DE CE? Stilizat

Dintotdeauna m-au distrat copiii in perioada ” de ce?”. Sunt fenomenali in etapa asta! E incredibil cum pot merge ei pana in panzele albe cu ” de ce?”. Etapa asta e o (alta) piatra de incercare pentru marea majoritate a parintilor. Sunt momente in care cedezi nervos sub tirul de ce-urilor sincere si nevinovate ce izvorasc din curiozitatea micutului ce descopera lumea.

Noi, la cei 2 ani si 10 luni ai Mariei, inca nu am experimentat  ” de ce?”-ul. Ea l-a imbratisat pe „de un’e”? (de unde)… si cum totul provine din ceva, Maria noastra are tone de materie prima pentru  a ne supune unor tiruri de intrebari ce par a nu mai lua  niciodata sfarsit.  Uneori e agasanta, dar chiar si atunci, etapa asta are farmecul ei. E incredibila mintea unui copil de 2 ani si 10 luni; conexiunile, intuitia, imaginatia… toate astea se intrevad in aceste siruri interminabile de intrebari. Uneori o admir, uneori ma distreaza, alteori cedez…

Am un copil hotarat, ambitios, care, dupa cum reactioneaza atunci cand se declanseaza „tirul” pare ca e genul acela de il dai afara pe usa si intra pe geam. 🙂 Inca rezistam!

Sunt curioasa daca va ajunge totusi si la „de ce?”-ul clasic, sau pentru ea etapa  ” de ce?” este, de fapt, acest ” de un’e?”?

Voi ce experiente aveti cu aceasta etapa?

Articole pe aceeasi tema

9 comentarii

  1. Eu n-am trecut de perioada aia . Am un sac intreg cu de ce-uri:)
    Noul plugin cu postari similare e grozav, imi place ideea

  2. Noi suntem in perioada „cum?”, desi de cateva zile a incaput sa intrebe si „de ce?”. Nu m-am gandit in nici un fel la perioada asta, ma pune insa uneori in incurcatura, intrebari de genul „cum fac aerobic rechinii?”, „cum doarme iarba?”. PArtea draguta e ca daca nu o multumeste raspunsul, intreaba si in alta zi, pana o multumeste raspunsul dat.

  3. La noi a fost faza cu „ce face?”.
    Iar in privinta conexiunilor, uite un exemplu:
    Eu strigand la motanul nebunatic: Mitzu, potoleste-te, ce-ai, esti salbatic?
    Fi-miu: Tati, Mitzu este un animal domestic, nu salbatic, da?

  4. Mă întreb cu cine seamănă 🙂
    o prietenă îi pune lui Vlad 101 dalmatieni şi începe Vlad
    – doamna rea?
    – da, e rea
    – de ce?
    – pentru că bla bla
    – de ce?
    – pentru că…
    – de ce? Etc.
    s-a trezit Ancuta mea că îi povestise tot filmul şi Vlad tot la de ce rămăsese 🙂