Cu sau fara?

E sezon de petreceri corporatiste. Ocazie numai buna pentru ca barfele „de birou” sa explodeze.

Petrecerile sunt, pentru colectivitatile „aerate” (adica neunite), cele mai bune ocazii pentru a obtine material de barfa. Cine cu ce s-a imbracat, cine ce si cat a baut, cine cu cine a venit, cine cu cine a interactionat mai mult..  Ochi sa ai sa observi, ca „materiale” sigur gasesti.

Pe mine una nu ma intereseaza nici cine cu cine se hlizeste, nici tinutele colegilor, nici energia de care dau sau nu dovada pe ringul de dans, nici continutul paharelor din mainile colegilor mei, nici bisericutele formate…  Anul asta am reusit sa ajung la petrecere si sa ma simt bine. Am ignorat orice briza de barfulita si am infruntat orice privire iscoditoare… Un singur lucru a reusit sa ma „atinga” anul acesta…  Aia de venira insotiti desi invitatia la petrecere mentiona CLAR ca petrecerea se adreseaza numai angajatilor.  Nu vorbesc de cazurile in care ambii parteneri lucreaza la aceeasi companie… ala e noroc; sau nu. 🙂

Chiar nu pot intelege de ce alegi sa mergi insotit la o petrecere corporatista intr-o astfel de situatie… Cu un astfel de gest reusesti rapid sa iti infrunti colegii aratandu-le ca tu esti singurul destept ce poate ignora reguli, resusesti totodata fie sa te auto-izolezi impreuna cu  partenerul de restul grupului, fie sa iti pui partenerul intr-o situatie jenanta lansandu-l singur in timp ce tu relationezi cu colegii… Oare nu iti permiti sa iti duci partenerul in club pe banii tai si de asa preferi sa o faci pe banii companiei?

Nu inteleg de ce unii aleg aceasta cale… nu inteleg de ce se arata mirati atunci cand sunt aratati cu degetul pentru astfel de fapte.. nu inteleg si pace!

Sunt eu obtuza? .. nu neg. Sunt destul de fixista din fire so daca mi se pune pata pur si simplu nu mai vad altceva in jur.

Voua cum vi se par cei care vin insotiti la petreceri in situatiile in care invitatiile mentioneaza clar, fara loc de interpretare, ca nu se vine insotit?

Articole pe aceeasi tema

16 comentarii

  1. Am cam imbtranit :): petrecerile de genul acesta la firme mari ma lasa rece. Imi trebuie o motivatie foarte puternica sa rup din timp alaturi de familia mea… mai ales in perioada Sarbatorilor, pentru al petrece cu o multime de lume, ce doar cunostinte/amici cel mult ii pot denumi. Anul acesta am avut motive intemeiate sa nu pot ajunge si chiar a fost ok pentru mine. Cred cel mai importan este sa-ti fie bine tie cu alegerile pe care le faci( cu /fara-cum vrei tu)/

  2. Desigur ca daca iti asumi participarea la un eveniment, e o chestie de tinuta morala sa respecti indicatiile organizatorului.
    Mie una, insa, nu mi se pare normal ca la astfel de evenimente sa impui participarea angajatilor fara partener.
    Societatea din ziua de azi functioneaza in sensul destructurarii elementelor normale, firesti si nu in ultimul rand traditionale, cum este familia. Oamenii sunt obligati oricum sa petreaca un timp destul de mare in afara familiei pentru a-si asigura veniturile necesare pentru a trai.
    Stimularea coeziunii de grup in cadrul echipelor profesionale ar trebui sa fie facuta prin aplicarea unui management corect, echilibrat si deschis si prin valorizarea individului.
    Petrecerile corporatiste si teambuilding-urile suna fascinant, atragator, „uite, domne, ce face firma pentru mine”, dar in acelasi timp contribuie la accentuarea unor probleme si la conturarea unor familii disfunctionale, in cadrul carora oamenilor nu li se pare nimic in neregula, ba chiar li se pare normal, sa isi petreaca timpul fara partener, eventual fara copii. In felul acesta ajungi la modele de familii in care ambii parteneri lucreaza de la 9 la 12 ore pe zi, eventual si in weekend-uri, daca se impune, care isi petrec cateva seri pe saptamana cu „girls’/boys’ night out” sau „la fotbal” sau cu mai stiu eu ce alte activitati „segregate pe sexe”, timp in care coeziunea de familie se duce pe apa Sambetei. Rezultatele se vad in partial numarul alarmant de divorturi.
    Acesta este doar un punct de vedere si nu este locul sau momentul pentru o analiza sociologica pe acest fenomen.
    Nu vreau sa jignesc pe nimeni, nu sunt nici musulmanca, nici habotnica sau indoctrinata, sunt aproximativ corporatista (in CIC momentan), imi place foarte mult ce lucrez si sunt fidela companiei in care lucrez.

    1. Imi place cum gandesti. Nu e corect.. si eu visez la activitatile tip Family Day sau alte gen, organizate de companie… dar nu sunt bugete, iar criza este cea invocata ca motiv…. dar totusi companiile (multe) impun prezenta FARA partener. In cazul asta eu vad doua optiuni: te conformezi sau nu participi…

    2. asta se intampla daca ai deja aceste probleme acasa. eu cred ca daca e sa te insele sotul/sotia cu o colega/un coleg te insala si in restul celor 364 de zile cand tu stai linistit/a acasa sau la serviciu. mie nu mi se pare ca din serile out se duce dracului coeziunea de familie, ci din dependenta bolnavicioasa, obsesii, plictiseala si rutina dusa la extrem.

  3. Niciodata Sot nu m-a luat la petrecerea lui corporatista, la inceput am suferit, apoi am inteles ca nu se poate, nimeni nu vine insotit. Cat despre barfe e bine sa le faci sa treaca pe linga tine, sa nu iei in seama omul barfitor si rau in sufletul lui.
    Iar cei care vin insotit desi nu au voie vor ei sa arate ceva…poate nesiguranta.

    1. @Sofia, nesiguranta? hai ca mi-ai atras atentia cu punctul acesta de vedere. Imi povestesti si mie putin mai multe.. ca nu cred ca inteleg exact la ce te referi

      1. Simplu, nesiguranta, neincrederea in partenerul de viata te face sa-l urmezi pana si la petrecerea din cadrul firmei, ca poate descoperi ca omul calca stramb, sau vezi daca fameile/barbatii dupa caz, arata mai bine ca tine sau nu, cunosc cazuri!

  4. Cand e FARA, atunci FARA e! Cand e CU, intreb cine mai vine insotit. Nu ma duc sa fiu singura insotitoare ca ma simt si aiurea toata petrecerea.
    Parerea mea: cei care aleg sa vina insotiti chiar daca e specificat clar ca tb sa vina fara, sufera de nebagare in seama si astfel isi asigura confortul ca au atras priviri, barfe, etc. Sunt persoane care traiesc din asa ceva. Le face bine la ten :)))

  5. Sunt nesimtiti, clar! Daca se specifica clar acest lucru in invitatie, de ce sa incalci regula: esti mai cu mot? Nu, esti nesimtit. Si la noi se intampla asa (pe vremuri mai bune, cand se organizau petreceri din astea), si cei in cauza isi atrageau numai antipatii (oricum nu erau ei dintre cei mai simpatici, evident).

  6. Fara.Daca ar fi valabil pentru toata lumea, da, l-as lua si pe sot.Dar in caz contrar, n-as face decat sa creez o situatie penibila.Sotul n-ar intelege glumele de birou si nici discutiile si nu te poti astepta sa socializeze cu o gasca de oameni pe care n-a vazut-o in viata lui si pe care, foarte probabil,nici nu o sa o revada prea curand.
    Plus ca e bine sa mai avem si iesiri separate.