Citind postul aniversar al Mazarichilor, am realizat ca Maria este suficient de mare pentru o prima masinuta. Antemergatorul, cantatoarele cu clape, melcul si hipopotamul vorbitori, calutul balansoar, magarusul gonflabil, papusa vorbitoare, cuburile si toate celelalte jucarele ale Mariei sunt deja exploatate la maxim si oricum era cazul sa mai achizitionam ceva nou. Ieri, zestrea jucaristica a Cojocaritei noastre a crescut cu o masinuta, fara pedale. Nu e „de firma” dar este safe. Nu are piese mici ce pot fi inghitite, muchiile nu taie, este construita anti-rasturnare si are spatar ce poate fi utilizat atat ca suport pentru spatele micutilor cat si ca maner, in cazul in care masinuta este folosita ca antemergator. A studiat-o bine, s-a lasat plimbata, a sunat cu frenezie din claxon si apoi… s-a apucat sa o demonteze. Tot ce a reusit sa scoata de pe ea a fost claxonul. Degeaba a rasturnat-o si a incercat sa […]
Jos din pat!!!
Iata ca a reusit s-o faca si pe asta! … si eu am reusit sa o filmez total intamplator. … Ma chinuiam sa-l prind in cadru pe Mucea… sa pastram o amintire raceala care se incapataneaza sa ramana la noi, cand am avut parte de o surpriza de proportii: pitica o zbugheste spre marginea patului si s-a dat jos fara pic de ajutor! 🙂 Fix 11 luni si nu mai are nevoie de noi decat la mersul pe distante mari. … curand nu-i vom mai fi folositori la nimic. 😛 Trebuie musai sa filmez si un episod cu escaladele ei. 😉
No Suzi! – ziua 1
Trebuie sa recunosc ca nu mi-a trecut prin cap, pana la un scurt schimb de comentarii cu Oana, ca as putea sa o dezobisnuiesc pe Maria de suzeta. A contat enorm faptul ca nu am privit nicodata suzeta ca pe un „dusman” datator de dependenta. Maria a folosit suzeta inca din a treia saptamana de viata – pentru ca am decis noi sa i-o dam, deoarece ni se pare ca se linisteste mai repede cu ea. Apoi au venit plansetele din cauza colicilor sau a eruptiilor dentare si tare bine ne-a prins suzi in acele momente. 🙂 Chiar daca intre suzi si Maria a fost o buna prietrenie, ea nu a dat dependenta. Chiar si pana ieri, Maria adoarmea atat cu cat si fara suzeta, nu se trezeste noaptea daca o scapa din gurita si in decursul celor 10 luni de utilizare, cred ca a avut pana la zece episoade […]
Cum pregatim copilul cel mare pentru venirea pe lume a copilului cel mic
Parca nu-mi vine a crede ca Maria a devenit peste noapte „copilul cel mare”. 🙂 Dar imi dau seama ca datorita diferentei foarte mici intre copilul cel mare si copilul cel mic, pregatirea „terenului” pentru sosirea pe lume a bebelusului va fi o sarcina tare dificila pentru noi. Etapa de care am scapat a fost cea cu anuntatul. 🙂 Ta-su ii tot povesteste Mariei ca la mami in burta e Ghita ( nume de cod utilizat pana la gasirea unui nume pentru bebe) si ca trebuie sa ii faca cu mana sau sa nu il mai bata cu picioarele, dar ea priveste in gol, nepasandu-i de nimic altceva decat de jucariile ei. Si in fond, de ce anume trebuie sa ii pese? 🙂 La cele 10 luni ale ei, este normal sa nu inteleaga astfel de notiuni, insa ma gandesc ca la un an si patru luni va exista o […]
Dupa atata frig si ceata…
iar se arata soarele! 🙂 … si nu numai in natura. Astazi, pentru prima data in ultimele 2-3 luni, m-am trezit odihnita! 😀 Mi-e teama sa ma bucur, dar evenimentul este atat de special incat nu m-am putut abtine sa nu il consemnez! In ultimele trei zile somnul Mariei a dat semne puternice de normalizare, spre bucuria noastra. 🙂 Mai aveam putin si cedam nervos; amandoi. E minunat sa te trezesti dimineata fara dureri de cap si cu zambetul pe buze, ceea ce va doresc tuturor! 🙂
Zece
Am ratat postul aniversar de 9 luni si pe cel de 10 luni, dar am zis ca totusi este cazul sa mai scriu cateva din ispravile Mariei. Speram ca macar Maria sa fie „normala”, sa fie mai aproape de sablonul impus de societate, a carui existenta chiar nu o pot nega…. dar incep sa imi pierd sperantele. 😛 La 10 luni deja ne confruntam cu refuzul consumului alimentelor albe… si aici intra si laptele. 😀 Mananca orice nu este alb. Probabil ca o sa luam intreaga paleta coloristica la mofturit. Concureaza lejer cu un copil de +15 luni, daca ar fi sa ne luam dupa dimensiuni: 11 kg si 85 cm. Am mai spus ca abia a implinit 10 luni? Dintisorii ii ies haotic, fara a urma nici o „schema” – nici la ordine nici la perioadele dintre eruptii. A fost o scurta vreme un copil normal, din punctul de […]
14 februarie – sarbatorim sau nu?
Noi da! Sarbatorim pe 14 (deoarece pica in w/e) Sfantul Valentin cel de pe 16 februarie… adica vrem sa il sarbatorim pe Sorin – Valentin; la munte! … si deoarece plecam impreuna cu pitica ne-am decis sa mergem pe valea Prahovei sau in zona Moeciu – Bran. Chiar daca zona e fumata, preferam sa mergem acolo deoarece se ajunge relativ repede, sunt sanse aproape nule sa ramanem inzapeziti pe undeva si avem la indemana o varietate mare de hoteluri/pensiuni si resturante. De cateva zile tot caut oferte dar inca nu am reusit sa gasesc ceva satisfacator. 🙁 Imi poate recomanda cineva o locatie buna pentru mers cu bebe? … iar daca este pensiune, as vrea una care sa asigure, la cerere, si masa. 🙂 … sa nu uit: pentru cei/cele care doresc sa isi surprinda partenerul/partenera cu un cadou, BB la bord a pregatit un nou concurs. Detalii gasiti aici.
Am facut cunostina cu olita
Chiar daca nu sunt experientata si chiar daca nu m-am documentat deloc in aceasta privinta. La capitolul acesta (olita) voi merge pe “mana” parintilor mei, deoarece prin metoda lor sor-mea cerea olita de la 9 luni (atunci cand o ‘taia’ se ducea langa olita si incepea sa scanceasca sau mergand de-a busilea tragea olita dupa ea, pana ii iesea un adult in cale) iar eu am fost mai inceata… pe la 1 an. Am inteles ca de pe la 6-7 luni, cand stateam binisor in fundulet, eram puse pe olita doar ca sa ne obisnuim cu pozitia.. cineva se juca cu noi si ne facea sa stam acolo fara sa ne plictisim… usor – usor, pusul pe olita incepea sa coincida cu programul de pipi… si asa ajungeam sa prestam ce trebuia Dupa ce ajunsesem sa facem la olita in timpul zilei, a urmat trainingul de noapte… ne trezeau cam […]
Prima zi fara tati
Chiar daca tati nu a pecat nicaieri, astazi Maria a bifat prima zi in care nu l-a vazut pe tati seara, intorcandu-se de la job. Credeam ca la varsta aceasta nu simt aceste lipsuri, dar lipsa aceasta a fost pentru ea o modificare in program – astazi nu a mai avut parte de partida de joaca de seara cu tati. Pitica a resimtit lipsa tatalui; a fost agitata, a plans, a fost suparata… timp de cateva ore cu greu am reusit sa ii intru in gratii. Am dus-o chiar si la bunici, in seranta ca o vor consola intr-un fel… de obicei „vizitele” la ei inseamna pentru ea partide de joaca pe care le adora… Astazi nu a vrut nici la bunici nici la strabunica, nici la mine… Il astepta pe tati. Nici macar sa manance nu a vrut…. Cu greu am reusit sa o consolez… Am incercat sa nu […]
Cum am avut caldura cand nu am avut gaze…
Casa in care locuim a „crescut” pe langa casa in care am copilarit – casa bunicilor mei. A fost o extindere cu etajare si mansardare. Cum gaze in cartier nu au aparut decat dupa revolutie, casa a fost incaliza cu sobe cu lemne, iar apoi cu gaz. La vremea la care tata s-a apucat de constructie, bunica mea a insistat sa pastram o soba, macar una – in camera ei. Pana ieri nu i-am vazut utilitatea, ba chiar o bodoganeam pe bunica pentru insistenta ei de a pastra ceva inutil. Dar inutilul a devenit tare util atunci cand am avut gazele oprite de la 7 la 14. 🙂 La gerul de ieri am fi tinut-o pe Maria infofolita in casa, caci un simplu calorifer electric nu ar fi facut fata. Si asftel dupa aproape douazeci de ani, am avut ocazia sa reaud lemne trosnid in soba care dogorea si incalzea astfel 3 din cele cinci […]