A mom’s BFF

Nu stiu altii cum sunt, insa eu mi-am inceput „cariera” de mama cuprinsa de teama si nesiguranta. Deodata, zapacita care pierdea nopti prin cluburi, nu avea nici o responsabilitate in viata si nu facuse nimc bun pana atunci, s-a trezit responsabila de o viata. Cam mare trecerea de la nimic la o viata… asa ca m-au napadit temerile si nesiguranta. In 22 Martie 2010, m-am trezit cu un ghemotoc in brate ce depindea de mine. Am dat rateuri inca de la inceput. Primul esec in calitate de mama: alaptarea. Cauza: lipsa mea de informare – nu stiam ce sunt alea canale infundate si cum se „trateaza”. Am aflat mai tarziu ce gresisem, dar deja nu mai puteam face nimic pentru a da timpul inapoi…

Am invatat „the hard way”  ca nu te nasti parinte si ca trebuie sa faci ceva eforturi (unii mai mari, altii mai mici) pentru a creste responsabil un copil. Din punctul meu de vedere, cine spune ca un copil nu iti schimba viata, habar nu are ce inseamna sa fi parinte.

Dupa primul esec, m-am repliat pe pozitii si am inceput sa caut ajutor; adica surse de informare. Am inceput prin a aprofunda sursele de informare pe care mi-am dat seama ca le tratasem cu o mare doza de superficialitate: internetul si cartile de specialitate. Internetul m-a ajutat cel mai mult, dar, prin diversitatea informatiilor gasite mi-a crescut doza de nesiguranta. Prietene-mame nu prea aveam in jur… Cartile pe care le cumparasem si pe care decisesem sa le aprofundez, erau cartile parintelui-nestiutor, si mi-am dat seama repede ca sfaturile din carti nu sunt de pus in practica. Instinctul sau filtrul personal, cum vreti sa-i spuneti… M-a salvat si relatia pe care am avut-o si o am cu medicul de familie al Mariei (acum si al lui Vladimir si al meu). Incet, incet am inceput sa prind curaj sa am incredere in propria mea judecata. Am invatat ca nu este rusinos sa cer informatii. Am invatat ca internetul si in special blogusorul meu – prin prisma oamenilor  minunati pe care i-am cunoscut (real sau virtual) prin intermediul lui, sunt „mine de aur”; a venit tare din urma facebook-ul, cu grupurile lui dar si cu scandalurile (acestea nu au ocolit nici blogurile).  In online, gasesti extreme dar si echlibru, important este filtrul personal, ca si in cazul oricarei alta sursa de informare.

Nu stiu daca ati apucat sa vedeti/completati chestionarele legate de sursele de informare lansate de Bogdana, Cristina sau Ana in cadrul campaniei de dialog cu mamele initiata de Danone… Eu le-am completat si m-am si „delectat” cu rezultatele finale ale sondajului:

La intrebarea asta, topul cautarilor mele ar fi aratat cam asa:

locul 1 – informatii legate de naturalitatea ingredientelor .. subiectul asta va fi mereu  unul spinos si niciodata nu cred ca poti baga mana in foc pentru alte produse decat pentru cele ce ies din mana ta. Totusi, nu e bine nici sa apleci urechea la legendele urbane – poti avea surprize atunci cand vei ajunge sa te poti convinge de adevar.

locul 2 – informatii legate de alimente recomandate in diversificare – ce aliment? de la ce varsta? quinoa ce-i? provine din china? 🙂 Am invatat multe despre alimente provenite din alte zone geografice dar care au un aport de nutrienti mult mai mare decat cele traditionale romanesti. Cartoful se da de la 6 luni sau de la 9? Cand introducem carnea? Moare daca mananca branzica Danonino inainte de 3 ani? Sa nu radeti! … eu mai aveam putin si imi faceam seppuku cand mi s-a zis ca Danonino nu e recomandat copiilor sub 3 ani… in clipa aia eram cu lingurita plina cu Danonino, in gura lui… Era singura branza pe care o manca.  Am cedat cu alimente „imbuteliate” la amandoi: la Maria cu borcanase de piureuri de fructe sau legume (atunci cand plecam la plimbare, si in special cand plecam pe fuga, si chiar si acasa intr-o foarte scurta perioada in care refuza cu inversunare orice alte alimente… pana m-am prins si eu ca e suficient sa pun alimentele preparate de mine in borcanasele respective) si la Vladimir cu Danonino. La Vladimir mi-am facut multe procese de constiinta, mai ales ca pe internet nu am gasit prea multe informatii verificabile. Cand mi s-a dat ocazia sa le vizitez fabrica am fost in culmea fericirii, iar printre primele intrebari (posibil sa fi fost chiar prima) pe care le-am adresat pediatrului care reprezenta compania s-a numarat si cea legata de varsta de la care se poate consuma alimentul. Cele cateva borcanase mancate la viata lui bebeluseasca nu i-au distrus sanatatea. 🙂  Dupa ce m-am convins cum sta treaba cu standardele de calitate si respectarea retetei, m-am transformat in vanatorul de Danonino – branzica natur. In cazul meu, diferenta intre remuscari si huzur a fost numai informatia.

locul 3 – informatii legate de vitaminele si mineralele necesare cresterii. De ce au copiii mei nevoie pentru a creste sanatosi?  In ce doze? Din ce surse? Suplimente sau alimente? Super-alimente? Metode „babesti”…

locul 4 – beneficiile lactatelor in cresterea copiilor. M-a apasat cel mai tare asigurarea necesarului zilnic poentru cei nealaptati. Eu cred ca in cazul celor alimentati cu lapte praf, este recomandat un meniu cat mai bogat in produse lactate de provenienta naturala. Lapte de capra/vaca nu am avut curaj sa dau in locul celui praf pana la varsta de un an, dar dupe ce au facut cate un an, a trebuit sa suplimentam „abonamentul” la lapte.  Cumparam sau nu?  Cu grasime sau degresat? Ce efect au grasimile din lactate asupra organismului? Sunt o mama rea daca nu fac branza calcica?

locul 5 – informatii legate de continutul de zahar din alimente – nu pentru ca este aspectul cel mai putin important ci pentru ca informatiile sunt destul de clare pe subiect, asa ca nu am ce cauta mai mult.

Eu am raspuns ca intr-o foarte mare masura. Asta pentru ca cei 3 ani de cand „ma invart” prin online, m-au ajutat sa ma inconjor de oameni de calitate. E chiar ciudat dar chiar nu imi amintesc cand am primit ultimul sfat pe care l-am considerat deplasat. .. Oricum, in momentul in care ajungi sa soliciti sfaturi e clar ca esti oarecum intr-un impas si ca tot ce ai incercat pana la acel moment, tot ce ai incercat nu a avut rezultatul dorit. Eu ma bucur tare ca online-ul meu este plin de oameni faini de la care am ce invata!

… si acum „preferata” mea:

Eu mi-am prins urechile rau de tot la intrebarea aceasta… Nu pentru ca nu stiam ce sa raspund, ci pentru ca acel chestionar gandea mai repede decat mine si incerca sa imi sugereze un clasament analizand optiunile deja introduse.  🙂 🙂 🙂 Eu selectam un loc undeva, el imi modifica toate celelalte optiuni, inclusiv selectiile facute anterior… am cedat! Am aranjat in ordine numai primele 3 optiuni si m-am declarat invinsa. 🙂

Daca ar fi sa fac un clasament propriu ar arata cam asa:

– locul 1 : INTERNETUL (caruia ii asimilez si site-urile de specialitate si literatura de specialitate si blogurile), dap… pentru ca aceasta este sursa pe care o folosesc cel mai des. „Experienta” m-a invatat, sa coroborez informatiile gasite pe bloguri sau site-uri cu recomandarile forurilor medicale, pe care tot pe internet le gasesc, sau cu recomandarile mamicilor de incredere din comunitatile online, sau cu literatura (cea buna) de specialitate, pe care in multe cazuri o gasesti si in format electronic;

– locul 2:  PEDIATRUL: cum povesteam, am noroc de medic bun pentru copii. Este deschisa la nou si imi permite sa dezbat informatii pe care le gasesc pe net; daca nu imi poate oferi raspunsuri pe loc, se documenteaza si continuam discutia alta data. Am apreciat intotdeauna aceasta deschidere catre nou a doamnei doctor.

– locul 3:  PRIETENI, RUDE, VECINI & ALTE MAMICI

– locul 4: cu un procent infim RADIO & TV…. Daca ar fi fost sa nu iau in calcul documentarele, nici macar procentul asta infim nu ar fi existat.

… ah, si am uitat-o pe mama… Am considerat-o pe 3, la rude.

Nu stiu care este „a mom’s BFF”, dar prietenul meu cel mai bun, pe vecie ( voi  ce traducere gasiti mai potrivita pentru Best Friend Forever?) este INTERNETUL!

La voi cum stau lucrurile? Ce v-a ajutat cel mai tare in „cariera” de mama?