Nu imi puteam imagina ca jucariile Mariei pot aduce atat de multa bucurie in sufletul meu! 🙂 … pana astazi, cand Maria a venit dimineata sa ma anunte: ” Mami, tatouu! Tati tatouu, mami!” … Nu intelegeam eu prea bine ce vrea de la mine… plus ca eram cam prinsa cu prepararea laptelui pentru Vladimir. Vladimir se trezise in plansete (de foame) iar Maria plangea (cu lacrimi) tragand de mine si strigand „tatouu”. Laptele pentru Vladi era proritar, asa ca supararea Mariei aproape ca devenise o drama… Si nu s-a lasat pana nu m-am dus cu ea la tatouu! … pe care mi l-a aratat cu obrajii brazdati de lacrimi! 🙂 Am inteles ca acela era cadoul meu! .. si ca ta-su ii daduse sarcina sa imi arate cadoul! 🙂 Draga de ea, isi ia sarcinile mult-mult prea in serios! 🙂 E de la sine inteles ca m-am lichefiat la […]
Primii pasi in doi dinti
Are 7 luni si jumatate. 🙂 Nici nu stiu cand a zburat timpul… 🙂 Parca mai ieri era un ghemotoc mic si zburlit. Acum paseste si „coace” primii dintisori. Doi dintr-o lovitura. 🙂 … si nici macar o lacrimuta nu a varsat. A avut trei nopti in care a fost mai agitat si a mancat mai mult, dat atat. Totul e atat de simplu acum. 🙂 Imi aduc aminte, zambind, de primele 7 luni ale Mariei, atunci cand nesiguranta ne guverna viata. De ce plange? De ce s-a strambat asa? Cand incepem diversificarea? Cu ce o incepem? Ce recipiente folosim, cu BPA sau fara? Ce fel de lingurita? Care e programul „ideal” al meselor? Mananca bio sau ne aprovizionam, ca pana acum, din piata? Ii dam X aliment inainte de 8 luni sau nu? Folosim Y crema sau alegem un produs dintr-o gama BIO? Dar stai, ce inseamna BIO? Ce […]
Sambata, 18
Un fel de Marti, 13…. Totul a debutat cu un plonjon de-al lui Vladimir. A tinut mortis sa coboare din pat… si a plonjat direct pe podea. Plansete, urlete si un cucui. Prima parte a zilei totul s-a invartit in jurul cucuiului lui…. Seara, insa, evenimentul a fost „surclasat” de accidentarea Mariei. Aflata in vizita la matusa-sa, a reusit sa isi prinda mana la banda de alergat. Rezultatul: 3 degete ce au ramas fara amprente. Trei ore de plans si stat numai in brate la mama; musai cu ochelarii de soare pe ochi. M-am speriat ingrozitor cand mi-a adus-o si am vazut-o plangand si cu pielea atarnandu-i la degete. Cu ajutorul lui tata, si al matusii (care era si mai speriata decat mine) am reusit sa o dau cu betadina si sa tai pielea care atarna. Eu vroiam sa o iau in brate sa fug cu ea la spital… dar […]
Dragoste frateasca; cu iz de canibalism
Nici nu mai stiu cum sa reactionez… ma uimeste Vladimir care nu scoate nici un sunet. El chiar o iubeste… dar creste crezand ca asa e „normal” … si nu vreau asta….
NU
Citisem anul trecut, la Ada, despre catrea Catherinei Dolto, „De ce spun copiii, NU„. Nu am cumparat-o… credeam ca mai am timp pana sa intram in etapa NU. Nu a fost asa. Citeam ieri o postare si mi-am amintit ca nu am „consemnat” nimic despre aceasta etapa. Culmea e, ca nu totul e NU. Stie sa spuna si DA, atunci cand vrea neaparat ceva. Dar, de cele mai multe ori NU-ul e la putere. Sintetizez, reproducand un dialog: Eu: Maria, ce faci? Maria: NU! 🙂 🙂 🙂 In week-end dau fuga in oras sa imi cumpar cartea. Simt ca am nevoie de ajutor sa descifrez enigmele NU-urilor.
Raceala si alegerile vestimentare
Ca Maria are o personalitate puternica, am mai spus. Nu am spus insa, ca, de cateva zile ne luptam cu o raceala. Amandoi sunt raciti. Vladimir mai putin, Maria ceva mai rau. Febra, muci, tuse… din cauza asta am amanat toate planurile de week-end. Toate planurile care ii includeau pe ei. Slava domnului ca exista bunici. 😛 Starea „de boala” ii potenteaza personalitatea. E maraita. Tare. Tipa si plange din orice… si, de cele mai multe ori isi varsa nervii pe Vladimir; saracul. Si daca tot am stat in casa zilele acestea, am facut curat in sifonierul copiilor (adica am mai pregatit un pachet de lucruri mici – unele de dat, altele de urcat in pod), iar Maria m-a asistat. 🙂 …. proband cam tot ce ii facea cu ochiul. Si nu i-au facut cu ochiul rochii sau alte obiecte vestimentare, ci chilotii si scutecele textile, asa ca, acum e […]
Pasagera si suporterul
De ieri am inceput sa merg pe bicicleta. Putin. 15-20 de minute… pana simt ca incep sa usture operatiile. De Maria nu am scapat pana nu am suit-o pe ghidon… azi nu a mai avut aceasta dorinta, spre fericirea mea. 🙂 Cu acordul lor, m-am apucat, timid, sa fac putina miscare… alta decat stransul jucariilor de zeci de ori pe zi Imaginile sunt de ieri… azi am aparatul descarcat si nu-i gasesc incarcatorul. 🙂 … si nu e printre jucariile Mariei. 😉
Ce mi-ar fi placut mie sa stiu
Filmuletul facut nascut din initiativa Asociatiei pentru Nastere Naturala si Alaptare si din fotografiile realizate de Alexandra Dinca, nu mai este o noutate…. l-ati vazut deja pe facebook sau pe alte bloguri. Dar e frumos, nu? 🙂 … dar pe mine m-a facut sa ma gandesc la cum ar fi fost daca… 🙂 Iata ce mi-as fi dorit eu sa stiu: – „pregatirile” pentru
Ce tie iti place…
……..fa-i si altuia. 🙂 Asta pare a fi deviza Mariei. Pasiunea ei pentru acoperitul capului cu diverse carpe sau cutii, e veche…. se pare, insa, ca tine mortis sa ii transmita aceasta pasiune si fratelui ei. Vladimir, nu pare forte incantat ce invatamintele pe care incearca sa i le transmita sora cea mare, dar e fericit, cand aceasta il impaca cu o partida de joaca pe roti; fiecare cu rotile lui. La noi sunt vesele zilele friguroase. 🙂 Ceea ce va doresc tuturor!
Somn. Nesomn.
Aud mereu „povesti” despre copii care adorm la 20.00 – 21.00 si care mai dorm si la pranz. Si visez. Visez ca va veni ea vremea in care si Maria mea va adormi devreme… Incepusem sa fac concesii (in gand) de la somnul de pranz. Acum traim cu acest compromis. Maria adoarme dupa ora 23.00. Doarme pana la 08:00 – 08:30, iar la pranz doarme cate doua-trei ore; intre 13 si 16…. Am incercat tot ce ne-a trecut prin minte ca sa reusim sa ii schimbam programul de somn, dar nimic nu a dat roade. Nici povestile citite seara, nici stingerea tuturor luminilor si a televizoarelor, nici prezenta unuia dintre noi in patul ei…. Cu cat incercam mai multe, parca ne facea in ciuda si adormea si mai tarziu… Intr-un final am renuntat, resemnati, la orice strategie de adormit copilul la ore mai „normale” … parea ca normalul pe care […]