O legenda populara zice ca in lunile a caror denumire contine litera R trebuie sa administram copilului suplimente din Calciu. O alta legenda populara spune ca trebuie sa administram intotdeauna Calciul impreuna cu vitamina D3, pentru a asigura “fixarea” Calciului. Eu nu prea cred in legende, dar la capitolul lipsa de Calciu, am o vasta experienta: peste 24 de fisuri si fracturi; la 24 m-am oprit din numarat, dar stiu sigur ca am facut “majoratul” la gips-uri inainte de cel real. Mi-am petrecut mare parte din copilarie avand cate un membru in gips. Era ceva in neregula daca eram intreaga. Cumea este ca parintii mei s-au dat peste cap sa imi asigure acces la cele mai bune tratamente, si, pentru ca D3-ul romanesc nu era nici pe departe la fel de bun (asa ziceau “legendele” pe vremea aceea) ca D3-ul nemtesc, primeam mereu suplimente de Ca+D3, achizitionate cu mari eforturi […]
Belly Dance
Pe cand eram mica, asimilam dansatoarele din buric femeilor cu moravuri usoare; nu-mi explic de ce, ca nu imi aduc aminte sa imi fi inoculat cineva aceasta idee… Am crescut, si am avut ocazia sa vad o dansatoare din buric „de la mama ei”… si am ramas fascinata… Femeia pe care o priveam se misca intr-un ritm ce te facea sa crezi ca nu e umana si dadea dovada de o flexibilitate ce ma ducea cu gandul la contorsionisti, insa miscarile ei erau totusi naturale… Am ramas vrajita… pana in momentul in care a inceput sa danseze cu sabii si cu faclii aprinse…. Din acel moment, perceptia pe care o aveam despre dansatoarele din buric s-a schimbat total. Apoi a urmat etapa Clona, cand, alaturi de 80% din popuatia de sex feminin a Romaniei priveam fascinata la acea lume care isi deschidea „culisele” pentru prima data in fata mea: cultura […]
Perceptii Marioresti
Ieri am fost cu cei mici la o petrecere de pitici… Pe drum spre casa, incercam sa o tinem pe Maria de vorba, sa nu adoarma in masina. Asa am aflat ca pe peretii locului de joaca erau desene oprite – logic!! Erau scene din Cartea Junglei si cum ea a recunoscut personajele, o fi crezut ca e inconjurata de televizoare. 😀 Desene oprite sa le ramana numele! 🙂 Am mai intrebat-o cu ce s-a jucat ea si a reusit sa acopere cam toate activitatile pe care le prestase. Funny a fost cand am intrebat-o cu ce s-a jucat Vladi. Raspunsul Mariei a venit rapid: „cu scamul” (adica, cu scaunul). Saracul copil, atat a inteles ea… E drept ca Vladimir, in mai mult de jumatate din timpul petrecut acolo nu a facut altceva decat sa impinga un scaun prin sala in care s-a tinut petrecerea. 🙂 Exact la fel le-a […]
A mom’s BFF
Nu stiu altii cum sunt, insa eu mi-am inceput „cariera” de mama cuprinsa de teama si nesiguranta. Deodata, zapacita care pierdea nopti prin cluburi, nu avea nici o responsabilitate in viata si nu facuse nimc bun pana atunci, s-a trezit responsabila de o viata. Cam mare trecerea de la nimic la o viata… asa ca m-au napadit temerile si nesiguranta. In 22 Martie 2010, m-am trezit cu un ghemotoc in brate ce depindea de mine. Am dat rateuri inca de la inceput. Primul esec in calitate de mama: alaptarea. Cauza: lipsa mea de informare – nu stiam ce sunt alea canale infundate si cum se „trateaza”. Am aflat mai tarziu ce gresisem, dar deja nu mai puteam face nimic pentru a da timpul inapoi… Am invatat „the hard way” ca nu te nasti parinte si ca trebuie sa faci ceva eforturi (unii mai mari, altii mai mici) pentru a creste […]
Alo, provincia?
Sa locuiesti in Bucuresti nu-i mare fas. Aici salariile sunt mai mari, dar si toate preturile. Aici se intampla multe evenimente de amploare, dar, pentru ca Bucurestiul este un oras supra-aglomerat, evenimentele inseamna o mare de oameni; se lasa cu harmalaie si conexiunile directe se pierd. Bucurestiul e un oras mare, si mie imi pare si frumos, dar e murdar, alomerat si imbacsit de noxe. Bucurestiul e locul in care m-am nascut si am crescut. Nu am avut „tara” asa ca nici macar „la bunici” nu mergeam mai departe de cateva statii de troleu’. … „provincia” m-a fascinat mereu… poate si pentru ca nu aveam acces in alte parti ale tarii decat in concediile petrecute cu familia sau in rarele situatii in care vizitam rude (de grad mai indepartat) pentru cateva zile; putine – mult prea putine pentru gustul meu. Ce mi-a venit? Tocmai ce am aflat despre un eveniment […]
Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.
Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa, exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe! Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]
„Distractia” s-a terminat!
Adio „huzureala”, adio odihna si recuperare in tihna.. ma rog, cat de tihna poate sa fi intr-o casa in care sunt doi copii mici. Astazi am inceput munca. Trebuie sa recunosc ca m-a cam rupt prima zi de munca… desi munca mea este una de birou… Obosita este foarte putin spus, dar nu imi doream sa imi prelungesc prea mult medicalul… Cred ca ma voi obisnui curand cu mersul la birou, dar pana atunci astept cu nerabdare weekendul; sa dooorm! Colecistectomia asta m-a transformat intr-o dependenta de somn. In viata mea nu am dormit mai mult decat acum! Mi-e putin rau, dar presupun ca sunt reactii oarecum normale ale organismului. Urasc raul „de obosela” si toata viata am considerat fitoase personele care invocau frecvent acest rau de oboseala; acum mi-s si eu una dintre acele persoane. 😀 E greu la birou fara „traditionala” comanda” de la pranz. Imi lipseste masa […]
Vai cardu’ lui!
🙂 De cateva zile, fac ce face o nevasta mai bine: toc banii la cumparaturi. Garderoba mea suferea de multa vreme, dar, din cauza dimensiunilor mele deloc de invidiat, orice incercare a mea de a imi completa garderoba, se solda cu mini-depresii… cand vedeam ca nu incap decat in 44-46 si mai vedeam si ca toate hainele ce imi veneau erau hidoase, renuntam… Cumparaturile se rezumau la haine pentru Sorin si pentru copii. Eu ma rezumam la minimul minumului necesar … De cateva luni incepusem sa tin un soi de dieta si sa am o viata activa; rezultatele se vedeau. Slabisem de la 86 de kilograme in Martie pana la ~75 acum 3 saptamani… 11 kilograme date jos in mod sanatos nu-i rau, dar era mult prea putin fata de targetul meu, iar toate eforturile mele erau aproape in zadar. Nu prea mai scadeam in greutate… pana la operatie. Partea […]
Cu sfarcu’ in vant
Am aflat ca astazi, 13 Octombrie este „No Bra Day”, de unde altundeva decat de la un barbat. 🙂 . Nu stiu cate de oficiala este aceasta zi, dar ma folosesc de prilej pentru a scrie despre ceva subiectul: mame vs nemame fara sutien. Natura nu e foarte miloasa cu multe dintre femei, iar maternitatea are grija sa lase amprente destul de greu de mascat asupra sanilor. … mai ales la posesoarele de cupe mai mari de A. Nu stiu care sunt efectele alaptarii asupra sanilor, dar din cate am vazut, tind sa cred ca ele sunt mai pronuntate tot in cazul posesoarelor de cupe mai mari decat A. Fluctuatiile de greutate, gravitatia, pierderea elasticitatii pielii, lipsa execrcitiilor specifice pentru intarirea musculaturii sanilor, toate isi lasa amprenta asupra sanilor… Exista totusi si norocoase rafsatate de mama-natura sau femei care muncesc mult sa isi pastreze corpul in anumite standarde, dar nu […]
Pasiuni inchiriate
Ii este straina notiunea de inchiriere, dar repeta tuturor ca ” a’ n ichi’at bicicheta putu minee”. Da, bicicleta din imagine este o noua pasiune inchiriata. De la Bebeloi. E prima noastra incercare de acest fel si ne place. Auzisem de Bebeloi de la UrbanKid, si mai apoi de la Ada. … Am cochetat o vreme cu ideea inchirierii de la ei a unui centru de joaca pentru frati. Am scris despre el aici. Atunci nu am reusit sa iau o decizie in timp util, si cei mici ii depasisera varsta. Imi pare rau…. Doodle bugs imi pare, in continuare, jucaria ideala pentru frati. Nu o sa mai am sansa sa ma conving de adevar. Oricum, e bine de stiut ca exista un loc de unde putem inchiria pasiuni sau obiecte utile pentru concediu, la preturi deloc mari. Noi am platit pentru bicicleta 30 de lei pentru 2 saptamani, iar pretul ei in magazin […]