Pina acum nu am avut curajul de a publica ceea ce am scris atunci cind bebelusul nostru avea 16 saptamani. Acum, cand marele eveniment se apropie, mi-am facut curaj sa postez pentru puiul nostru gindurile mele de viitor tatic:
Cind afli ca vei fi tatic te cuprinde un sentiment de mindrie de sine; nimic din ce a fost pina atunci nu te pregateste pt,,aventura,,celor 40 saptamini care vor urma pina la aparitia lui bebe. Stiu ca suna banal dar sunt momente unice pe care nu le uiti niciodata, sunt momente in care te porti ca un idiot, momente in care esti atit de stingaci incit nu te recunosti si totusi cu toate schimbarile care au loc in viata ta incepi sa iti dai seama ca de fapt cea ce simti tu nu este nici pe jumatate din cea ce simte viitoarea mamica. E momentul in care instinctul patern iese la suprafata si grija ta se indreapta din ce in ce mai mult asupra burtici viitoarei mamici; de multe ori uiti ca de fapt mamica stie cel mai bine ce simte, ce poate sa faca si ce nu. Tie ti se pare intotdeauna ba ca este prea greu pentru ea sa tina o perna in brate, ba ca nu a mincat suficient, ba ca este prea frig in camera pentru ea. Incepi sa te gindesti ca vrei sa fi cit mai informat asupra noutatilor din lumea bebeilor si uiti ca orice bebe are personalitatea lui si ca ce afli din reviste sau de pe internet s-ar putea sa nu iti fie de folos.
Nu vei putea niciodata sa intelegi expresia de pe fata viitoarei mamici atunci cind simte prima miscare in burtica. Imaginea sotiei mele cind isi pune miinile pe burtica este extraordinar de frumoasa, as putea spune chiar divina. Conexiunea creata intre ea si bebe este magica. Atunci cind o vad cum se lumineaza cind simte miscarile lui bebe chiar daca cred ca senzatile nu sunt tocmai placute, ii multumesc in sufletul meu pentru ca impartaseste cu mine aceasta magie. Si dupa cite se pare si bebe este de acord pentru ca atunci cind pun mina pe burtica se potoleste. 🙂
Totul se petrece foarte repede. Timpul ramas pina la marele eveniment, venirea pe lume a puiului nostru, este foarte scurt. Mai avem citeva eco de facut printre care si cea morfologica unde daca bebe o sa vrea, ne va arata si ce culoare vor avea hainutele lui, sper ca totul sa decurga bine pina la nastere cind, daca o sa mai am timp, am sa scriu ce am simtit cind am vazut si am tinut in brate prima data puiul nostru.
5 comentarii
multumim tuturor pentru cuvintele frumoase! Nu cred in existenta parintilor perfecti, insa stiu sigur ca tati nostru va fi un super-tatic!
Emotionant gadeste viitorul tatic al printesei voastre. Asteptam sa citim ce va gandi in ajunul nuntii ei.
PS Il conjur pe tatic sa incerce sa fie la fel de mama pentru fetita ca mamica ei. In afara de alaptat nu exista lucru pe care un barbat sa nu il poate face pentru copilul lui. E trist sa vezi ca un copil nu se poate consola in bratele tatalui-desi mama incearca sa nu-l creasca mamos. Dar nu poti trimite un copil in bratele cuiva cand acele brate nu sunt deschise ……..
Felicitari!
Nu sunt prea multi cei ca tine.
Am vazut gravide care veneau mai mereu singure la control. Si nu mi s-a parut prea bine.
Legatura tata-copil trebuie construita de la inceput.
Si construita pentru tot restul vietii.
Felicitari inca o data.
Da, asta voiam să-ţi spun şi eu. Şi aş accentua: mai ales ca tătic de fată. Eşti sclavul ei pe viaţă!Dar ce dulce sclavie! 🙂
„nimic din ce a fost pina atunci nu te pregateste pt,,aventura,,celor 40 saptamini care vor urma pina la aparitia lui bebe”
sa vezi ce fain e cand apare bebe. atunci sa te tii, chiar ca nu te pregateste nimeni si nimic pt asta. mai ales ca tatic 😛