Am ajuns acasa. Cu pile, ca altfel trebuia sa stau internata 3 zile. Am iesit la inventar mai cu un fir mai putin. Un fir buclucas; singurul, sper. Astea sunt vestile bune.
Vestile mai putin bune sunt ca trebuie sa merg zilnic la pansat … asta ca ma plangeam ca merg prea des la doctor. O alta veste nu tocmai stralucita este ca nu m-au mai cusut – acum am o gaura mai mare decat aveam inainte de operatie. Cica ar trebui sa se inchida singura, acum ca nu mai este firul buclucas pe care organismul meu era „ocupat” sa il respinga. „Securea” care atarna deasupra operatiei mele este ca restul plagii este inca inflamata la interior si este prinsa tot cu fire precum cel buclucas; vre-o 15-20 astfel de fire, dar trebuie sa fiu optimista!
„Aventura” continua… nu pentru mult timp. Sper din toata inima.
Multumesc tare-tare mult pentru toate mesajele de incurajare. 🙂
20 de comentarii
iti mai spun un lucru ca nu ma pot abtine.
Esti o scumpa si o curajoasa. ma bucur ca am ocazia sa citesc scrierile tale. E mare lucru sa-ti pui viata „pe hartie” in vazul altora, sa fi asa cum esti, sa mergi mai departe. viata este despre cum inveti sa traiesti. stiu ca din toate incercarile astea tu ai sa iesi cea castigata. de fapt nu numai tu, ci si cei din jurul tau care intra in contact cu tine.
te imbratisez. atat am vrut sa spun.
Dumnezeu sa iti dea putere, intelepciune si bucurii multe.
@sakura, multumesc este putin spus! Sunt cuvinte frumoase, poate prea frumoase pentru mine. Sper sa le merit!
Te imbratisez cu drag.
Draga mea. vreau sa-ti spun doar un lucru: TE IUBESC
Capul sus, draga mea!
@alexandrescudaniela, incerc! Chiar imi dau toata silinta! 😉
tinem pumnii stransi! ii dam operatiei pe toti odata daca nu e cuminte! 😉
@belgianca, 🙂 multumesc. de atata strans pumni o sa ti se puna carcei! 😀 😀 😀 … ceea ce ma face sa apreciez si mai mult imbrabatarile tale virtuale. 😉
Curaj, Gabi, ce a fost mai greu a trecut!
@Diana, 🙂 e drept! …. dar ce a ramas e sacaitor tare!! 😛
Gabi, important e ca esti acasa, langa puiuti. Sper din suflet sa citesc in curand ca ai scapat de problemele de sanatate si va continuati viata sanatosi si fericiti
@Ana, e important, e adevarat! …. iar viata fara medici si spitale (atat de des) pare un vis…. azi am aflat ca e posibil sa ma coasa din nou! … incep sa cedez psihic…
Eu zic ca finalul aventurii se apropie:). Iti doresc multa forta si rabdare (te admir enorm pentru optimismul de care ai dat dovada in ultimele saptamani, multe alte mamici probabil ar fi cazut in depresie si ar fi trcut mai greu peste momentele astea dificile).
PS: ce mai face vladimir cu nasucul? E ok?
Pupici
@Roxana, trebuie sa se apropie! .. am aproape 8 saptamani de cand traiesc prin spitale ; mi s-a cam luat….
Piciul nu-i nici mai bine nici mai rau, dar partea proasta e ca la antibiograma i-a iesit sensibil numai la sumetrolim si asta se ia numai pe gura. Deocamdata urmeaza un tratament homeopat, in care mi-am pus toate sperantele.
Imi pare rau ca n-ai scapat inca, dar se vor rezolva ele toate, in bine desigur. Eu tot astept vestea buna ca s-a terminat!:)
@Cristina, vestea aia o asteptam si noi! Sor-mea s-a oferit sa imi gazduiasca petrecerea atunci cand scap! 😀
Of, Doamne! Lipsesc şi eu câteva zile şi uite peste ce dau! 🙁 Aşa cum spune şi Cecilia mai sus: important e că eşti ACASĂ! Pup dulce mămica mea preferată
@Cristina + Alexia, da’ unde ai fost, de ai lipsit? 🙂 Merci de pupaturi – acum sigur trece mai repede. 😉
@g.cojocaru, Tot alerg de colo colo după cele necesare terminării casei, așa că am cam rărit-o cu netul
Haide Gabi, capul sus! Va fi bine! Important e ca esti acasa langa puiutii tai si familia ta iubitoare!
@Cecilia, e tare adevarat! 🙂 Am fost in culmea fericirii atunci cand medicul a acceptat sa ma lase sa plec acasa!! 😀 Am plecat repede ca mi-era frica sa nu se razgandeasca.