De cand i-am devenit mama Mariei, am privit mai mereu „standardele” cu ati ochi decat normali… La inceput priveam la standarde cu teama, apoi am invatat sa le ignor, apoi m-am alarmat si iar am incercat sa educ sa le ignor. Acum ma amuza. Rad. Dar oare este rasul meu? Maria are 3 ani si 9 luni si masoara 118 cm, cantareste 18 kilograme si poarta masura 29 la picior. E un soi de sora lu’ Fat Frumos. Creste in nici 4 ani cat altii in 6-7. Recunosc ca ma sperie putin perspectiva cautarilor de pantofi masura 40 pentru un copil de scoala generala. :)) Imi alunga si mie cineva norisorii? 🙂 Incurajari, va rog!
La mall. Targul de Craciun si patinoar
Daca in postarea anterioara v-am povestit despre programul de Craciun organizat de cei de la Baneasa Shopping City, acum voi povesti cate ceva despre cel cu care ne ademeneste Promenada: Targ de Craciun si patinoar (artificial, zice Manafu … sper sa nu fie din cel facut din plastic .. stiu ca nu e chiar plastic, dar nu stiu cum sa numesc materialul acela sintetic folosit in loc de gheata). Ambele in aer liber; la inaltime. Promenada este primul mall cu terasa la ultimul etaj. Daca va incumetati sa incercati patinoarul trebuie sa stiti ca acesta are urmatorul program
45 din 65. Asta este nivelul invatamantului pe care il vor urma copiii mei…
… daca nu facem ceva. Da copiii la care ma gandesc sunt ai mei, asa cum si voi va ganditi la ai vostri in primul rand. Daca nu facem ceva, impreuna, 45-ul va creste cu siguranta. 🙁 Sursa informatiei: romaniateiubesc.stirileprotv.ro
Umplem ghetele?
Hotarata sa nu exagerez, anul acesta mi-am propus ca Mos Nicolae sa le aduca celor mici daruri simple. Fara jucarii. Nu ma consider „grinci”; ma ajuta si ei sa nu fiu „grinci” absolut: anul acesta isi doresc (deah, sunt in faza in care Vladimir isi insuseste pana si aerul pe care il respira Maria, daramite dorintele…) periute de dinti electrice. Si le vor gasi in cizme. Alaturi de fructe si niscaiva dulciuri cu surprize. Surpriza e baza, nu produsul. 🙂 De umplut, umplem ghetele, dar nu cu jucarii. Pe acestea le lasam pe lista lui Mos Craciun. Anul acesta nu vor face comparatii legate de cadourile primte de alti copilasi. Sunt prea mici, asa ca putem respira usurati si plini de speranta, ca poate vor invata sa se bucure si la daruri mici. Mosii vostri ce lasa in ghete anul acesta?
Bucuresteni, pe unde traversati?
Traim in Romania…. tara in care legislatia rutiera exista mai mult pe hartie… Din perspectiva parintelui ce a inceput sa le faca educatie rutiera copiilor sai, sunt preocupata de tot ce inseamna informatie in domeniu. Asa am ajuns sa descopar harta celor mai periculoase treceri de pietoni din Bucuresti. Aceasta ilustreaza trecerile de pietoni pe care s-au petrecut cele mai frecvente accidente rutiere in anul 2012. Este realizata de RCA Ieftin pe baza informatiilor oferite de Politia Rutiera Romana, pentru anul 2012. Anul trecut au avut loc 3.704 accidente rutiere în Bucuresti, in urma carora au decedat 80 de persoane, au fost ranite alte 945 şi 3.388 au suferit rani usoare. In 2012, traversarea neregulamentara a produs 333 de accidente rutiere grave, care au provocat decesul a 36 de persoane si ranirea altor 300. Neacordarea priorităţii de trecere pietonilor a cauzat producerea a 171 de accidente rutiere, în urma carora au decedat 9 persoane, […]
Deseneaza-l pe Pifou
Cum arata Pifou? … Pai inca nu se stie… Cine este este Pifou? .. Asta e simpla. Unii dintre voi probabil ca deja stiti, dar totusi o voi spune: Pifou este primul brand romanesc care a realizat imbracaminte pentru copii din bumbac organic. Povestea lui Pifou o puteti citi pe larg aici. Pifou a lansat o invitatie la joaca, iar noi am raspuns rapid DA! Da, vrem sa il desenam pe Pifou. Chiar daca ma numar printre mamele talentate si chiar daca piticii mei au niste personalitati foarte puternice si nu accepta ajutor decat atunci cand vor ei… Provocarea a fost simpla: am primit cate un body/tricou si o vopsea textila, pe care trebuia sa le folosim pentru a il desena pe Pifou. Ce a iesit? … pai,
Dupa “Micul artist in bucatarie”, pretentii de Master Chef
Stiu ca am o fata speciala. E speciala penru mine… e usor in afara tiparelor stricte ale societatii, dar asa e ea, iar eu incerc sa o incurajez cat de mult pot. Incerc si sa o ghidez dar asta nu prea imi iese. Berbeaca mea se ridica la inaltimea zodiei sub semnul careia s-a nascut! E o provocare pentru noi. Una pe care o iubim si careia inceram sa ii facem fata onorabil. Cu brio, am inteles de ceva vreme ca nu vom reusi. Duminica ce a trecut am avut sansa de a participa la atelierul “Micul artist in bucatarie” orzanizat de
Valoarea unui dar
Dar, cadou, oricum i-as spune, in zilele noastre valoarea unui dar este o notiune deformata… Totul se rezuma la valoare materiala. Valoarea sentimentala este un concept pe cale de disparitie… Privesc acest concept prin ochii copiilor mei si imi dau seama ca totul este gresit… un dar facut din suflet, poate chiar mesterit cu truda de cel ce daruieste, nu are parte de apreciere. Nu de cea pe care o merita. Valoarea materiala e cea care conteaza; din pacate. Poate am gresit eu, poate au gresit cei din jur… dar ma uit la lejeritatea sau mai degraba indiferenta cu care copii mei accepta un dar mic, facut din suflet si mestesugit cu truda si imi vine sa urlu. Copiii mei nu stiu sa aprecieze. Si
Salvarii, our love!
Am mai scris despre hainutele Lilutesa. Pentru ca ne plac, ne plac, ne plac. Cojocarii si Lilutesa au avut parte de o dragoste la prima vedere. Una durabila. Nicol face hainute minunate; rochii, camasi, accesorii, costume.. si salvari. Salvarii Lilutesa au fost cei care ne-au cucerit inimile…. Sunt colorati, plini de viata, trendy, atrag priviri admirative, sunt facuti din materiale foarte moi si prietenoase cu pielea copiilor, sunt tip Many Month si multi anotimp. Copiii mei si acum mai poarta primele achizitii. Si asta e lucru mare. In primul rand le dovedeste
Zodia mucilor
Multi, aposi, vascosi, uscati.. avem de toate. In toate culorile si starile de agregare. Mucii sunt cosmarul meu. Si nu, nu ma speri de un amarat de muc… ci de cei care nu se mai sfarsesc, care vin insotiti de febra mare care nu cedeaza decat la antibiotic si au ca fundal sonor o tuse ce te duce cu gandul la cele mai grave boli pulmonare. Totul la puterea a doua si chiar si a patra, ca doar din solidaritate cu cei mici am luat si noi minunatul virus… E mare distractie la noi in casa… Aproape ne-am izolat de tot… Maria nu mai merge la gradinita, Vladi sufera ca nu mai are voie la „cupii” iar noi ne tratam durerile de cap, temperaturile inalte si frisoanele cu multe incurajari; pe care ni le adresam singuri… si in care nici noi nu mai credem… Am incercat chiar tot in materie […]