Cu galuste sau cu taitei. Acestea sunt singurele variatiuni pe care le accepta Vladimirul nostru.
Ar fi in stare sa o manance pe post de mic dejun, de pranz si de cina. Zilnic. In topul preferintelor lui, taiteii strabunicii au un mic avans in fata galustelor.
Spre rusinea mea, nu sunt capabila sa fac nici una dintre aceste supe. Norocul lui (si al meu) cu bunica si cu strabunica. Ele au mereu grija ca nepotul pretios sa aiba supa mult dorita disponibila mereu.
Altfel nu stiu ce ar manca. De cateva luni, supa e de baza in alimentatia lui si nu vrea nici in ruptul capului sa accepte altceva. … la cat de bine gatesc mama si bunica mea, nici nu il condamn.
… dar totusi, nu se plictiseste sa manance supa in fiecare zi, de minim doua ori pe zi, de atatea luni?
Chiar sunt curioasa, la alti copii, cat au durat „maniile” de acest tip?
3 comentarii
Eliza a avut mania orezului, care s-a mai potolit si a pastelor (musai spaghetti cu sos rosu) care nu s-a potolit. Idem cu noodles si legume la wok. Ar manca non-stop doar paste si noodles. La unii copii dureaza foarte mult. Eu zic ca atat timp cat mananca, nu trebuie sa-ti faci probleme, doar mai variezi supa, azi de vita, maine de pasare si asa mai departe. Mai de perisoare, mai de galuste, mai de taietei sau alte tipuri de paste, ce sa faci, variezi pe tema data 🙂
La fie-mea, până pe la 2 ani, orice fel trebuia să conţină şi orez. Măcar puţin. În rest, accepta orice legumă pe lângă. Acum însă nu mai vrea să vadă nici legumele, nici orezul. Supa cu găluşte îi place şi ei şi a fost preferata mea cam toată viaţa (dintre supe). Eu sper să vă ţină obiceiul sănătos!
Alor mei copii le place ciorba de perisoare, in rest nu prea sunt ei cu ciorbele,supele.