine care au mai ramas in sifonier! Vreau […]
Prima intalnire cu porumbeii
Porumbei avem si la noi in parc, insa nu sunt atat de multi ca in Piata Sfatului din Brasov. Sambata, cand am mers la control am fost insotita de Maria si de tatal meu, deoarece, in urma unui consiliu de familie, au decretat ca nu e sigur sa ma lase sa plec singura la drum lung. 🙂 … Nu imi era teama de drum, dar am acceptat bucuroasa oferta tatalui meu de a ma insoti, pentru ca asa o puteam avea pe Maria cu mine. 🙂 Nu a fost o iesire de week-end – ne-am dus si ne-am intors in aceeasi zi, dar am avut grija sa programam totul astfel incat sa ii oferim Mariei cateva ore de dezmorteala prin Brasov, iar „piesa centrala” a dezmortelii pe care i-am oferit-o Mariei a fost o zbenguiala prin Piata Sfatului. A fost destul de tematoare la intalnirea cu stolul de porumbei. Inca […]
Figura materna …
Se pare ca n-am! 😀 Zilele trecut in timp ce stateam in patru labe in nisipar incercand sa construiesc un castel de nisip pentru Maria care ma privea fascinata si ma aplauda, ma trezesc inconjurata de cateva fetite pe la 5-7 ani… Vin, o dragalesc putin pe Maria, ma intreaba cate in luna si in stele despre ea – eu le raspund, apoi isi indreapta atentia spre ceea ce incercam sa construiesc eu si imi cer voie (da, mi-au cerut voie!!) sa ma ajute. Si uite-ma pe mine inconjurata de copii, sub atenta supraveghere a Mariei… si „sagetata” de privirile dezaprobatoare ale parintilor/bunicilor/bonelor ce populau bancile de pe marginea nisiparului… 😀 Dupa reactii, Maria s-a simtit excelent… eu, asemenea… insa m-a pus pe ganduri o intrebare ce mi-a fost adresata „colegial” de unda dintre fetite: – Auzi, da’ pe ea nu o cearta mama ei ca se murdareste? Chiar asa! […]