De ce mi-era frica, nu am scapat. Doi ani, 10 luni si 14 zile am reusit sa o tin pe Maria departe de o unitate primiri urgente (UPU). 5 februarie s-a dovedit a fi o zi cu ghinion pentru Maria. Aproape de sfarsitul programului, primesc un telefon de la mama care ma anunta sa trec pe la farmacie sa iau nu-stiu-ce picaturi pentru Maria, ca plange ca o doare urechea. Plangea la propriu. Cum nu imi sta in fire sa le dau chestii fara sa ii vada un medica inainte, mai ales ca aceasta situatie era in premiera, am pus mana pe telefon si am sunat la Regina Maria. In call center m-au anuntat ca nu au nici un loc disponibil la nici un ORL-ist in acea seara, dar, simtindu-ma agitata si panicata la aflarea vestii, domnisoara de acolo mi-a recomandat sa sun la numarul de urgenta de pe spatele […]
Folifi?
Adica polipi. Ni s-a spus ca e posibil ca Maria sa trebuiasca sa renunte la ai ei. Mai incercam 10 zile un ultim tratament, si in functie de rezultat, vom afla daca este nevoie sa ajungem la operatie sau nu. Fara exudat. Probabil ca sunt ticnita, dar in astea 10 zile o voi duce pe Maria si la analize. Sunt over-protective cand e vorba de ei, dar nu m-as arunca cu capul inainte spre o operatie pana nu elimin si suspiciunea unui crocobalaur in nas/gat. De o luna nu mai scapam de semne de raceala. Acum e doar infundata. Fara mucozitati, fara tuse, dar e infundata… si uneori mai face febra… dupa 2 transe de antibiotic luate in decurs de o luna. Sigur nu e otita; ceea ce ma bucura, dar ma simt mica in fata misterelor medicale iar luarea unei decizii pro/contra operatie, ma sperie. Stiu ca e extrem […]
DE CE? Stilizat
Dintotdeauna m-au distrat copiii in perioada ” de ce?”. Sunt fenomenali in etapa asta! E incredibil cum pot merge ei pana in panzele albe cu ” de ce?”. Etapa asta e o (alta) piatra de incercare pentru marea majoritate a parintilor. Sunt momente in care cedezi nervos sub tirul de ce-urilor sincere si nevinovate ce izvorasc din curiozitatea micutului ce descopera lumea. Noi, la cei 2 ani si 10 luni ai Mariei, inca nu am experimentat ” de ce?”-ul. Ea l-a imbratisat pe „de un’e”? (de unde)… si cum totul provine din ceva, Maria noastra are tone de materie prima pentru a ne supune unor tiruri de intrebari ce par a nu mai lua niciodata sfarsit. Uneori e agasanta, dar chiar si atunci, etapa asta are farmecul ei. E incredibila mintea unui copil de 2 ani si 10 luni; conexiunile, intuitia, imaginatia… toate astea se intrevad in aceste siruri interminabile de intrebari. […]
Fericire la indemana
Fericirea nu are nevoie de jucarii scumpe. Creativitatea nu se dezvolta cu gadgeturi. Copiii mei incep sa fie fericiti ca se au unul pe celalalt, iar noi suntem in al noualea cer. Ce daca avem peretii desenati? Ce daca jucariile sunt, cel mai adesea, uitate intr-un colt al camerei lor? Un scaun rasturnat si niste haine insirate pe jos fac cat 10 bucatarii de jucarie.