Metrul IKEA doborat! Dubla II

Se pare ca doi ani si cinci luni este varsta la care copiii mei reusesc sa atinga bariera celor 94 de centimetri impusi de IKEA pentru accesul la locul lor de joaca. Pe 28 August 2012, Maria intra triumfatoare in incinta locului de joaca de la IKEA. Pe 28 Decembrie 2013, Vladimir a atins si el pragul celor 94 de centimetri si a pasit triumfator in incinta locului de joaca in uralele sora-sii care striga cat o tineau plamanii: „Ai crescut, micutule! Ai crescut mare!” Parca nu ii venea sa creada ca e adevarat atunci cand i s-a permis sa intre in incinta locului de joaca… Pasea temator, uitandu-se in ochii supraveghetoarei, asteptand parca sa fie tras inapoi. Cand si-a dat seama ca nu il va da nimeni afara, a fugit direct in incaperea cu bile si a plonjat fericit printre ele! Greu s-a lasat scos de acolo la expirarea […]

Continue Reading

Standarde. EA

De cand i-am devenit mama Mariei, am privit mai mereu „standardele” cu ati ochi decat normali… La inceput priveam la standarde cu teama, apoi am invatat sa le ignor, apoi m-am alarmat si iar am incercat sa educ sa le ignor. Acum ma amuza. Rad. Dar oare este rasul meu? Maria are 3 ani si 9 luni si masoara 118 cm, cantareste 18 kilograme si poarta masura 29 la picior. E un soi de sora lu’ Fat Frumos. Creste in nici 4 ani cat altii in  6-7. Recunosc ca ma sperie putin perspectiva cautarilor de pantofi masura 40 pentru un copil de scoala generala. :)) Imi alunga si mie cineva norisorii? 🙂 Incurajari, va rog!  

Continue Reading

Fii-ta l-a batut pe fii-miu!

Maine Maria are sedinta cu parintii. Merg eu. Cam asta e „fondul”: Vineri eu: Maria, ce ai facut azi la gradi? ea, trista: Mamico, l-am batut pe X. eu, pauza sa ma adun… dupa care incerc sa inteleg care au fost motivele ce au determinat-o sa faca asta si ii explic de ce nu e ok sa se comporte asa. Pare ca intelege… In week-end, ii reamintesc de cateva ori despre ce am discutat si, de ficare data parea ca intelege. Luni: eu: Maria, ce ai facut azi la gradi? ea, victorioasa: Mamico, n-am batut nici un copil! Mustacesc si rasuflu usurata crezand ca micul nostru tete-a-tete a dat roade.   Marti: eu: Maria, ce ai facut azi la gradi? ea, trista: Mamico, azi am batut-o pe Y! M-a impins si i-am dat cu pumnu’ in ochi. eu (mi se pune un nod in gat): Reluam discutia si imi reexpun […]

Continue Reading

De ce-uri

– Maria, vrei sa mergi Duminica la teatru? – hmmm.. Ce teatru, mamico? – Scufita Rosie. – Mie ma pace albastul. – Albastrul e o culoare frumoasa; la fel si rosul, iar Scufita din piesa la care mergem e Rosie… Si de data aceasta va merge si Vladi cu noi. – Nu vreau sa merge Dadinir! – Maria, dar el a crescut si acum ii face si lui placere sa petraca timp cu noi, iar mie imi place tare mult cand sunt cu amandoi. – Te iubesc, mami! – Si eu va iubesc pe amandoi. – Nu vau a teatu. – Bine, atunci voi merge impreuna cu Vladi.  – Nuuuu! Cu mine! – Bine, vom merge toti trei. – Auzi, mamico, da’ de ce megem a teatu? Ce ma tebuie mie cuturalizare?! … Ai dreptate, Monica… e energie pura! 🙂 Mi se intampla din ce in ce mai des sa […]

Continue Reading

Aplicatiile Mariei. Android

Una dintre postarile celor de la UrbanKid m-a impulsionat sa scriu despre aplicatiile pe care le foloseste Maria. Stiu ca are doar 2 ani si 10 luni. E departe de a fi un copil dependent de gadgeturi. Are „tableta ei” pe care o primeste de 2-3 ori pe luna, maxim 30 de minute, iar la telefonul meu (un Samsung SII) are acces 10-15 minute o data la cateva (2-4) zile. Am ales varianta aplicatiilor pentru copii pentru a avea cu ce sa ii ocupam timpul atunci cand nu se poate juca fizic; de exemplu cand suntem plecati de acasa… Daca sunteti impotriva deciziei mele, va rog nu ma certati. In unele momente chiar trebuie sa alegi dintre doua rele. Cateva aplicatii andoid pentru copii le vad ca pe un rau mai putin rau decat altele… Cei de la UrbanKid recomandau o aplicatie pentru puzzle, si mi-am dat seama ca recomandarile […]

Continue Reading

DE CE? Stilizat

Dintotdeauna m-au distrat copiii in perioada ” de ce?”. Sunt fenomenali in etapa asta! E incredibil cum pot merge ei pana in panzele albe cu ” de ce?”. Etapa asta e o (alta) piatra de incercare pentru marea majoritate a parintilor. Sunt momente in care cedezi nervos sub tirul de ce-urilor sincere si nevinovate ce izvorasc din curiozitatea micutului ce descopera lumea. Noi, la cei 2 ani si 10 luni ai Mariei, inca nu am experimentat  ” de ce?”-ul. Ea l-a imbratisat pe „de un’e”? (de unde)… si cum totul provine din ceva, Maria noastra are tone de materie prima pentru  a ne supune unor tiruri de intrebari ce par a nu mai lua  niciodata sfarsit.  Uneori e agasanta, dar chiar si atunci, etapa asta are farmecul ei. E incredibila mintea unui copil de 2 ani si 10 luni; conexiunile, intuitia, imaginatia… toate astea se intrevad in aceste siruri interminabile de intrebari. […]

Continue Reading

Fericire la indemana

  Fericirea nu are nevoie de jucarii scumpe. Creativitatea nu se dezvolta cu gadgeturi. Copiii mei incep sa fie fericiti ca se au unul pe celalalt, iar noi suntem in al noualea cer. Ce daca avem peretii desenati? Ce daca jucariile sunt, cel mai adesea, uitate intr-un colt al camerei lor? Un scaun rasturnat si niste haine insirate pe jos fac cat 10 bucatarii de jucarie.

Continue Reading

Prima zi – concediu

N-am dubii ca fii-mea ma vrea acasa. 🙂 Desi nascuta primavara, corpul ei traieste la temperaturi caniculare chiar si pentru zilele de vara. O tine numai in +39. Febra mai cedeaza la antitermice.  Gatul e rosu, spune ca „ma doare ochii”, e infundata, uneori spune ca o doare capul, e infundata si tuseste rau. Pediatrul a recomandat antibiotic. Eu am decis sa mai astept pana maine cand am reusit sa gasesc un loc la ORL la Regina Maria. Vladimir rezista! Ca urmare a celor relatate mai sus, prima mea zi munca a debutat cu un concediu pentru oblojirea copilului bolnav.

Continue Reading

Gaganita

E oficial! Incepand de astazi, 3 decembrie 2012, suntem parinti de gradinareasa. 🙂 .. adicatelea de fetita care merge la „gaganita”. Emotii au fost de ambele parti. Aseara ne-a prin 12 noaptea iar Maria nu reusea sa adoarma de emotii. Dimineata, am trezit-o putin fortat asa ca nu a avut cea mai buna stare… Mi s-a facut si mai frica. Ajunse acolo, nu am avut parte de Maria mea obisnuita, dar i-a trecut repede cand a vazut creioanele de colorat, iar cand a mai primit si o carticica pe care sa o coloreze dupa pofta inimii ei, deja uitase ca sunt acolo. Asta mi-a dat ragaz sa discut in tihna cu educatoarea. Educatoarea care mi-a fost mie educatoare… A fost o senzatie ciudata… m-am simtit mica si totusi mare. … Momentul in care mi-am luat la revedere de la ea, a speriat-o putin… nu a plans, dar se panicase… i-am […]

Continue Reading

De la Maria adunate

Tuseste… asa ca am lasat gradinita pe Luni. Poate pana atunci ii trece. Ne tratam cu siropuri. Cum catina si cel de muguri de brad nu fac fata, le ajut cu niste Prospan.  Maria nu mai vrea „silop”… Il ia numai de frica: daca nu se face bine pana Sambata, nu mai merge la parada. Ar suferi enorm sa nu vada, pompierii, pustile, pistoalele, soldatii, tancurile… doar e fata lu’ ma-sa.  Nu veau cioba. Are sarpe! 🙂 .. era o supa cu  taitei. Mami a cazut pe pietre si a taiat-o doctorul sa o faca bine. Asta a inteles ea din explicatia mea ca am facut pietre la colecist si a trebuit sa merg la doctor sa ma opereze. Nimeni nu ii poate scoate din cap ca ma-sa a cazut pe pietre.  De la Winnie the Pooh citire: La naiba, tati! Las-o bata, mami! … le tratam doar cu ignore […]

Continue Reading