Sunt ca nauca… toata viata mea se desfasoara intre programari la medici; ba pentru Vladimir, ba pentru Maria, ba pentru mine… Ieri m-am surprins in drum spre medic; ma detasasem si priveam din afara. M-a busit rasul; un ras-plans. Nu exagerez, insa zilnic macar unul dintre noi are o consultatie programata; sunt zile in care ajung la medic si de 2 ori pe zi – alt medic. Controale periodice, revenire pentru urmarirea tratamentului, urgente, vizite la specialisti sau la medicul de familie… cam toata gama. Iar eu merg la toate. La ale lor in calitate de supraveghetor … iar pe ale mele nu le pot rata, ori cat de mult imi doresc. 🙂 Ieri am primit verdictul: maine
Relactare stop!
A fost un vis frumos… o minune. Acele cateva momente „doar ale noastre” acele cateva picaturi de viata… caci da, pentru bebelusii norocosi, picurii de lapte matern sunt picuri de viata… E drept, ca nici formula nu te omoara, iar „alegerea” de a imi hrani copilul cu lapte praf, nu ma face mai putin mama decat cele care isi alapteaza copiii. Mi-e greu sa vorbesc despre acele clipe, despre motivele care au dus la re-ablactarea mea. Inca. Stiu doar ca, pe termen lung, este decizia cea mai buna atat pentru el cat si pentru mine! In urma acestei incercari de a relacta am ramas impresionata de tot sprijinul virtual si real pe care l-am primit. Toate sfaturile si gandurile de bine mi-au prins tare bine. Au fost momente in care am reusit sa merg mai departe doar agatandu-ma de ele. Fara exagerare. … Regret ca toate acestea nu au avut […]
Cand motanul nu-i acasa….
… noi, ne facem de cap si ne lasam dusi la plimbare la Palatul Brancovenesc. 🙂 Norocul meu cu Nico si Bogdan, care ne-au luat si pe noi. Ei au pozat peisajele, care de cele mai multe ori ne cuprindeau si pe noi, au alergat dupa Maria si au fost tare responsabili la „jobul” pe care si l-au asumat 🙂 … si m-au mai ajutat cu Vladimir…. Adica tot greul plimbarii a fost pe umerii lor. Mi-e mi-a placut teribil aceasta iesire, iar Maria s-a simtit extraordinar; asta o spune zambetul ei, nu eu. 😛 Vladimir a mancat si a dormit, si a dormit… si a dormit, de nu-mi venea a crede. Vedeta iesirii a fost, normal, Maria, care s-a jucat cu toti copilasii pe care i-a intalnit, a facut „inventarul” tuturor celor veniti la picnic in gradina palatului, a capatat mancare (fructe, biscuiti si pufuleti) de la toata lumea […]
44 de zile aurii
Dupa 44 de zile Vladimir a ajuns sa cantareasca 4500g si masoara 53 de cm. Tare bine zic eu, avand in vedere faptul ca primele trei saptamani de viata si le-a petrecut in maternitate… Partea mai putin imbucuratoare este ca a venit din maternitate cu un stafilococ auriu care ne-a purtat pe la medicul de familie, apoi la ORL-ist (la Grigore Alexandrescu), apoi la Institutul Cantacuzino iar incepand de astazi am reluat circuitul; Miercuri urmeaza sa mergem iar la ORL-ist. Pana acum i-am dat Garasone – picaturi cu antibiotic si se pare ca acestea nu si-au facut efectul, desi Gentamicina era indicata conform antibiogramei. Medicul de familie a sugerat sa vedem ce recomanda ORL-istul si in functie de recomandari va decide daca imi va da trimitere la Elias pentru internare sau nu. Da, internare pentru refacerea analizelor si efecuarea unui tratament cu antibiotic intravenos… Este prima data de cand ii […]
Chirurgicale
– Eu mai mult nu mai pot sa bag pensa asa orbeste; mi-e frica sa nu apuc vre-un intestin. – Da… Si ce facem, punem un fir? – Nu stiu ce sa zic… sa nu fie vre-un granulom si atunci facem mai rau daca tot supureaza… – Dar avem 6 saptamani de la interventie… – 6 zici? … atunci incercam sa punem fir! – Stati linistita, doamna. Nu veti simti decat putin; doua intepaturi. Mai bine simtiti cusatura decat intepaturile de anestezie. … Preferam anestezia locala…. Dupa episodul de mai sus si introducerea unui tub de dren ce au avut loc pe viu, ma simt norocoasa ca am avut parte de anestezie la operatie. 😀 😀 😀 Vineri merg la control, iar Vinerea viitoare la „descusut”. … Definitiv, sper!
Micul dirijor
Avem noroc ca locuim aproape de unul dintre cele doua parcuri in care se desfasoara proiectul Promenada, si astfel, Duminica am reusit si am ajuns cu Maria si Vladimir sa ascultam orchestra La Musica … si, bineinteles cu mama, in calitate de adult responsabil de cei doi copii. Vladimir a ascultat atent reprezentatia orchestrei, iar pe sfarsit a motait un pic… dar varsta ii scuza acest mic incident. 😛 Maria, in schimb a fost tare incantata de spactacolul la care a asistat. Nu ma asteptam sa se implice prea tare in activitatile pe care Micul Dirijor le presupune, iar ea nu mi-a inselat asteptarile. 😛 A alergat fericita in jurul foisorului, ba chiar a si avut cateva tentative de a se apropia de orchestra, insa se speria cand muzicantii incepeau sa cante si fugea repede la mama; o prefera pe mama deoarece ea putea sa
Terapii neconventionale
Daca pe Maria am reusit sa o scapam de displazia de sold cu ajutorul Manducai, pe Vladimir speram sa il scapam de torticolis cu ajutorul colacului pentru gat – imi pare mai putin barbar decat celebrul „tras de cap”. Utilizand colacul, corpul sau alungeste gatul si ii forteaza muschii sa stea in extensie, dar greutatea lui este „micsorata” de densitatea apei, permitandu-ne sa tinem muschii gatului mai mult in extensie si cu dureri mai mici. Bineinteles ca nu renuntam la exercitiile recomandate de kinetoterapeut, dar nu strica sa incercam si asa. Lui pare sa ii placa … primele zece minute, dupa care se lasa doborat de durere si trebuie sa il scoatem din cada.
Cea mai fericita stabunica
Si-a dorit o poza cu stranepotii ei. Va primi un mini album – ne gandeam la o carticica CEWE. Multumita lui Bogdan, avem pozele in format digital, iar saptamana aceasta le dau la print. Sper ca bunica sa fie incantata de micul album pe care il va primi si pe care il merita cu prisosinta… doar ea este ajutorul cel mai de pret in cresterea copiilor. 🙂
La dublu
Imaginea de mai sus am surprins-o in timp ce asistam la ritualul imbaierii, ritual infaptuit de Sorin si de tata. Vederea aceasta a fost ca o infuzie instanta de fericire, iar Maria a tinut sa ma fericeasca si mai tare, oferindu-i lui Vladimir doua dintre jucariile ei; i le-a pus in cadita atunci cand a vazut ca el nu are nici macar una. 🙂 Ma simt impotenta atunci cand imi privesc copii plangand iar eu nu ii pot lua in brate sa ii alin, cazand iar eu nu pot face nimic sa impiedic caderea, murdari iar eu nu pot nici macar sa ii ridic la chiuveta sa ii spal… Sunt spectator la propria-mi viata. Nu fac nimic; fac altii pentru mine, iar asta e al naibii de greu. Inca nu m-am obisnuit cu aceasta noua stare…
Terapie de week-end
O dupa-amiaza de Summer Well pentru adulti. Mai mult am stat pe la terasele din jurul scenei (din cauze de dureri), dar iesirea asta a fost ca o gura de oxogen. 🙂 Balaceala multa pentru Maria. In curte, intr-o piscina improvizata ad-hoc. Gratar. Prieteni dragi. Cadouri pentru Maria… primite in avans pentru 8 Septembrie. Un Vladimir cuminte si mancacios. Un Sorin foarte solicitat si obosit. Terapie pentru suflet. 🙂