Patapoate

Marti am fost sa le facem copiilor pasapoarte… sau patapoate, cum le zice Maria. Despre actele necesare nu mai povestesc… toate informatiile se gasesc pe site-ul lor. Taxele se platesc la CEC, iar la sediul din Pipera, unde am fost noi, totul merge ca pe roate din punct de vedere al procesarii actelor. A durat 30 de minute cu totul; dura mai putin daca nu aveam parte de o criza a Mariei. .. Dap, asta e singura bila neagra pe care le-o acord: nu au un sistem care sa le permita celor mici sa stea la pozat intr-o pozitie fireasca.. Iar la 2 ani si 3 luni e greu sa reusesti sa convingi un copil sa stea in genunchi pe scaun… si nemiscat. Ea vroia in picioare cum a stat fra-su… dar era prea inalta si depasea cadrul fundalului; daca statea in fund pe scaun, era prea mica si ii […]

Continue Reading

Vladimirul; la un an

Nume: Cojocaru Prenume: Vladimir – Ioan Data nasterii: 12.07.2011 „Functie”: fratele mai mic / cojocarul no. 2 Inaltime: 80 cm Greutate: 11 kg Clar nu am gasit reteta de facut copii „non-gigantici”! 🙂 …. dar totusi este ceva mai „slab dezvoltat” fata de Maria. … in schimb, la el mi-a iesit bine de tot reteta „poza mamii„. E picatura! Am artat unor persone poza mea de la un an si am primit, invariabil, aceeasi reactie: Vladimir! 🙂  

Continue Reading

Criza de vaccinuri – o obisnuinta pentru sistemul sanitar

Stiu ca noua moda este nevaccinarea. Cum nu sunt o „fashonista” convinsa, nu am imbratisat acest curent. … dar nici nu am ales sa vaccinez impotriva a orice se poate vaccina. Nu spun ca alegerea mea este cea mai buna, si nici ca argumentele celor care sunt impotriva vaccinarilor sunt proaste… Fiecare parinte trebuie sa cantareasca bine argumentele si contrargumentele si sa ia cea mai buna decizie pentru copilul sau. Decizia noastra a fost sa urmam schema nationala, cunoscuta in „folclor” sub numele de  schema obligatorie. La Maria, ne-am confruntat cu lipsa BCG-ului, pret de cateva luni, si cu cea a pentaximului la doua dintre sesiunile de vaccinare. Le-am cautat si le-am cumparat. …. pentru una dintre doze am mers chiar si pana la Pitesti, ca acolo a fost cel mai apropiat loc de Bucuresti in care le-am gasit. Acum, iar lipseste Pentaximul… trebuia sa il vaccinam pe Vladi…. Iar […]

Continue Reading

Fie vreme buna

… fie vreme rea, piticii mei au un chef de joaca incredibil de mare. Firesc, dealtfel. Abia se obisnuisera cu iesirile prelungite in parc/curte si a venit vremea rea peste noi. Noroc ca sunt doi si, desi nu interactioneaza mereu, se antreneaza totusi unul pe altul „la joaca”. Chiar daca joaca lor implica de cele mai multe ori harjoneli si lupte pentru jucarii; si cam din toate interactiunile lor unul iese trosnit. … dap, a inceput si Maria sa si-o ia de la Vladi. Incerc sa moderez mai degraba decat sa intervin. Nu stiu daca e bine, insa nu vreau sa le dictez eu modul in care „trebuie” sa se comporte unul cu celalalt. Sper sa gaseasca singuri calea de mijloc. Eu imi propun numai sa fiu mereu acolo pentru a interveni doar in situatiile in care evenimentele degenereaza. Copii mei se dezvolta fenomenal de repede. Parca mai ieri eram […]

Continue Reading

1 Mai muncitoresc

A fost. 🙂 Nu a fost o mini vacanta, insa cu ajutorul parintilor mei, am reusit si noi sa ne odihnim. Mai mult eu, decat Sorin, e drept…. Am petrecut in dulcele stil romanesc: am facut un gratar alaturi de prieteni – in curte, nu in vre-un loc special amenajat. Sunt teleghidata… si incapabila sa scriu mai mai mult decat aceasta scurta telegrama. 🙂 Citind blogurile pe care le urmaresc in mod frecvent, am descoperit locuri noi. Deja am agaugat doua dintre ele pe lista de locuri in care imi doresc sa ajung: Sibiel si  Roaba de Cultura din Herastrau. Voi pe unde ati umblat zilele acestea?  🙂 … nu de alta, dar lista mea e inca deschisa.

Continue Reading

Leaganul

Motiv de fericire maxima! Pentru amandoi. E drept ca deja iese cu scantei, desi nu l-au primit decat de o singura zi… dar Maria invata sa imparta, iar Vladimir se bucura de grija si de atentia surorii lui care il da in leagan si are grija sa ii fixeze bine in centura. Deocamdata imparteala timpului de folosinta nu e tocmai frateasca, dar nici Vladimir nu e vehement in a-si cere drepturile. Deocamdata e bine… O jucarie tare utila. 🙂 Maria nu a stat in viata ei atat de mult intr-un singur loc. … daca stiam le cumparam unul mai demult. 🙂 Imi place mult ca il putem utiliza atat in curte cat si in casa. Leaganul e … reciclat. 😛 Parca asa se zice chestiilor mostenite de la alti copilasi. 😛  A mai trecut pe la doi copilasi inainte de a ajunge la noi, dar probabil ca nu a fost […]

Continue Reading

Zburlitul nu isi dezminte numele

    … si somnul, care la el a fost inainte de zbenguiala din parc.   Cu putin noroc, in week-end inauguram caruciorul dublu, asa ca speram sa postam curand poze cu amandoi in parc… acum, nu ne zbatem prea tare sa le sincronizam programele, avand in vedere ca e dificil sa ii scoatem impreuna… speram ca atunci va fi mai simplu.  

Continue Reading

8 luni Vladimiresti. Obsesia siluetei

Toata lumea imi spune ca Vladimir e gras. Eu nu il vad asa deloc. Si despre Maria mi se spunea la fel si acum am o manechina veritabila. 😉 La noua luni, Vladimir priveste lumea de la inaltimea celor 76 de centimetri ai sai si duce povara a  9,2 kilograme. 🙂 Logic, ca nu m-am putut abtine si am dat repede un search sa vad cum era Maria la aceeasi varsta. Mai inalta si mai slaba. Ea avea 78 de cm si 8,3 kilograme… si, totusi, Vladimir nu imi pare un copil gras. 🙁 … e „sanatos”. E si normal. Mananca bine, doarme, bine. De ce nu ar fi asa? De ce trebuie sa ne stresam cu silueta copiilor inca din bebelusie? E un copil sanatos si asta e tot ce conteaza. Mananca, se hidrateaza, doarme, paseste daca e sustinut, sau daca are sprijin (merge singur tinandu-se de marginea patutului […]

Continue Reading