Aud mereu „povesti” despre copii care adorm la 20.00 – 21.00 si care mai dorm si la pranz. Si visez. Visez ca va veni ea vremea in care si Maria mea va adormi devreme… Incepusem sa fac concesii (in gand) de la somnul de pranz. Acum traim cu acest compromis. Maria adoarme dupa ora 23.00. Doarme pana la 08:00 – 08:30, iar la pranz doarme cate doua-trei ore; intre 13 si 16…. Am incercat tot ce ne-a trecut prin minte ca sa reusim sa ii schimbam programul de somn, dar nimic nu a dat roade. Nici povestile citite seara, nici stingerea tuturor luminilor si a televizoarelor, nici prezenta unuia dintre noi in patul ei…. Cu cat incercam mai multe, parca ne facea in ciuda si adormea si mai tarziu… Intr-un final am renuntat, resemnati, la orice strategie de adormit copilul la ore mai „normale” … parea ca normalul pe care […]
Proiectul „Amish”
Nu cred ca este o prostie… cel putin nu pentru mine. Gandeam de ceva vreme ca e cazul sa o las mai moale cu online-ul, dar erau doar ganduri…. Incet, incet, cei din jurul nostru incep sa lupte pentru viata lor reala. Hapi m-a inspirat. 🙂 Proiectul Amish m-a ambitionat. Din pacate, lumea in care traim, inseamna mult online.. si parca nu vreau sa rup legaturile cu toata lumea… dar vreau sa vad cum pot sa traiesc numai cu blogaritul si numai 30 de minute de facebook pe zi, timp de 30 de zile. E un fel de auto-testare. Sa vad cum m-as descurca atunci cand (si daca) va intra in vigoare ACTA sau cand imi voi relua munca. Nu pot renunta la telefon sau la e-mail.. plus ca nu vad sensul acestor renuntari, insa trebuie sa invat sa reduc viata online… desi mi-e dor sa trimit sau sa primesc […]
Cronica unui breton ciuntit
Probabil ca s-a vazut in pozele facute ieri ca Maria are o freza oarecum bizara… Nu e o tunsoare avangardista… Ci rezultatul unei prime tunsori la coafor. Nu e un salon cu pretentii, ci unul de colt de strada din margine de Bucuresti… dar nu din cauza asta a ajuns fii-mea ciuntita, desi recunosc ca la capitolul coafeze nu stau prea bine… dar nici asa dezstre nu lasa in urma. 😉 De ce am dus-o la coafor? … pai nu am plecat de acasa cu gandul asta. Am fost sa ma pensez si am luat-o si pe Maria cu mine….. Nu e prima data… dar acum s-a suit singura scaun si a asteptat. A fost incantata atunci cand fetele au venit si au inceput sa se joace cu parul ei, incercand sa i-l impleteasca… asa ca le-am rugat sa ii taie bretonul. Oricum trebuia sa o fac si mi se […]
Maria in lumea lui Momo
Sunt lenesa la scris. Au dovedit-o Roxana si Cristina. 😉 Am fost in lumea lui Momo. Si ne-a placut la nebunie. Mie, sigur, iar Mariei, la fel de sigur daca ma iau dupa fericirea pe care o are si acum in priviri atunci cand povesteste (pe limba ei, normal) ce a facut ea cand a fost plecata cu mami. 🙂 Recunosc, deschis, ca nu prea intelesesem eu ce e cu „atelierele deschise”, dar am fost placut impresionata. Cucerita de-a dreptul! Am ajuns, nu mult dupa ora 11:00… cu ceva emotii la urcarea scarii interioare care devenise foarte alunecoasa din cauza zapezii cazute de pe picioarele celor care ajunsesera inaintea noastra, dar ne-am tinut bine de balustrada si pereti si am reusit sa urcam pana la etajul 1, unde am pasit in colorata lume a lui Momo. Cu greu am reusit sa o dezbrac pe Maria, care devenise nerabdatoare si vroia […]
Cel mai frumos cadou
Astazi, Loredana, mama lui Bibi, isi aniverseaza ziua de nastere. M-am numarat si eu printre cei care au sarit cu urarile pe wall-ul ei inca de la inceputul zilei… Mi-a fost jena sa o sun… Sa nu perturb linistea unei zile fericite…. M-am gandit dimineata sa sun, dar mi-am zis ca mai bine ii trimit gandurile mele prin e-mail. Nu am mai apucat… ca am vazut gandurile ei postate pe blog. Nu exista cadou pe care sa si-l fi dorit mai mult. Sunt sigura! Iar, pentru mine, nu exista cadou de care sa fi auzit, care sa ma fi impresionat mai tare. Nu mi-am putut stapani lacrimile… inca nu pot… La multi ani, Loredana! Sa fiti vegheati in continuare! Noi ramanem, in continuare, alaturi de voi!
In februarie celebram iubirea
… cel putin asa se spune peste tot prin jur. Ca-i Valentine’s sau Dragobete, toti te imbie cu oferte tentante: cine romantice, cadouri tematice, escapade romantice la munte, masaje pentru cupluri sau cine mai stie cate… Si concursuri! Pe facebook, sunt o gramada! … si tocmai ca sunt multe m-am gandit sa va atrag atentia asupra unuia dintre ele: cel organizat de punctfoto.ro. Se pune la bataie o sedinta foto de cuplu. De ce va recomand acest concurs? Pentru ca si noi am castigat anul trecut o sedinta foto de cuplu, si m-am convins ca e un lucru care merita facut. Pentru ca iubesc fotografiile facute de punctfoto. 🙂 … si pentru ca Bogdan, fotograful, face parte din „pachetul de nasi” al piticilor. 😉 Detalii privind concursul, gasiti aici.
Zapadaaa!
Tanjind dupa ce nu avem, ne-am dorit zapada. Ca multi altii, dealtfel… doar ca acum, unora nu le mai place. Vor caldura… iar cand va fi canicula se vor gandi la iarna… 🙂 Asa se intampla mereu. Noi nu ne plangem. Intr-o oarecare masura ne place. Nu ne place insa ca semenii nostri mor inghetati, sau sa drumurile devin impracticabile, sau ca statul este mereu luat prin surprindere de nameti… si ca abia acum, le-a venit „ideea geniala” de a planta copaci pe marginea drumurilor…. sau ca este a doua saptamana in care gunoierii nu au mai ajuns sa ridice gunoiul… Se anunta un week-end greu… cu multa zapada si drumuri blocate. Sper sa reusim totusi sa ajungem cu Maria la atelierele la liber organizate de Lumea lui Momo. M-am indragostit deja de idee. Sunt sigura ca Mariei ii va placea… si sper sa reusim sa ne gasim si o […]
Sssst! Vorbeste Vladimir!
… de fapt gangureste, se joaca si isi descopera mainile… 🙂 Atunci cand am trecut prin aceste experiente cu Maria, ma minunam… acum le savurez. 😉 Mamamama. Tatata. La vremea Mariei, jubilam ca ne striga copilul… acum stim ca sunt gangureli involuntare si in deplina necunostinta de cauza. 🙂 … dar tot ne place sa le savuram. 🙂
Aventurile depunerii dosarului pentru indemnizatie
Am facut-o si pe asta! In sfarsit! Aventura dosarului pentru indemnizatia de crestere si ingrijire pentru Vladimir a inceput in data de 12 Ianuarie… si s-a sfarsit azi. 🙂 … cu o crunta, dar crunta, durere de cap. … dar cu satisfactia ca am reusit sa supravietuiesc birocratiei! In August, dupa ce am iesit din spital si am ajuns cu Vladimir acasa, m-am infiintat si la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului a sectorului in care locuiesc. Am depus documentele pentru aloctia lui Vladimir iar pentru prelungirea concediului pentru cresterea si ingrijirea copilului mi s-a spus sa revin in Ianuarie. Ceea ce am si facut. Pe 12 Ianuarie m-am prezentat la registratura sa intreb ce am de facut pentru a depune dosarul. Si mi s-a pus in brate o hartiuta pe care erau scrise documentele necesare. Aceasi hartie pe care o pimisem si atunci cand am depus dosarul […]
De ce iubesc banalul otet?
Despre utilizarile otetului am gasit multe pe internet, insa despre puterea lui de a indeparta piatra, la fierbere, am citit abia acum. Si am pus in practica! 🙂 Daca ati avut de-a face perioade mai lungi cu laptele praf, atunci v-a dat cu siguranta batai de cap calcarul ce se depunea pe peretii vasului in care fierbeati apa pentru ceai. Eu la Maria am frecat de mi-au sarit capacele, cu toate produsele pamantului si nimic. Se ducea din piatra formata, dar niciodata de tot. Solutia era, sa inlocuiesc periodic (cca 2-3 luni) ibricul in care fierbeam apa. Daca stiam atunci ce stiu acum, nu mai aveam atatea ibrice in casa. 🙂 Ibricul cu pricina, se pune pe foc, plin fiind cu o „solutie” din apa si otet – cam. 10% concentratie de otet. Se lasa pe foc pana da in clocot si apoi se clateste. Eu am folosit otet alb […]