Rubeola si furnica

O galma aparuta in capul lui Sorin a tulburat pentru cateva ore linistea familiei noastre. … sa fi avut vre-o 7 cm diametru atunci cand mi-a aratat-o… si cca. 1 – 1,5 cm ininaltime. Normal ca m-am panicat, mai ales ca zicea ca il mananca, si am facut ce face orice nevasta veritabila: am sarit cu gura pe el si nu m-am oprit din cicaleala pana nu a acceptat sa mergem sa il vada un medic. Si am fost la Spitalul de Boli Infectioase… ochiului meu neavizat ii parea acea galma ca o muscatura de „ceva”. Pana sa ajungem la spital, in capul consortului a mai aparut o galma… un pic mai mica, dar care crestea vertiginos. Aveam numai ganduri legate de muscaturile de capuse in cap la acea ora…. Ajungem la camera de garda si dupa ce a fost consultat, am fost informati ca nu se poate determina cauza […]

Continue Reading

Timpul

In ultima perioada timpul liber nu prea imi prisoseste. Cand nu sunt la job, sunt afara cu cei mici. Cu amandoi sau numai cu cate unul… depinde de orarul lor de somn… Inca sunt in contratimp la capitolul acesta. In plus, Vladimir  merge non stop, dar numai sustinut. Am luat-o de la cap cu durerile de spate. 🙂 … dar nu ma ingrijorez. Stiu ca etapa aceasta va trece repede. Nici nu-mi vine sa cred ca baiatul meu mai are putin si merge singur…. 🙂 Maria e din ce in ce mai cooperanta si mai intelegatoare. Micul diavol tazmanian da semne de „imblanzire”. 🙂 Se intampla multe in viata noastra. Cu o viteza ametitoare. Nici nu stiu despre ce sa mai povestesc… Am ramas mult in urma la consemnarea evolutiilor lor. Traim cu intensitate fiecare secunda si ne bucuram ca ne-a fost dat sa o facem impreuna! Vremea frumoasa si […]

Continue Reading

Salut „legea picnic-urilor”

Legea 54/2012 este cea care ar trebui sa ne ajute sa avem parte de iesiri in natura in timpul carora sa nu fim deranjati de manelele concetatenilor sau in care sa nu calcam prin mormanele de gunoaie pe care acestia le lasa in urma. O lege care trebuia sa vina cu mult timp in urma, si care sper sa oblige autoritatile sa amenajeze mai multe locuri de picnic. Nu ma dau in vant dupa picnicuri…. avem avantajul ca locuim la curte si ne-am amenajat singuri un cotisor de „picnic”, insa sunt multi cei care, locuind in apartamente, asteapta cu nerabdare anotimpul cald pentru a putea evada in natura. In prezent, bucurestenii pot iesi la picnic numai in Parcul Tineretului si in Parcul Crangasi. Insa cei care beneficiaza de mijloace de transport proprii au acces si la locurile amenajate in zonele limitrofe: Padurea Comana, Parcul Mogosoaia,  Parcul Constantin Stere ( Bucov), Complexul […]

Continue Reading

Intre generatii

– Gagicuto, esti mortala. – Vai, gagico, ce iti mai plac tipii. – Ce-ti pasa tie, cretulino? Te doare la buton. O reprezentanta a generatiei tinere, in dialog cu Maria. Am inlemit! Inca ma uit urat. … dar nu cuvintele m-au adus in stadiul asta… sau de fapt nu numai cuvintele. Gestica era de pisi-colectie. … si cum toate astea nu erau de ajuns, pisi-duduita pluseaza si i se adreseaza lui tata: – Ce bine o duceti cu papagalu’ asta care-l aveti! … saracul tata nu facuse altceva decat sa o roage pe mama sa ii faca o cafea. Tata pluseaza si el.. ca vede ca are cu cine… si ii ofera si niste branza asortata la paharul de vin rosu pe care deja il acceptase. Si a avut grija sa o anunte ca „traditia” provine din franta. Pisi-duduita nu se lasa mai prejos: – Vai, servesc colazione! [poker face] [poker […]

Continue Reading

Ziua de dupa…

Avem noroc cu carul ca putem „abandona” copiii in grija bunicilor, si astfel ne putem face de cap in oras. Ieri ne-am facut de cap la cununia unor prieteni dragi ( si jumatate de nasi ai copiilor, adica 2 din 4). Pe cei mici i-am luat numai la primarie, si apoi i-am dus acasa, mergand la petrecere singuri. Ne-a prins si noua bine si oricum nu am fi avut cum sa ii tinem acolo, locul nefiind impartit in zone pentru fumatori si zone pentru nefumatori.  A fost o petrecere frumoasa… cel putin pentru noi. Ne-am lungit pana tarziu in noapte, dar ne-a placut. Nu la fel de placut a fost insa atunci cand, reintorsi acasa, am gasit-o pe Maria treaza si cu mare chef de joaca… noi eram terminati, dar nu am avut de ales si am stat cu mandra careia ii casunase ca vrea si ea machiaj sau „onghii” […]

Continue Reading

Dragoste de sora

Maria: Bebe doale. Dintii. Doale. Sorin: Un Nurofen, va rog. Farmacista: Cu ce? Capsuni sau… Maria: Pocale. Bebe doale. Acasa.   Maria – 2 ani si o luna; Vladimir  – 9 luni. In ritmul asta, mai avem putin si o trimitem sa ne cumpere tigari. 🙂 🙂 🙂

Continue Reading

Circul Pastelui

Am fost si anul acesta la slujba de Inviere. La biserica Bazilescu. Am avut parte de un solo de toaca ce concura cu brio un concerct al trupei Sistem (inregistrare, normal) si de o „organizare” iesita din comun. „Faceti culoar pe mijloc, va rugam” am auzit in boxe de cateva ori. „Eliberati scena!” „Stefane, nu mai bate, ma, clopotu’!” Toate astea rasunau in boxe. Cei din jur, injurau cu foc, se impingeau mai rau ca la o manifestatie. Tot ce vroiau era lumina… Mai mult de jumatate dintre ei nu au stat nici macar pana la „Hristos a Inviat!” Au inceput sa plece. Alta buluceala, alte injuraturi rostite cu patos chiar in curtea bisericii.  Coada la anafura – un alt prilej de injuraturi, impinsaturi si sfidare. Tinerii care injurau pe banda rulanta si foloseau expresii triviale pe post de formule de adresare faceau tot ce le statea in putinta sa […]

Continue Reading

Leaganul

Motiv de fericire maxima! Pentru amandoi. E drept ca deja iese cu scantei, desi nu l-au primit decat de o singura zi… dar Maria invata sa imparta, iar Vladimir se bucura de grija si de atentia surorii lui care il da in leagan si are grija sa ii fixeze bine in centura. Deocamdata imparteala timpului de folosinta nu e tocmai frateasca, dar nici Vladimir nu e vehement in a-si cere drepturile. Deocamdata e bine… O jucarie tare utila. 🙂 Maria nu a stat in viata ei atat de mult intr-un singur loc. … daca stiam le cumparam unul mai demult. 🙂 Imi place mult ca il putem utiliza atat in curte cat si in casa. Leaganul e … reciclat. 😛 Parca asa se zice chestiilor mostenite de la alti copilasi. 😛  A mai trecut pe la doi copilasi inainte de a ajunge la noi, dar probabil ca nu a fost […]

Continue Reading

Timp

Era un timp in care pierdusem orice speranta de a redeveni stapana asupra timpului meu personal. Nu abunda, dar era al meu. Au venit copiii si am pierdut controlul asupra lui; asupra mea. Credeam ca nu voi mai putea sa imi redobandesc timpul personal … Nu era mult, am mai zis, dar ma facea sa ma simt bine. De doua saptamani experimentez controlul asupra timpului meu. Am iesit din toate, dar din toate grupurile, in care eram inscrisa cu, sau fara voia mea, pe facebook. Mi-am facut curatenie in lista de prieteni, si nu, nu m-am rezumat la a pastra numai cunostintele reale. Au ramas in lista si cunostinte virtuale care in timp mi-au devenit tare dragi. Unica, „conditie” a fost interactiunea. Au ramas numai persoanele cu care interactionez. … si am un „perete” care se updateaza mai greu, dar imi place; astfel pot urmari toate actualizarile celor cu care […]

Continue Reading

Croaziera, anyone?

Era cat pe ce sa aflu rezultatul atacului meu. N-a fost sa fie! 🙂 Cantarul pe care tocmai mi-l cumparase sor-mea a luat-o razna imediat. In sensul cel mai placut orgoliului unei femei in plina cura. Arata 50 de kilograme. In my dreams! Oricum, e bine. Hainele mele simt diferenta.Deja am inceput sa donez mamei din hainele care imi raman mici. Si asta ma face sa ma simt bine! … desi sunt unele pe care abia am apucat sa le port o data sau de doua ori, dar nah, mai bine imi cumpar altele mai mici, decat mai mari. Atacul m-a scazut de la 44 la 42! De astazi am plecat in croaziera. Am ales varianta cu 5 zile proteine si legume (PL) si 5 zile numai proteine (PP). Teoretic, aceasta este etapa cea mai lunga. Voi ramane in aceasta etapa pana termin de dat jos tot ce mi-am propus. […]

Continue Reading