1. Cum ii explici unui copil de 4/6 ani de ce este respins si injosit in permanenta … adicatelea bullied?
2. Abordare pacifista sau „stand up and fight for your rights”? Unde este limita dintre acestea?
3. Cum ramai zen atunci cand iti sunt testate limitele constant, mai ceva ca picatura chinezeasca?
Cresc copiii si impreuna cu ei si numarul firelor mele de par albe. Intrebarile de mai sus sunt (aproape) retorice. Am incercat cate in luna si in stele.. dar deocamdata nu prea ma mandresc cu rezultate bune. In rest, totul bine. 🙂
Un comentariu
Hapi știe mai ales când e vorba de copii!
1. Le spui că unii copii trăiesc într-o poveste și poveștile au și oameni răi, așa că îi imită, dar el, copilul, nu trebuie să fie supărat ci să se gândească doar că va trece.
Dacă bullingul e de la unul mai mare și e constant, eu l-aș urechea când nu m-ar vedea nimeni, cu toate bullshiturile și mieunăturile contra vai Doamne… violenței.
2. Depinde unde și la cine? La copii? Cred ca e greu de delimitat asa ceva pentru că un adult găseste granita în functie de situație dar un copil…?
3. Nu rămâi. Ai zile foarte proaste, încerci să te retragi și gândește te mereu că va trece. Si apoi știi și tu că a doua, a treia zi, îți va fi mai bine. Suportă stările astea, așa, în felul tău, cum poți…
Așa-i că-s smart? 😉 Mi-a fost dor de tine!