Am facut-o si pe asta. Am fost in (mini)vacanta cu cortul. Uitasem cat de frumoasa este linistea naturii, cat de luminoase sunt stelele, cat de puternice sunt calitatile terapeutice ale verdelui ce m-a inconjurat. La Brasov au fost furtuni, in Bucuresti a cam plouat… La Paltinu, am fost, parca, protejati de un glob imens, sub care ne-am bucurat de soare, vreme buna, peisaje minunate si, nu in ultimul rand
La Bucuresti?!
Duminicile (… Sambata era zi lucratoare) copilariei mele erau, de cele mai multe ori, ocupate cu plimbari la muzee, la zoo, in centrul vechi… si, de cele mai multe ori, se terminau cu o prajitura la Bucuresti, sau cu o masa la vreo gradin din centru … sau la Restaurantul Casa Alba – numai atunci cand mergeam la zoo. Recunosc ca nu am mai intrat intr-o cofetarie pentru alt motiv decat de a cumpara ceva la pachet de foarte multi ani; prea multi sa imi aduc aminte exat cati. Acum ca mi-au crescut copiii, m-am surprins jinduind la amintirile copilariei mele.. mi-ar fi placut sa ii duc in acele locuri; daca ele ar mai exista si daca ar fi ramas ca atunci: curate, ingrijite, accesibile… Nu mai sunt. Fie nu mai sunt deloc, fie exista dar sunt lasate
Sa invatam de la cei experimentati
Anul trecut am decis impreuna cu Sorin… recunosc ca mi-a luat ceva vreme sa il conving întâi pe el…. sa facem astfel incat sa le oferim copiilor nostri acces la plăcerile simple ale vieții. Una dintre modalitățile prin care ne-am propus să facem asta, este camparea…. ne-am propus sa le oferim macar o mini vacanta pe an in care sa dormim in cort, sa spunem povesti in jurul focului, sa cautam împreună lemne de foc prin padure, sa ii lasam sa se spele in râu…. sa ii lasam sa se bucure de natură. Ne-am propus sa le oferim macar cateva momente pe an in care sa se bucure pe indelete de natural si natura. Pentru multi parinti asta e floare la ureche…. dar eu nu am mai fost cu cortul de la 8 -10 ani iar Sorin nu a fost niciodată. Am fi usor inconștienți sa ne luam copiii in […]
Timp de frecat menta
Nu stiu altii cum sunt dar eu ma plictisesc teribil cand nu am ce face. Adică acum. Sunt la birou. Teoretic sunt platita sa muncesc. Practic stau la birou si zapez telefonul…. Laptopul imi e stricat de ieri. …. adica asta e a doua zi de frecat menta. Sper sa imi rezolve it-ul cat mai repede laptopul…. nu de alta dar e al naibii de plictisitor. Și simt lipsa unui reader. Nu am reușit sa decid cu ce sa schimb
De ce nu mai dati nici un semn?
… este o intrebare pe care o auzim frecvent in ultima perioada. Prea des fata de cat ne-am dori. Am lasat blogul sa hiberneze in miez de vara, prietenii nu i-am mai vizitat de secole, de neamuri nici nu mai amintesc… de prietenii virtuali, mi-e si rusine sa mai zice ceva…. Copiii cresc, sunt veseli si sanataosi; noi, mai ramoliti, dar ne straduim sa tinem pasul cu ei. 😉 Am facut multe in vara aceasta; multe pe care vreau sa le povestesc; pentru noi. Ma sperie uitarea. Ma sperie viteza cu care se intampla toate in jurul nostru. Noi suntem obositi. Uneori aproape de epuizare… atat de obositi incat abia gasim energie sa fim acolo pentru ei; asa cum au ei nevoie de noi. Nu ne dezicem nici anul acesta de la mini-proiectele noastre „domestice”. Construim un loc de joaca pentru Sorin 🙂 si am mai amenajat putin curtea din […]
Arsenalul outdoor de vara – piscina
Daca nu era matusa din dotare pe faza sa le cumpere celor mici o piscina, am fi fost noi cu siguranta. … dar cum s-a gasit un adult salvator de buget prin preajma, noua nu ne ramane decat sa ne concentram pe a le construi casuta de gradina si pe a le achizitiona mult visata trambulina. 🙂 Fericirea e maxima. Uneori si temperaturile lor la fel. Deja avem momente in care ne intrebam daca nu am gresit… mai incercam o singura data; dupa ce le trec febra & mucii – tura no. 3. Deocamdata ma joc de-a cercetatoarea si incerc sa izolez simptomele „racelii de piscina” si sa imi dau seama la ce cedeaza. Ce e fun nu-i sanatos. 🙁 Not fun!! Si totusi, in ciuda mucilor si a temperaturilor inalte, cei mici sunt mega incantati de piscina lor. Trecand peste „efectele adverse” si noi suntem. Pentru fericirea pe care […]
„Gunga” din oras
Sau „jungla” daca nu o spunem pe limba marioreasca… Se afla la nici 5 minute de casa noastra si este cel mai salbatic loc pe care il stiu eu intr-un oras. De cum au ajuns la locul descoperit de bunicul lor, Maria a decretat ca ea e un „esporator in gunga” si a luat-o inainte spre neunoscut, de abia puteam tine pasul cu ea. Le-a placut la nebunie. Stuful, murele, merele care cresteau pe marginea lacului (cred ca lac e). Erau poteci desul de batute, semn ca nu suntem singurii „esporatori”.. erau si multe gunoaie; in special in apa. 🙁 O aventura de o ora care le-a dat subiect de povesti pentru 3-4 zile. Ma declar multumita… noroc cu tata care descopera astfel de locuri. Voi ce locuri „salbatice” frecventati in oras? 🙂