– Baieti, nu mai jucati mingea acolo! , striga fii-mea la un grup de 6-7 baietandri ce aveau in jur de 8-10 ani si care incinsesera o miuta in foisorul din parcul Cismigiu.
– … baietii se uita la ea, si isi continua jocul.
– Baieti, nu mai jucati ca acolo nu e teren de fotbal!
– …. [nimic]
– [fii-mea suparata ca e ignorata] Baieti! Baieti, o sa.. o sa va certe Dumnezeu!
… si merge mai deprte, multumita de sine.
Well… m-am adunat cu greu!… Am incercat sa ii explic ca Dumnezeu nu cearta pe nimeni.. si nici nu se supara pe copiii care se joaca. Mai mult nu am reusit sa ii spun… m-a surprins.
Traverseaza o etapa in care este tare interesata de tot ceea ce inseamna religie. Nu ii ofer informatii prea multe, dar are sursele ei din care reuseste sa primeasca raspunsuri la toate intrebarile pe care le are… Incerc sa nu o influentez in nici o directie si totusi directia ei e clara. Stiu ca e o etaapa, stiu ca se va domoli, dar zau de nu ma uimeste!
Un comentariu
Am inceput prea mult sa n dezobisnuim de libertatea noastra in favoarea credintei. Unde mai e libertatea cand tot ceea ce facem nu e in totalitate din proprie initativa, avem remuscari? De ce trebuie sa fim supusi la astfel de amenintari, inca nu inteleg.