Proiectul „Amish”

Nu cred ca este o prostie… cel putin nu pentru mine. Gandeam de ceva vreme ca e cazul sa o las mai moale cu online-ul, dar erau doar ganduri….

Incet, incet, cei din jurul nostru incep sa lupte pentru viata lor reala. Hapi m-a inspirat. 🙂 Proiectul Amish m-a ambitionat.

Din pacate, lumea in care traim, inseamna mult online.. si parca nu vreau sa rup legaturile cu toata lumea… dar vreau sa vad cum pot sa traiesc numai cu blogaritul si  numai 30 de minute de facebook pe zi, timp de 30 de zile.

E un fel de auto-testare. Sa vad cum m-as descurca atunci cand (si daca) va intra in vigoare ACTA sau cand imi voi relua munca. Nu pot renunta la telefon sau la e-mail.. plus ca nu vad sensul acestor renuntari, insa trebuie sa invat sa reduc viata online… desi mi-e dor sa trimit sau sa primesc o scrisoare, sau o felicitare, sau o invitatie scrisa (nu sub forma de eveniment pe fb, la care sa raspund cu „particip”, „poate” sau „nu particip” 🙂 )

Incep de azi! 🙂

Articole pe aceeasi tema

18 comentarii

  1. Si cum fu prima zi de abstinenta?! :))…toate ca toate, dar sa nu te lasi de blog…

    1. @catrinutza, noapte trecuta, pe la 4, ma perpeleam in pat si nu-mi dadea pace dorinta de a deschide pagina de fb. dar am rezistat tentatiei. 🙂
      … dar nu e o abstinenta totala si doar unt test de auto-control. Si de blog sper sa nu ma las. A adum mult prea multi oameni frumosi in viata noastra!

  2. 😀 Blog am de cateva luni, FB de cateva sapt (si am trecut pe acolo de 3 ori doar, inca nu m-a prins), eu sunt abia la inceputuri, simt cum online-ul incepe sa-mi manance timp.
    Deja am persoane in blogroll si trec zilnic pe la ele, zilnic se aduna si alte persoane si curiozitati de cercetat din diverse discutii, deja simt ca ma oboseste+imi place+ma frustreaza din ce in ce ca nu-mi ajunge timpul, si mi-e ciuda ca incep sa neglijez lucruri si fiinte din viata reala, dar am si o nevoie stringenta de a socializa, cu oameni alesi de mine.

    Trebuie sa povestesc o chestie, si daca ma apuc sa scriu la mine iar bibilesc juma’ de zi si iese de 3 pag 🙂
    Eram la super-market azi, micut, 3 raioane, doua case de marcat, si tipa de la una din ele, vorbea „peste clienti” cu cealalta, despre un „gagiu” care se dadea la ea si despre care aflase nus’ce chestii de pe FB, nasoale pt el, adica in ideea de potentiala relatie pt cei doi. M-a distrat enorm, dar treaba e mai serioasa de atat.

    Si da, realizez si eu cum e la adolescenti, daca pe noi ne prinde atat, pe ei … Dar din fericire, eu daca doresc sa intru la „dezintoxicare”, imi afecteaza viata sociala intr-o proportie imens mai mica decat ii afecteaza pe ei o astfel de masura drastica.

    1. @AndreeaG, daca tot esti la inceput, iti doresc sa nu te lasi trasa in mrejele facebook-ului si subjugata de ceea ce ofera. 😛 🙂
      Din motivele enumerate de tine, nu as renunta nici eu la blog. Nu e dependenta. E placere. 🙂 … iar fb-ul il vad ca fiind necesar. 🙂

  3. De aia eu nici nu am îndrăznit să-mi fac cont de Facebook: că știam că mă ține legată 🙂 Uneori regret pentru că-mi dau seama că multe lucururi se întâmplă DOAR pe Facebook (știi cum te simți la o petrecere când toată lumea râde de ceva și numai tu nu știi despre ce e vorba? așa mă simt și eu când un subiect apare exclusiv pe Facebook :)) ) Glumeam, dacă trag linie, mă bucur că nu am cont.

  4. Ce idee super sa alegi intre blog si FB. Si eu as alege fara sa stau pe ganduri blogul . Desi nu stau pe FB decat ca il tin deschis, mie mi se pare foarte obositor. Nu il inteleg si pace. Pagina mea personala este buna doar sa mai incarc niste poze (foarte rar) pe care sa le vada rudele de departe. Dar la fel de bine pot accesa si blogul si mai si citesc ganduri frumoase.
    Si eu am redus mult timpul petrecut la calculator, l-am reorientat catre lucrul manual si tare bine este:). Iar feed-ul de bloguri e genial, nu trebuie sa mai dai cate o raita la fiecare, vezi noutatile gramada. Deci se poate, cu putina organizare si vointa, reduce timpul , dar pastra si legatura cu cei dragi si „virtuali”.

  5. mai, si eu sunt dependenta de on line, dar nu mi-a trecut prin cap sa renunt.
    eu pe fb am setat sa primesc stiri, info despre puericultura, primesc si privesc fotografii incredibile, care-mi fac ziua mai frumoasa. chestii din astea.
    eu fara fb si google reader as dispera noaptea, ca ma trezesc la fiecare 2 ore sa suga Alex 30 de minute. m-as sui pe pereti in timpul asta. partea buna este ca in timpul zilei nu prea mai simt nevoia de net, consumata noaptea. asa ca ziua vad filme, tot in sesiunile de alaptat ale lui Alex.

    hobby-ul meu este colectionatul vederilor. si scrise, si nescrise.
    noi trimitem vederi / carti postale familiei si prietenilor din locurile pe care le vedem. si ne mai trimitem si noua cate una. spooky, suntem dusi cu pluta, stiu.
    si mai trimitem carti postale si de sarbatori. tot scrise de mana, familiilor noastre. 🙂

    1. @Nela Mihaescu, tocmai pentru informare nu vreau sa renunt de tot. … iar pentru timpul in care ii dau lui Vladi sa pape, ma multumesc cu readerul. 😉

      Simt ca fb e ca o caracatita care ma trage in adancuri. imi arata ce ii cer dar si ce face x, la ce poza sau articol a dat y like, ce pagina ii place lui z…. si uite asa incep si dau clickuri peste clickuri si cand ma uit la ceas, nu-mi vine sa cred….
      Noaptea trecuta, pe la 4, ma foiam in pat cu o dorinta stringenta de a deschide pagina de fb. 🙂
      Sunteti tari cu vederile si felicitatrile. De la anul fac si eu asta. 😉 Am vrut de anul acesta, dar am realizat ca m-am trezit prea tarziu si nu aveam adresele tuturor… 🙁

  6. Felicitari, te sustin!
    Dar ca sa inlatur orice urma de ipocrizie, repet si aici ca eu n-am renuntat la Facebook din cauza ca nu-mi placea sau ca nu il consideram ok….ci din cauza noii interfete Timeline si a faptului ca El si Blogul imi ocupau deja foarte mult timp.Si am decis sa aleg: blog sau FB.
    Am optat pentru blog deoarece am observat un lucru: cand mergeam acasa si-mi intalneam prietenii nu ma mai lua nimic prin surprindere, nu ma entuziasma nimic, stiam deja tot de pe FB. Cine cu cine s-a certat, ce coafura are prietena mea , cine nu mai lucreaza, cine a divortat. M-am cam saturat, vreau prieteniile si fiorii reali dinainte de….facebook

    DAR exista si o parte buna. Am inceput sa schimb vederi cu prieteni pe care i-am reintalnit pe FB. Ne-am trimis unul altuia, din diverse tari……..si asta mi se pare o chestie grozava

    1. @Hapi2233, 🙂 exact pentru partile bune nu vreau sa renunt de tot la FB. 🙂 Si eu am cunoscut oameni minunati prin intermediul FB … unii chiar mi-au devenit prieteni in viata reala. 😛

  7. eu m-am uitat la film si nu vad de ce nu putea face toate lucrurile alea pastrand si prezenta online:d. Ce te opreste sa mergi la o bere cu prietenii, la munte, sa joci un joc sa faci ceva, ce vrei tu, si din cand in cand sa intri pe facebook, twitter, sa scrii pe blog? (nu ma adresez tie, ci asa, la modul general:D).
    Atata timp cat pastrezi o limita, un echilibru. Pana la urma oameni izolati, singuratici, fara prieteni existau si ianitne de online…

    1. @roxana, din cand in cand! ai zis bine… Nu stiu altii cum sunt, dar eu prezint semne clare de dependenta. 😉 … si din cate am vazut tineretul zilelor noastre respira FB sau twitter prin toti porii. 😉 Daca ma uit la verisorii mei aflati la varsta studentiei realizez ca ceea ce a facut cel din filmulet e un lucru maret. Nu vorbesc de oameni izolati, ci de dependenti. Si in online si in offline poti avea proeteni… dar, personal, consider ca nu e tocmai ok atunci cand timpul petrecut online e mai mare decat cel in offline. 😉
      Sunt pun pic dependenta, dar m-am hotarat sa ma tratez. 🙂