Cum pregatim copilul cel mare pentru venirea pe lume a copilului cel mic

sursa foto: mamici.ele.ro

Parca nu-mi vine a crede ca Maria a devenit peste noapte  „copilul cel mare”. 🙂 Dar imi dau seama ca datorita diferentei foarte mici intre copilul  cel mare si copilul cel mic, pregatirea „terenului” pentru sosirea pe lume a bebelusului va fi o sarcina tare dificila pentru noi.

Etapa de care am scapat a fost cea cu anuntatul. 🙂 Ta-su ii tot povesteste Mariei ca la mami in burta e Ghita ( nume de cod utilizat pana la gasirea unui nume pentru bebe) si ca trebuie sa ii faca cu mana sau sa nu il mai bata cu picioarele, dar ea priveste in gol, nepasandu-i de nimic altceva decat de jucariile ei. Si in fond, de ce anume trebuie sa ii pese? 🙂 La cele 10 luni ale ei, este normal sa nu inteleaga astfel de notiuni, insa ma gandesc ca la un an si patru luni va exista o diferenta majora la perceptie.

Am citit, nu demult, pe blogul Adei despre o carticica dedicata copilasilor ce asteapta venirea pe lume a unui fratior sau  a unei surioare.Nu sunt convinsa ca va ajuta foarte mult in cazul Mariei, insa o voi cumpara oricum. Rau nu are cum sa ne faca.

Poate sunt absurda, sau exagerata, insa imi este tare teama sa nu intervina gelozia intre cei doi copilasi. Este un sentiment deloc placut si sunt dispusa sa fac abolut orice imi sta in putinta pentru a evita instaurarea geloziei. Consider ca pregatirea terenului pe care dorim sa o facem acum, va pune umarul la dezvoltarea unei relatii armonioase intre copii; pe viata.

Acum sunt in ceata. Abia am inceput cautarile, dar mai toate materialele pe care le-am gasit pana acum se refera la diferente mai mari de varsta intre frati. Nu pot aplica ceea ce citesc acolo cu un copil de un an si patru luni… Inca mai caut materiale pe aceasta tema. Stiu ca mai sunt mamici care au copilasi cu varste relativ apropiate, dar nu prea am gasit informatii in acest sens pe blogurile lor… sau poate nu am stiut unde sa caut

Recomandari?

Articole pe aceeasi tema

59 de comentarii

  1. Draga mea, nu vreau sa te dezamagesc, dar nici la 1,4 ani nu va intelege. Karina are deja 1,7 luni si tot ce intelege este ca trebuie sa-l pupe pe mimi (bebe) din burtica. Si mai intelege ca toate lucrusoarele ei mici sunt pentur mimi si ca o sa vina mimi pe lume. Sunt tare curioasa cum va reactiona cand voi aduce acasa bebelul. Sper sa nu incerce sa-i scoata capul ca la toate papusile ei. Oricum, ea va avea atunci 1 an si 10 luni si de la 2 ani vrem s-o ducem la cresa. O sarcina usoara iti doresc, iar celelalte se rezolva ele cumva. Gandeste-te cat de bine se vor juca cand maria va avea 4 ani si fratiorul 2,5 ani! Veti fi niste parinti linistiti, ei se vor juca in liniste.

    1. @lili, dar intelege ceva. 🙂 Sarcina usoara iti doresc si tie. Dupa momentul sosirii acasa cu mimi o sa te ma trag de maneca sa imi spui cum a reactionat Karina. 🙂
      Pupam.

  2. Gabi, sfaturi de mama cu doi copii nu prea stiu sa-ti dau pentru ca nu sunt in situatia asta. Apoi Ada a explicat asa de frumos si fin ce si cum i-a spus ea Irinei de Lia ca mie mi-a mers la suflet.

    Iti voi spune cum a fost la noi. Intre mine si fratele meu este o diferenta de 16 luni (mai putin decat are Degetzica acum si fix cat va avea Maria cand se va naste Ghita), eu fiind sora mai mare. Nu stiu cum si cand m-au pregatit parintii mei pentru venirea fratelui meu ca nu am amintiri din acea perioada si nici pe mama nu am intrebat-o. Dar o voi intreba, ar fi frumos sa-si aminteasca.

    Pot sa-ti spun cum a fost apoi: amandoi dormeam in aceeasi camera. El plangea noaptea, eu ma trezeam si-l rugam sa inceteze ca pe mine ma doare capul si vreau sa dorm. Si nu aveam decat putin peste 18-20 de luni. Ai mei intotdeauna au insistat pe ideea ca el este mic si neajutorat si are nevoie de ajutor si cumva, asta a ajuns sa se intoarca impotriva mea. Ei au procedat asa pentru ca la fel, le era teama de gelozia pe care eu as fi putut-o avea fata de el. Numai ca pe masura ce cresteam, ideea cu „el e mic si neajutorat” a inceput sa incolteasca si in mintea lui si a inceput sa „profite” inconstient de ea. Adica ma batea (fiind baiat, a ajuns sa ma bata repede, desi eu eram mai mare), ma tragea de par, imi lua jucariile, iar eu nu aveam voie sa dau in el, caci mi se intiparise ideea ca el este mic in creies. Asa ca eu ce faceam? Plangeam si tipam dupa mama sa vina sa ma salveze. Prost, prost pentru increderea mea. Toata copilaria ne-am avut ca soarecele si pisica, nici vorba de faimoasa si frumoasa camaradenie intre doi frati atat de apropiati ca varsta. De-abia cand ne-am facut mari am inceput sa ne acceptam reciproc, iar cand am ajuns la maturitate am inceput sa ne ascultam, sa ne vorbim cu adevarat, sa ne intelegem unul pe celalalt.

    In plus, pe ideea asta cu neajutorarea, am avut mereu impresia ca mama il prefera pe el: ca-l iubeste mai mult, ca-l protejeaza mai mult, etc, eu trebuind sa fac lucrurile in locul lui.

    Mama a facut si o greseala: a spus intotdeauna public (chiar si de fata cu noi) ca ea si-a dorit intotdeauna un baiat, ca sa semene cu ea (eu nu seman fizic cu nici unul, dar ea voia pe cineva care sa semene cu ea). Si eu, copil mic, ce concluzie am tras de aici: ca pe mine nu m-a dorit. Chiar si acum, la 33 de ani, daca ma intrebi, iti voi spune ca mama il iubeste mai mult pe el, numai ca acum am ajuns sa accept lucrul asta, sa mi se para ca ii inteleg rationamentul mamei si sa nu ma mai doara aceasta declaratie a ei pentru ca am ajuns constienta de calitatile care-i lipsesc fratelui meu, dar pe care le am eu.

    Cu toate greselile facute de parintii mei, au facut un lucru bun (printre multe altele, dar este singurul care mi s-a intiparit in minte din copilarie) care diminua considerabil certurile si bataile dintre noi: intotdeauna, orice jucarie se cumpara in dublu exemplar, dar in culori diferite, astfel incat nu existau certuri pe tema jucariei celuilalt.

    M-am intins si un sfat concret nu ti-am dat. Sper sa extragi ceva din experienta mea.

    1. @mariamirabela, multumesc din suflet pentru impartasirea expeientei tale. Chiar imi este utila. … pana acum nu dadeam mare importanta locatiei ocupate de bebe 2, dar experienta ta chiar m-a pus pe ganduri. Inca nu stim cum vom proceda insa vom cantari mai bine problema inainte de a decide.
      Multumesc frumos. 🙂

  3. Cred ca iti faci prea multe probleme. Si mai cred ca te pregatesti sa pui multa responsabilitate pe umerii unui copil mic. Te rog, nu te supara pe mine, dar Maria e mititica si nu, nu e si bebelusul ei. Nu stiu, sincer, la un an si jumatate spre doi, cat va avea ea cand va exista bb2 in casa, fizic, cat de mult o vei putea implica si cat de mult va intelege. Gelozii vor exista, daca nu de la inceput, sigur ceva mai incolo. Eu cred ca va trebui sa jonglezi foarte fin intre nevoile celor doi copii. Irinei, care e deja mare, i-am spus ca bebelusii sunt la inceput neajutorati. Ca nu pot face nimic singuri si au nevoie de tot ajutorul familiei. Ca vor fi momente in care ea va dori ceva de la mine si eu poate nu-i voi putea da CHIAR in clipa aceea, asa ca ma bazez pe ea sa aiba rabdare sa termin ce am de facut cu bebelusul si apoi ii voi oferi ceea ce ii trebuie. I-am spus ca apreciez ajutorul ei, dar nu e obligata sa ma ajute, ea nu va avea „treburi” decat in masura in care si le doreste. Si ma bazez pe partenerul meu, care va trebui sa-i acorde Irinei atentie atunci cand eu nu pot, pentru ca ma solicita bebelusul. Apoi putem face schimb. E un joc de doi si jumatate aici. Si de impartire a responsabilitatilor. Probabil la tine va fi mai greu, pentru ca presupun ca sotul tau va fi la serviciu. Vei avea nevoie de tot ajutorul pe care il poti gasi. Ce m-a facut pe mine sa iti scriu acum aici – desi anuntasem chiar de ieri intentia de a scrie despre asta, e ca mi se pare ca esti foarte serioasa si putin incrancenata pe ideea ca TREBUIE sa o pregatesti pe Maria. Maria e ea insasi un bebe, nu uita. Sigur, trebuie, e bine, dar nu-ti pierde umorul pe drum. Umorul te poate ajuta sa treci peste multe situatii complicate. Si tot ce am spus aici e spus cu drag! Alina si Oana Papadie cred ca au solutii concrete pentru diferente de varsta atat de mici.

    1. @Ada Demirgian, sunt constienta ca nu o pot implica foarte mult la inceput, iar pe masura ce creste imi doresc ca implicarea sa se intample numai daca ea isi va manifesta dorinta. Tu ai avut ocazia sa o pregatesti pe Irina din timp, prin discutiile pe care le-ati avut. Eu consider ca si Maria, chiar daca se afla la varsta bebeluseasca trebuie pregatita intr-un fel sau altul. Imi este teama sa nu o subestimez si sa ii creez un soc aparand la usa cu un bebelus in brate, bebelus la care ea va avea accesul oarecum restrictionat. De aici vine „indarjirea mea” care este indreptata in primul rand spre descoperirea surselor de documentare. Am „prostul obicei” de a trece toate informatiile prin filtrul propriu si de a nu aplica decat pe cele in care ajung sa cred. 🙂 Si, da, sunt destul de fixista, iar acum m-am fixat pe faptul ca trebuie sa ma documentez. 😛 O sa citesc si ma calmez. 🙂
      Multumesc din suflet pentru interventie. 🙂 Recunosc, m-ai pus pe ganduri cu incrancenarea – voi incerca sa imi temperez pornirile. 🙂

    2. @Ada Demirgian, Sunt perfect de acord cu tine. Nici eu nu am vrut sa ii creez impresia Georgiei (cea mare) ca trebuie sa o slugarim pe Emma (cea mica) 🙂 Mai degraba i-am spus ca e surioara mai mica, ca trebuie sa avem grija de ea, ca va creste si ea mare… iar acum deja se joaca impreuna si se alinta reciproc. Si eu merg pe ideea de relaxare, hai sa luam lucrurile cum vin si sa nu ne stresam prea mult referitor la ce vom face sau la ce vom spune intr-o posibila situatie viitoare. Parca prea suna a „drobul de sare”…

  4. In cazul familiei mele, intre mine si fratele meu este o diferenta de un an si o luna, eu fiind sora cea mare. Noi niciodata nu am fost invidiosi sau gelosi. Inca de la inceput s-a pus problema ca eu sunt mai mare si trebuie sa am grija de el, iar el sa asculte (baietii sunt mai nazdravani), iar parintii nostrii mereu impartiali. Nu stiu daca te ajuta in vreun fel, insa asa s-a aplicat in familia mea situatia oarecum asemanatoare situatiei voastre. Numai bine!

    1. @Cenusareasa, 🙂 uite la cine mai pot sa apelez eu pentru sfaturi!! 😀 😀
      Cam astea sunt principiile pe care vrem sa le aplicam si noi: impartialitatea si implicarea Mariei in mod activ in noua viata in 4. 🙂 Ne dorim tare mult ca pe masura ce creste ca asculte de Maria care sa il oroteasca asa cum stie o surioara mai mare cel mai bine. 😛

      Multumesc – absolut orice ajuta! 🙂

  5. Felicitari pentru bebe doi, esti o curajoasa.
    EU cred ca e foarte bine, nu o sa existe gelozie, o sa vezi, prietena mea are 2 copii unul de 2 ani , altul de 7 luni acum, copilul mare s-a purtat frumos, curios la inceput, dar nu au fost episoade de gelozie sau ceva asemanator. O sa fie bine. Vreau si eu bebe doi, dar ramna greu insarcinata si alte ….chestii care nu tin de mine, of!

    1. @sofia, multumim frumos! 🙂 Iti doresc din suflet sa reusesti cat mai curand sa proiectezi un bb2. 🙂 Stiu cum e cu problemele din acest punct de vedere. Si eu m-am confruntat cu probleme de tinut sarcina, nu de conceptie, este adevarat. Am mare incredere in medicina actuala, dar si in resursele termale oferite de tara noastra. Sunt multe mamici care au experimentat cu succes „bogatiile termale ” ale tarii noastre. Poate tratamentele sau baile vor da roade si in cazul vostru. Sa va ajute Dumnezeu sa fie precum va doriti! 🙂
      Multumesc pentru incurajari! 🙂

  6. Sa-ti zic cum am procedat eu prima data.Si apoi si-a doua oara.:)Surioara cea mare avea apropae doi ani la nasterea mijlociei.De cand am aflat vestea,am luat bebelusi de jucarie,si aveam mai mereu timp sa ne jucam in timpul zilei cu ei…plimbat,imbracat,leganat,diverse..Ii placea mult activitatea..De anuntat vestea,am anuntat-o in ultimul triomestru de sarcina,am adaptat dupa firea ei tare nerabdatoare.Credeam ca o sa ma intrebe zilnic de cel putin cateva ori pe zi despre bebe,despre burtica,dar nu prea a fost interesata.Am lasat-o ,dar mereu mai aduceam vorba,intr-un mod destul de discret si despre surioara ei.Cand am adus-o acasa de la spital,se uita mirata la burta mea si la ghemotocul de pe pat,i-am spus ca ea este surioara ei,a fost chiar foarte curioasa.Ne-am ocupat mult de tot de surioara cea mare,incercam mereu sa o implic si in treburile celei mici,ea era mereu la baita si multe alte chestii.Nu am vazut niciodata gelozie sau altceva de genul,dar intr-adevar ca nu am facut din bebe mic fructul oprit;am lasat-o foarte la indemana surioarei mai mari.(ne-a ajutat mult si temperamentul bebelusei,care era tare linistita,nu a avut colici,dormea bine…)
    A poi,cand eram insarcinata cu cel de-al treilea bebe recunosc ca aveam emotii foarte mari,nu vedeam exact cum o sa integram inca un sufletel in familia care noua ni se parea inchegata,aveam emotii si pt ca mijlocia avea sa aiba doar un an jumate la nasterea celui mic…..si multe altele.De data asta am ales sa le spun mai din timp,cam de la sf primului trimestru.Cea mare era de-a dreptul incantata,vorbea mereu si oricui despre bebe din burtica,despre surioara sau fratiorul ei,ii asculta,il mangaia.Mijlocia nu prea a inteles mare lucru,insa repeta,oarecum mecanic de la sora cea mare.Cand l-am adus pe praslea acasa,cea mare incantata nevoie mare,mirata,fascinata…Mijlocia nedumerita rau de tot,tulburata chiar.Plangea scumpoa de fiecare data cand plangea micutul(iar el plangea in continuu daca nu era la san),si recunosc ca a fost foarte greu primele doua nopti…Deci ea ,chiar daca am incercat mult de tot sa-i vb despre bebe)se pare ca nu a inteles exact.Insa in ce-a de-a treia zi s-a mai linistit,a inteles cumva ca ,,e de-al casei”.
    Eu mi-am rugat prietenii si rudele sa nu aduca nimic pt bebe,ci mai degraba cate o atentie pt proaspetele surioare,si ,in final am trecut cu bine,ne-am adaptat si acomodat toti.N-am vazut niciodata vreun semn de gelozie din partea fetelor,desi,mai sunt o gramada de situatii destul de greu de gestionat,cand au toti trei in acelasi timp nevoie de ceva,iar eu doar doua maini,sunt zile cand imi vine sa-mi iau campii din cauza incapacitatii mele de-a face patru lucruri deodata(ca trei mai reusesc)Insa,da,timpul trece mult mai intens si mult mai frumos,sunt absolut adorabili in momentele in care se iubesc ei,replicile pline de afectiune .Imi amintesc ,intr-o zi,efectiv nu mai puteam,trebuia sa merg la baie,si plangea cel mic daca incercam sa-l pun jos…eram deja frustrata….si-am ridicat tonul intreband retoric:ce tot mai vrei?Cea mare imi spune calma,pe un ton intrebator:mama,ce nu intelegi?vrea doar la tine-n brate!Mijlocia o completeaza:du-l las baie cu tine,mama! 🙂
    Vai,ce m-am intins!
    In concluzie,cred ca difera de la copil la copil,dar cred ca si diferenta de varsta conteaza cat si temperamentul.Sunt convinsa ca Maria o sa reactioneze bine la venitrea celui mic,si,pana la urma va stii ca e de-al casei,si nu mai pleaca:)

  7. Este o carte foarte frumoasa, „Siblings without rivalry” – de Adele Farber – si eu incerc sa fac rost de ea, ca ne aflam in aceeasi situatie ca voi – primul bb are 1 anisor si 2 luni, iar bb in burtica de 4 luni…

    1. @anca, am citit un rezumat al cartii, si imi pare interesanta (http://www.parentbooksummaries.com/wp-content/uploads/2010/08/42-Siblings-Without-Rivalry.pdf) am vazut ca se poate lua de pe amazon, asa ca o voi comanda, insa din cate am inteles, cartea pune accent pe cresterea fratilor, nu prea am vazut nimic sa faca referire la pregatirea copilului mare pentru sosirea celui mic. Pe de o parte este si normal. Conceptul cartii dateaza din 87 si antunci nu se punea atat de mult accent pe psihologia copilului. Materiale care dezvolta subiectul pregatirii copilului pentru intalnirea cu fratiorul ma interesaza in mod special. Consider ca aceasta este cea mai importanta etapa.
      Sarcina usoara iti doresc si batai de cap cat mai putine. 🙂 Sper sa mai treci pe aici, caci ajuta tare mult impartasirea experientelor – eu una am invatat multe de la cei pe care ii citesc sau care ma citesc. 🙂

  8. Este o diferenta foarte mica ,…la noi diferenta este de 2 ani si 4 luni….intradevar Mark a fost si este cateodata si acum putin gelos,dar este o gelozie „sanatosa”. Nu cred ca o sa fie probleme,nu trebuie sa te panichezi ,totul o sa decurga normal, de altfel sunt carti de povesti pe care pot sa le citesti ei….desi Adrienn are 1 si 9 luni si inca nu asculta o poveste de la cap la coada!
    Oricum toti gresim,si invatam din ele!…Multa rabdare si restul sa fie sanatate!

    1. @Mark, ai ce m-ai lovit! Fix la tinta! Stiu ca toti gresim si ca trebuie sa invatam din greseli, dar imi este teama ca aceste greseli nu ne vizeaza in mod direct, si parca nu as vrea sa invat din greseli pe psihicul copiilor mei. 😛
      Sper sa reusim sa gasim calea cea buna! 😉
      Pupam.

      1. Sunt sigura ca o sa gasiti calea cea buna,…si noi am mai gresit,dar pentru asta n-a suferit haiducul,…Noi am facut gresala sa-l alintam mai mult decat ar fi trebuit pe el si binenteles ca a „mirosit” si a profitat!…dar din fericire am schimbat „placa” la timp.
        ….O sa fie bine si frumos!

  9. Deci eu zic asa ce am invata din experienta proprie, ca gelozie exista la orcie varsta. La noi e diferenta de 1an jumat intre copii. Si da exista gelozie. Din prima zi a mariei acasa, Luca s-a manifestat. Si crede-ma am facut tot ce-am putut, ce mi-a trecut prin cap, ce scrie prin carti. Cred ca asa e el! Eu am suferit cumplit pt ca intre mine si fratele meu e dif de 12 ani. Si mama n-a stiut sa ma tina langa ea, m-a trimis la bunica…si atat! L-am pregatit pe Luca, ii spuneam cat e de minunat sa ai un frate/sora, l-am implicat in activ, ieseam imrpeuna afara, ii acordam timp numai lui. Deci am facut tot posibilul!!! Tot e gelos! Si acum mai are accese de gelozie, trece prin perioade! E greu!

    1. @Ada, multumesc pentru interventie! Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca intre Luca si Maria este o diferenta ceva mai mare…. Sper din suflet sa ramaneti prin zona si sa ne ajutati cu sfaturi. Orice ajutor este mai mult decat binevenit! 🙂
      Exact de ceea ce spui tu imi este teama si mie, doar ca nu stiu cat de mult va constientiza Maria la un an si un pic, povestile noastre despre cat de minunat este sa ai un frate/sora…..

  10. Buna, Gabi. Te citesc de ceva timp dar n-am apucat sa te felicit. Felicitari, sa ai o sarcina usoara si bebe sa fie sanatos. E minunat sa fie o diferenta asa de mica intre frati, o sa se impace de minune.
    Eu zic sa nu-ti faci probleme, o sa vezi ca Maria o sa-si accepte fratiorul foarte repede. Cu cat sunt mai mici, cu atat e mai usor. Problemele intervin mai tarziu. Eu cred ca tot ce trebuie sa faci e sa-i rezervi si ei din timpul tau si s-o asiguri pe toate caile ca o iubesti la fel de mult.

    1. @Gabi, multumesc frumos pentru urari. Si eu te citesc de ceva vreme (din reader) si chiar daca nu am deschis inca gura la usa voastra, nu inseamna ca nu va apreciez insemnarile despre dezvoltarea micutului Vlad. 🙂 Plus, poate vom avea si ocazia unui „live” la LLL-uri. Din februarie venim si noi. 🙂
      Sunt destul de fixista de fire, si trebuie sa ma documntez temeinic pe marginea acestui subiect. Asa cum spune si Ada (mai jos) gelozia exista la toate varstele, iar psihicul unui copilas este extrem de fragil si nu vrem sa traim cu povara declansarii geloziei fratesti.
      Si eu gandesc asemeni tie: ca trebuie sa o asigur pe toate caile ca o iubesc la fel de mult! Insa cum poti face acest lucru cu un copil care nu constientizeaza realitatea la justa-i valoare si care se trezesti dintr-o data cu mami cu un bb in brate, care trebuie hranit, schimbat etc ? Acesta este socul pe care vrem sa il evitam.

    1. @adra_bell, scuze?? 🙂 de ce? Multumesc pentru ca mi-ai impartasit punctul tau de vedere.
      Eva e mare si cred ca va veti putea intelege. Nu cred ca un copil poate fi indaratnic daca i se explica totul cu calm si daca este implicat in noile activitati de familie. Consider ca este tare important sa nu se simta exclus.

  11. hai sa ma dau si eu parerea, ce as aplica si ce nu:

    Tell her that this is her baby
    nu, trebuie sa stie de la inceput ca nu a fost alegerea sa aiba un fratior/surioara. Nici nu i-am cerut Evei parerea, adica n-am intrebat daca vrea un fratior. Bine, deocamdata nici n-am anuntat-o.
    – Say, “Poor baby. She can only drink milk. How would you like to join me for an ice cream cone?”
    mda, un pic cu alta nuanta: e mic, uite atata poate si el, sa stea la tzitzi. Hai sa mancam noi o inghetata, ca fetele. Cand bebe o sa mai creasca o sa poata manca si el o inghetata cu noi
    – “The baby has to go to bed now, but we’ve got time to read some stories first.”
    da, e un pic de complicitate intre mama si copilul mai mare, pana la urma cam asta este si adevarul, nu o sa o fortez sa renunte la obiceiurile ei
    – Put your first child first. Once in a while, say to the baby (when your older child can overhear), “I’m sorry, honey, but you’ll have to wait for your new diaper. I’m making your sister’s sandwich right now.”
    da, la fel, un pic schimbam nuanta

    Lucrurile sunt un pic diferite la noi, diferenta de varsta intre copii e ceva mai mare, ma bazez mult ca Eva va intelege mai multe, dar nu ma amagesc ca nu o sa fie geloasa, din cauza celor 4 ani diferenta. E normal sa fie gelosi, o parte din atentia de care beneficiau e deturnata de un bebe mic, care nu e nici macar asa cum si-l imaginau, nici nu e in stare sa joaca cu ele. Dar probabil chestia asta cu gelozia va dura destul de putin. depinde f mult de cum manageriaza parintii situatia, asta ma sperie cel mai tare

    1. @adra_bell, hai sa iti zic si eu cum vad lucrurile:
      – Say, “Poor baby. She can only drink milk. How would you like to join me for an ice cream cone?” Saracul copil?? Never. De ce sa ii creez impresia Mariei ca bebe este un oropsit carui nu ii dam decat lapte. Ea trebuie sa inteleaga ca bebe are voie sa manance doar lapte si apoi doar anumite elimente. In felul acesta voi evita ca micuta sa ii ofere bebelusului alimente interzise, intelegand ca toti bebelusii au acelasi meniu, si ca trebuie sa mai astepte putin pana vor manca amandoi aceleasi alimente.
      – “The baby has to go to bed now, but we’ve got time to read some stories first.” nu punem nici unul dintre copii inaintea celuilalt. Eventual, il culcam cu totii pe bebe si apoi ne retragem la citit, urmand ca pe masura ce bebe creste, sa ii citim si lui.
      – Put your first child first. Once in a while, say to the baby (when your older child can overhear), “I’m sorry, honey, but you’ll have to wait for your new diaper. I’m making your sister’s sandwich right now.” il vom scimba amandoua pe bebe si apoi ma voi ocupa de nevoiele celei mari. Vreau sa cred ca apeland la capacitatea ei de intelegere, va accepta nevoile bebelusului, in timp ce noi o vom asigura de dragostea noastra neconditionata. Ea poate cere prin gesturi/cuvinte – bebelusul nu. Cum pot sa risc sa las copilul sa se opareasca sau sa urle pana se invineteste, doar ca sa ii arat Mariei ca ea este „prima”?
      – Tell her that this is her baby – Cum adica sa ii spun asta?? Copiii nu au copii! Este copilul nostru in aceeasi masura ca si ea. ei ii este fratior/surioara si impreuna trebuie sa avem grija unii de altii.

      Stiu ca in jurul varstei de doi ani voi putea apela ca capacitatea ei de a intelege si o vom putea implica in activitatile de familie. Sper ca daca ii vom explica cu tact tot ceea ce se intampla va intelege si va fi cooperanta. Pana la varsta la care vom putea rezona cu ea nu prea stiu ce sa fac. Gandesc ca un inceput gresit poate fi greu remediat…

      1. @g.cojocaru, Asa, si ce nelamuriri ziceai ca ai? :)) Mie mi se pare ca esti pregatita… Mai mult decat ai scris aici in paragraful asta nu prea ai ce sa faci! Dragoste si iar dragoste, asta e solutia. Si sa nu iti schimbi cu nimic comportamentul fata de Maria, dupa aparitia celui mic. Sa stii ca diferenta mica de varsta lucreaza in favoarea voastra ca parinti, iar cand se va „dezmetici” Maria, va fi ca si cand a avut un fratior dintotdeauna. Vor creste impreuna firesc, vor sti ca sunt pe acelasi loc in inima voastra, ca sunt egali si ca ii iubiti la fel de mult. Si cam atat.

        1. @Mad, multumesc. Sfaturile tale sunt valoroase, mai ales ca si la voi diferenta de varsta intre surori este destul de mica. 🙂 Voi cum ati pregatit-o pe Georgia pentru sosirea acasa cu Ema? Stiu ca la un an si 4 luni nu va intelege notiunea de frate/sora si nici ca in burta mea este cineva, dar parca nici nu-mi vine sa apar la usa cu un bebe in brate… Sau chiar asta e indicat sa fac?

          1. @g.cojocaru, Nu trebuie sa apari pur si simplu cu bebelusul in brate, poti sa-i spui Mariei simplu, ca ai bebe in burtica si ca intr-o buna zi o sa-l aduci acasa si ca o sa se joace impreuna. E mica, dar tot intelege ea ceva. La astia mici trebuie sa le satisfaci curiozitatea, dar sa le raspunzi simplu si pe intelesul lor, fara multe amanunte, ca-i plictisesti 😀 Lasa ca o sa vezi ce frumos va fi…

  12. Gabi, mi-am propus de foaaaarte multa vreme sa scriu pe tema asta, insa … asta-i problema cu mai mult de un copil, timpul devine foarte ingusta plapuma de asternut peste toate dorintele si nevoile!! 🙂
    I-am scris Adei la postarea cu grijile de gravi pe ultima suta de metri, poti citi acolo cateva consideratii pe subiect.
    Si dac-oi prinde un pic de ragaz, am sa si scriu pe tema asta, oficial, la mine. 🙂
    Pupacim, o sa fiti ok!

    1. @alina, multumesc frumos. fug acum la Ada sa citesc tot si sper sa reusesti, candva, sa sa detaliezi subiectul pe blogul vostru. Sunt sigura ca postarea ar fi utila multor parinti aflati in aceeasi situatie. 🙂
      Intoarcem pupicii la puterea a 4-a sa ajunga pentru toate fetele. 🙂

    1. @Alina, multumesc pentru link. Te rog frumos sa nu ma intelegi gresit insa as vrea sa te intreb, in calitate de specialist si viitoare mama, daca tie personal iti par in regula acele sfaturi, in special:
      – Tell her that this is her baby
      – Say, „Poor baby. She can only drink milk. How would you like to join me for an ice cream cone?”
      – „The baby has to go to bed now, but we’ve got time to read some stories first.”
      – Put your first child first. Once in a while, say to the baby (when your older child can overhear), „I’m sorry, honey, but you’ll have to wait for your new diaper. I’m making your sister’s sandwich right now.”
      Nu am studii in domeniu si nici cunostinte, insa chiar sunt curioasa daca aceste „sfaturi” imi par doar mie periculoase si nepotrivite. Daca nu cer prea mult, te rog explica-mi de ce gresesc.
      Multumesc frumos.

      1. @g.cojocaru, nu cred ca gresesti si la replay-ul tau am constat ca „mot-a mot” nu se preteza ca exemple ideale.Obisnuinta mea de a citit repede si pe verticala m-a facut sa extrag repede anumite chestii folositoare ( pe care eu una le-as incerca) ca : achizitonarea unei papusi-bebelus pe care i-as explica cum se procedeaza cu bebelusul adevarat ( nu stiu sigur daca merge pt copii asa mici , insa pt cei putin mai mari ar fi un model explicativ) , impartirea „atentiei” intr-un mod echitabil intre cei 2 si calitatea timpului petrecut cu copii.
        Cred ca modul de exprimare este gresit..dar idea de baza eu o adaptez: ca si exemplu :la :” Say, “Poor baby. She can only drink milk. How would you like to join me for an ice cream cone?” mi se pare foate ok ca copilul mare, in masura in care intelege sa-i fie explicat de ce copilul mic sta mai mult in brate si are nevoie de mai multa ingrijire.
        Sper ca explicatia mea are sens si e scrisa gandindu-ma cum ar reactiona eu.
        De asemenea mai cred ca din multitudinea de modele,exemple teorii pe care le vei gasi va trebui sa alegi si eventual sa experimentezi care ti se potriveste tie si Mariei cel mai bine.

        1. @Alina, am crezut ca sunt eu plecata pe aratura si sunt prea exagerata. Rasuflu usurata, acum ca mi-ai confirmat ca nu sunt plecata cu sorcova. 😛
          Iti impartasesc modul de a gandi si stiu ca experimentarea este cheia, dar deocamdata trebuie sa ma documentez ca sa am ce experimenta. 🙂

          PS: ce ai facut la examen? 🙂

          1. @g.cojocaru, over-all am terminat cu toate..la „acel” examen in mod special a fost tragi-comic- cu alura polieteneasca ( un rand intre noi-care dadeam examen, pe numere si „porunca” :”” nu va uitati in foi” cu un raspuns : wtf si eu unde scriu daca nu ma uit in foaie :)))..dar a fost bine…si realizez ca mai mult de o ora nu ma tine bunastarea…dupa aia mi se face foame…ma doare abdomenul inferior..
            Acum ma bucur ca au mai ramas vreo 4 zile pana la noua intalnire cu bebe si cu dr.
            Pupici:)

  13. Si eu m-am intrebat cum ar reactiona baietelul meu (Matei) de 11 luni daca peste ceva vreme ar aparea un fratior /o surioara. De ex, cand Matei avea 10 luni eram in vizita la prieteni care aveau si ei o fetita de 6 luni, m-am asezat pe canapea si am luat fetita in brate. Matei era la tatal lui. Cand a vazut fetita in bratele mele a venit langa mine si a tras de fetita apoi s-a ridicat in picioare si nu s-a dezlipit de mine pana nu l-am luat in brate. In mod sigur deja si-au marcat teritoriul 🙂 si trebuie invatati sa imparta si sa iubeasca chiar si de la varste asa de mici.

    1. @Ana, sa stii ca ne-am gandit la varianta acomodarii ei cu alti copilasi. Pana acum nu s-a manifestat atunci cand tineam in brate alt copilas si nici nu a atins bebelusi mici (o luna) – doar s-a uitat si i-a dat tarcoale zambindu-ne. Pe cei mai marisori ii mai „mangaie” tragandu-i de fata sau de haine, dar la cel mic nu a intins mana desi nimeni nu i-a interzis acest lucru.
      Stiu ca isi marcheaza teritoriul de la varste fragede si tocmai aici nu vreau sa ajungem…. trebuie sa gasesc modalitatea de a explica unui copil care nu prea intelege… 🙂

  14. Uau…Gabi, recunosc ca nu am avut timp sa recuperez postarile anterioare dar acum am citit si…Felicitari!!!! Super! Sarcina usoara in continuare…si spor la gasit nume!
    Eu zic ca nu e cazul sa iti faci griji…diferenta de varsta fiind mica cred ca se vor intelege perfect Maria si fratiorul ei…

    1. @Cecilia, multumesc frumos pentru urari. Inteleg lipsa timpului… si eu daca lipsesc o vreme din online, greu apuc sa ajung la zi cu toate postarile blogurilor pe care le urmaresc. 😉
      Imi doresc sa fie doar niste ganduri exagerate dar simt nevoia sa ma documentez. Percep subiectul ca fiind destul de sensibil…

  15. Mi-am adus aminte,legat de subiect:il intreb pe un strumfulica de aproape 3 ani,vecin de bloc:
    -„Bibi,ce are mami in burtica?”(mami gravida in vreo 6 luni cu fetita)
    Bibi raspunde tare mandru si intantat totodata:” o sor’ta”:))

  16. Gabi,felicitari pentru sarcina!!!M-ai dat gata,eu habar n-aveam.
    Eu as putea fi „avizata” sa dau sfaturi,dar n-o fac,la tine e cu totul alta treaba.Sunt convinsa insa ca lucrurile vor decurge atat de firesc,datorita diferentei mici de varsta dintre copilasi,incat toate framantarile tale de acum vor deveni inutile.Te imbratisez cu drag si sarcina usoara iti doresc!

    1. @Oana Dumitriu, multumesc frumos. 😀 Sper sa ai dreptate, dar nu vreau sa ma culc inca pe o ureche. 😉
      pupam!

      P.S.: off topic, cum da caldura un pic mai tare o sa venim o fuga pana la Buzau sa o ducem pe bunica in vizita la fratii ei si ma gandeam ca poate prichindeii tai vor sa ii prezinte Mariei Crangul?? 🙂 Eu una sunt amorezata inca din copilarie de acel parc…. imi amintesc ca eram pitica si spuneam tuturor ca eu o sa imi fac nunta la restaurantul din Crang. 😀

  17. Deci tot la Ghita ati ramas :))).Hai ma Gabi, mobilizarea si gasiti nume frumos pt bebica.Si acum ma bufneste rasul cand imi amintesc cum l ai numit cand ai aflat : Ghita , auzi la ei :).Glumesc .Mai stii ce ti am spus la telefon ?Ca mie imi place ff mult Patrick si asa il va chema pe bebe 2 , dc va fi baiat.Poate va place si voua ;).Pupam mult mult!

    1. @povesteadarieinicole, tot la Ghita… 🙂 L-am amenintat doar ca asa ii voi spune pana reusim sa stam de vorba pe subiect. Nu am avut ocazia deoarece a fost prins tare cu niste „masinute” d’ale lui. Se pare ca saptamana aceasta va termina cu ele si dupa va avea putin timp sa respire. In plus asteptam controlul de saptamana viitoare… poate isi schimba sexul pana atunci. 😀 😀 😀

      Pupam si noi.

      1. @g.cojocaru, Apropo de nume, noi îi spuneam Alexiei, cd era în burtă, Fifi! Şi, cu puţin timp înainte să nasc, cd am dus pisica la vet pt vaccin, am auzit că o strigau pe pisica tomberoneză aciuiată pe acolo… Fifi! Auzi şi tu la ei tupeu! :)))) Aşa că vezi şi tu cu ghiţă… cine ştie ce surprize ai

  18. Felicităăăăări şi aici! 😀 Cred, totuşi, că la o diferenţă aşa de mică între ei, nu prea ai de ce să-ţi faci griji. Mai mult să nu îl/o confunde cu o păpuşă. 🙂

    1. @Adela Onete, multumim din suflet! 🙂 Am luat in calcul si faptul ca Maria poate sa priveasca bebelusul ca pe o jucarie… dar cum ii spuneam si Cristinei, chiar nu vreau sa risc sa ii subestimez sentimentele. Mai cautam informatii…

      1. Găbiţa, ştiu ce zici. Voiam doar să spun că o diferenţă aşa de mică este în avantajul vostru, din punctul acesta de vedere. Cred că în cazurile tale şi al soţului, diferenţele erau mai mari. Între mine şi fratele meu mijlociu – eu fiind cea mare – este diferenţă de un an şi jumătate. Nu-mi aduc aminte să fi avut probleme de genul acesta. Au intervenit diferenţele mult mai târziu, când eu eram „cea mare”, iar el „cel mic”. Pentru că cel de-al doilea frate al meu – cel mic – a venit pe lume când eu aveam 11 ani.
        Important este, cred eu, ca Maria să înţeleagă că bebeluşul este al vostru, al celor trei şi nu al vostru – tu şi soţul tău. Sunt sigură că nu veţi repeta greşelile pe care vreţi să le evitaţi. 🙂

        1. @Adela Onete, ai dreptete la diferente: in cazul lor sunt 3 ani si 7 luni, iar la noi 3 ani, 3 luni si 3 zile 😀
          Sper din toata inima sa reusim sa evitam greselile facute de familiile noastre. 🙂

          1. Bănuiam că pe aici se învârt diferenţele. Este un prag. La această vârstă, copilul conştientizează mult mai bine ce se întâmplă cu el şi cu lumea lui, atenţia care i se dă şi i se cuvine, etc. Dacă Maria va fi implicată în activităţile legate de bebeluş – şi sunt sigură că da – veţi vedea că nu va fi nicio problemă. Punem pariu? 😛

  19. Gabi, chiar crezi că Maria, la o vârstă atât de mică, va şti ce e aia gelozia? Eu cred că va fi atât de ocupată cu joaca+răsfăţul cu tati (că, deh, fetele sunt ataşate de taţi mai mult şi mai mult), încât nu va avea timp să fie geloasă. Eu cred că, mai degrabă, va fi curioasă în ceea ce-l priveşte pe Ghiţă… Baftă multă şi sarcină +naştere uşoare! (O să îţi tot urez asta până naşti :))) (

    1. @Cristina Ologeanu, mi-e teama sa nu o subestimez pe Maria, plus ca nu as vrea ca in sufletul ei sa existe „locuri” diferite pentru parinti. Pana acum am incercat sa nu ii dam ocazia sa faca diferente, si ne dorim acelasi lucru pentru ambii copii. Nu renunt atat de usor la ideea pregatirii Mariei pentru sosirea pe lume a bebelusului. Daca va fi nevoie suntem dispusi sa cerem si parerea unui specialist. Amandoi provenim din familii cu cate doi copii, si am simtit pe pielea noastra cum e sa nu iei in calcul modul in care copiii pot fi afectati de sosirea pe lume a unui frate/sora; am experimentat separat polii opusi ai acestei experiente. Sotul meu a suferit mult in detrimentul fratelui sau, iar eu am fost „privilegiata” si sora mea a cam avut de suferit. Relatia lor e nula acum, iar a noastra s-a cladit la maturitate. Nu imi doresc asa ceva pentru copiii mei.

      1. @g.cojocaru,
        pe vremuri nu prea se dadea importanta lucrurilor astea…poate doar daca era vorba de o mamica cu viziuni moderne si care avea acces la informatii, nu mamici ancorate in babisme si tot felul de superstitii…
        tu continua sa ii vorbesti mariei despre ce se intampla si se va intampla, popate ca are doar 10 luni, dar ea aude si inmagazineaza in mintisoara ei tot ce ii spui…
        plus ca cica gelozia intre frati e semn de sanatate mentala…a lor, nu a ta :)))

        1. @catrinutza, sanatate mentala zici?? 😀 😀 O sa ma ancorez de ideea aceasta in momentele in care voi exaspera. 😛 … macar pentru ei sa fie bine. 😛
          Merci frumos pentru sfaturi. Cu riscul de a parea o nebuna, voi incerca sa „discut” cu Maria despre bebe, dar cand s-o vedea burta mai bine ( cu dealtfel spunea si Madalina mai jos ca a procedat).