In gramatica limbii marioresti, leul este pronume posesiv…. si cum fata mea are un simt al posesiei tare dezvolat, il auzim rostit destul de des: mama leu, conconeta (trotineta) leu, pacalul leu, tata leu, scamul (scaunul) leu, gadarii (jucarii) leu… totul este al leu (al meu).
Si pe langa leu, totul tinde sa fie articulat: pisul, Gogul (Gogu’ – nume de alint pentru Vladimir), tataiul, tatinul (masinul), samd.
Constructii comice ii reusesc si la utilizarea imperativului: du-te-te, culca-te-te…
Incerc sa o corectez fara sa observe ca este corectata…. adica ii repet cuvantul in forma corecta, la ceva timp de la rostire … nu stiu daca procedez bine, si nici nu am studiat problema. Cred ca e cazul sa aprofundez putin; nu as vrea sa ramana cu notiuni invatate gresit pentru corectia carora sa fie nevoie de multa munca. Daca aveti sugestii, sunt deschisa. 🙂
16 comentarii
Eu sunt pentru stimularea vorbitului, corectitudinea o sa vina pe urma, acum conteaza sa-si „dea drumul la limba” si sa fie cat de cat „citet” 🙂
Poate zic asta pentruc ca partea cu corectarea ma seaca pe mine personal la bunica sotului (locuim in aceeasi casa) si de mai bine de un an tot ii corecteaza pe copii, la modul cam obsesiv …
Matei vorbeste foarte inteligibil si fluent, dar conteaza enorm fratele/sora mai mare, mai ales daca e sora si atat de vorbareata ca a noastra 🙂 insa incurca foarte tare „o” cu „un”, cam la fel de des ca papucii pusi invers (90% din cazuri) 🙂 si ies chestii de genul „un masina”, „un culoare”, cu „o” nu-mi vin exemple acum 🙂
Deci eu as zice sa nu te stresezi, cand va intra in colectivitate va invata foarte multe, uneori chiar si chestii gresite cu care tu te chinui acum sa le invete corect … dar conteaza cel mai mult ce aude in casa, si daca in casa e ok … gandeste-te tu, in cat timp ai putea sa te exprimi foarte corect intr-o limba straina.
Conteaza „imaginea” de ansamblu, zic eu …
Nu ne-ai spus cum a fost cu petrecerea, meniul, tortul, alea … 🙂
@AndreeaG, exact de acea corectura obsesiva imi e si mie teama… mi-e teama sa nu ajung eu sa ii stresez.
De petrecere vreau sa scriu. Imi lipsesc timpul si pozele. 🙂
Si eu sunt pentru corectare, fiecare in stilul care crede ca i se potriveste copilului. Nu am ajuns la etapa respectiva, dar cred ca asa as face si eu. Cam atat cu sfaturile si parerile pentru ca noi abia suntem la etapa Vladi si nu ne prea pricepem la gramatica marioreasca (sper ca e corect 🙂
@Steli, 🙂 stai sa vezi ca vor incepe si astia mici in chineza imediat. 🙂 Sa vezi distractie si frustrari atunci…
oh, sunt aşa scumpi în perioada asta.. 🙂
Fiica mea tot zice: „leau apeeu” adica „vreau la veceu”. ok, acasă noi înţelegem dar la gradiniţă educatoarea nu inţelegea ce vroia,şi ea tot insista, până când exasperată ma cheamă educatoarea de la etaj să mă întrebe ce vrea fiica mea :)) iar eu îi spun s-o ducă repede la veceu :)) că la oliţă nu mai vrea să facă nimic 🙂
Iar a mai păţit aşa şi cu „păticu” educatoarea credea că cere baticul. ce batic? de unde batic? până când am lămurit-o că de fapt cere piticul. un pitic mic, sau mai mulţi :))
Şi cu „apică” la fel 🙂 educatoarea îi aducea apă. fiică-mea o dădea la o parte. când m-a întrebat că ce-are de nu bea, i-am zis că ea cere supică 🙂 ” leau apicăăă
Eu o corectez mai rar însă soţul nu pierde nici o ocazie. chestia a că de repetat repetă după noi cât de cât corect, dar când e ea în legea ei, tot ca ea zice.
@sakura, cred ca sunt tare haioase momentele cu educatoarea… si imi imaginez ca si ei ii este tare greu sa reuseasca sa invete limbile tuturor copiilor pe care ii are in grija.
Mariei cand nu-i iese ceva, nu-i iese nici silabisit nici repede.
eu sunt pro corectare. instincul tau matern iti va spune cum e mai bine. tu iti stii copilul cel mai bine. noi ne dam cu parerea :))
@veronica, nu cred ca il stiu foarte bine; mai bine decat altii, da…. sunt convinsa ca mintea mea ii atribuie multe dorinte pe care le asimileaza unor semnale ale ei… cred ca e inevitabil sa fac altfel… incerc sa imi pastrez echilibrul, dar sunt convinsa ca mai am si scapari. 🙂
E normal sa faca greseli. E abia la inceput. E de apreciat ca incearca sa foloseasca genitivul. E clar ca aude in casa vorbinsu-se corect. Deci in timp va invata si ea. Nu te speria. O s amai fie si suisuri si coborasuri. Mariuca mea la 2 ani juma folosea la fel de bine genitivul, era mansria noastra alaturi de „sunt” folosit corect la plural. De vreo juma de an ii mai atrag atentia ca sa zapacit la cap ca a inceput sa vorbeasca incorect, tocmai pentru ca a avut in jur mai multe persoane care vorbesc aiurea. Dar cu timpul vei descoperi ca Dex-ul are muuuuult mai multe cuvinte decat au prevazut autorii :))…Eu de obicei folosesc imediat cuvantul corect intr-o propozitie (intr-o intrebare de obicei)astfel incat sa fie „obligata” sa raspunda utilizand cuvantul corect. sau daca e vreun cuvant lung si greoi o pun sa repete pe silabe de cateva ori si apoi, tot de cateva ori, cuvantul intreg. Uneori functioneaza, alte ori nu. Chiar daca stie ca o corectezi, important este sa o faci ca si cum n-ar fi mare grozavie daca nu reuseste. Sau sa faci joculete de pronuntie cu ea. Cu scop precis de a repeta cat mai corect cuvantul dupa tine. Asta ma chinui eu sa fac cu Rares acum si e fericit cand ii iese. Silabe, apoi tot cuvantul. Si mai tarziu, razand intreb „cum era cu cuvantul ala?!”. Mariuca zicea Intercontinental corect la 3 ani, dar nu putea sa zica hanorac. Dar la tine inca e micuta. Poate sa fie si greutati la pronuntie specifice varstei. Cu rabdare si dragoste, atata tot 🙂
@catrinutza, of, cat de calma esti! 🙂 Sper sa reusesc sa fiu macar pe jumatatea ta. 🙂 Iti multumesc tare mult pentru impartasirea experientei tale. Pare logic tot ce spui. Sper sa reusesc sa si pun in practica. 🙂
@g.cojocaru, he-he-he, treaba cu calmul e fffff relativa la mine. De fff multe ori pe zi trebuie sa iau o gura mare de aer ca s anu izbucnesc, iar cand cedez probabil ca ma stiu la doua strazi distanta :)… si faptul ca nu intotdeuna inteleg ce vrea Rares sa imi spuna duce la un mic razboi al nervilor, de ambele parti; cinci-sase episoade pe zi si ajungem la limita…so, iu ar not alon 🙂
Mie una mi se pare ca procedezi corect.Aceeasi metoda o folosesc si eu , cu corectarea. Luana si acum mai scapa la vorbit pe luaneza si are deja 8 ani si jumatate.
@Ana-Maria, 🙂 hai ca m-ai incurajat! 😀 .. speram sa nu dureze atat etapa asta.
Pai e foarte bine ca ii repeti forma corecta. Cum altfel sa invete? Normal ca nu o sa ii zici „nu se zice asa” sau alte alea…pur si simplu repeti tu cum e corect pana cand o sa faca si ea asta. Mara mea a fost si este si acum taaaaaare incalcita la limba si face si acum niste pluraluri sau articulari de nu stii daca sa mori de ras sau sa te scarpini in cap ca prostu’ :))))
@Alexandra, mi-e teama sa nu o bat prea tare la cap… ca nu cumva sa prefere sa nu mai spuna nimic daca vede ca nu ii ies bine… Oricum sunt dulci rau in etapa asta in care au gramatica lor. 🙂
@g.cojocaru, Pai nu o bati la cap, tu doar repeti dupa ea ( si nu mereu, ca nici nu o sa ai atata timp si spatiu 🙂 pentru ca altfel dureaza mai mult sa isi fixeze formele corecte. Ei acum nu inteleg „gramatica” ci doar repeta mecanic dupa noi. Eu am un dictionar intreg scris cu chestii pe care le zicea Mara de pe la 2 ani incolo…pentru ca ea isi facea niste cuvinte ale ei cu care denumea obiecte, cuvinte care de multe ori nu sunau de nici un fel asemanator cu limba romana :)))) Mereu ziceam ca fi-mea e klingonianca :))))