Astazi in parc, Maria inscena o lupta cu un baietel. „Se jucau aikido”, zicea ea, doar ca la 4 ani ai ei si 5 ai partenerului de lupta, schemele lor de „lupta” nu erau tocmai safe. Fapt ce a facut ca Maria sa fie inghiontita de cateva ori. Eu si mama baietelului priveam de pe margine, incercand sa nu intervenim. In momentul in care s-a vazut invinsa la propiul ei joc (a ei fusese ideea), Maria a inceput sa ma strige sa o ajut. I-am spus ca nu pot face asta si ca asa cum a invitat baiatul la joc ii poate spune ca nu mai doreste sa se joace, dar mandria nazdravanei e mare si nu a vrut nici in ruptul capului sa se recunoasca „invinsa”. Partenerul de lupta se bucura de suprematie gadilo-inghiontind-o cu aratatoarele.. nimeni nu a suferit nici o trauma fizica, si eu si mama baiatului […]
Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?
Cum ii crestem invatandu-i sa se iubeasca?.. Presupun ca nu sunt singurul parinte ce are dilema aceasta. Ne iubim copiii. Fara echivoc si neconditionat. Am incercat inca din momentul in care bebe nr. 2 si-a anuntat venirea pe lume sa o implicam pe Maria si sa o invatam sa il accepte si sa il iubeasca pe fratiorul ei. Sunt momente in care inima imi e plina atunci cand ii vad manifestandu-si dragostea unul fata de celalalt…… dar si momente care dor cumplit. Cele in care ii vad cum isi fac rau intentionat. Cele in care oricine altcineva pe lumea asta inseamna mai mult pentru ei decat fratele/sora; decat sangele lor! Zilele trecute, Maria a picat cu brio un alt test in care firescul meu se astepta ca iubirea fata de fratele ei sa triumfe in fata „acceptarii intr-o gasca”. O data cu ea, am simtit, adanc in inima, ca am […]
Idolul fetelor
Il iubeste femeile! 🙂 Spre gelozia sora-sii. Ca am un baiat cu lipici, stiam… dar nu ma asteptam sa aiba chiar atat de mult lipici. Nu la fete de 7-10 ani. Lunea, Miercurea si Vinerea mergem la aikido. Am mai spus. Avem deja 5 sedinte de aikido la activ, dar lui Vladimir i-au fost suficiente 3 pentru a isi revendica rolul de idol al fetelor. In momentul in care intram in sala de sport in care se desfasoara antrenamentele, fetitele incep sa strige: „A venit, Vladi!” si se reped la el sa il ia in brate si sa il pupe. Si el sta, ca-i place. Cum sa nu-i placa cand fac fetele coada sa il pupe si sa il ia in brate… Maria, in schimb, nu este foarte incantata de popularitatea fratelui ei. Si are deseori un comportament agresiv. E geloasa. E normal. Noi am incercat sa nu facem diferente […]
Paturi etajate
Atunci cand Vladimir era doar „un proiect”, visam la o camera cu paturi etajate pentru copiii mei. … Cand am inceput sa inteleg cum e realitatea cu fratii de varste apropiate, am inceput sa ne reconsideram pozitia. Am facut liste cu pro-uri si contra-uri dar tot nu indrazneam sa tragem linie. Ne era teama sa spunem DA… dar nici perspectiva NU-ului nu ne ajuta… O vreme am tot amanat decizia. Pana la inceputul acestui an, cand ne-am luat inima in dinti si ne-am spus ca putem „anula” multe din „contra-uri”, daca alegem intelept si daca impunem niste regul de la bun inceput. Incepand de Duminica, cei mici sunt proprietarii acestui pat: Le place? La nebunie! Nu
Parintim: greul de la 3 si 2
Combinatia 3 si 2 este cea mai grea de pana acum. Din experienta noastra. Nu e usor sa fi parinte, dar sa fi parintele unui copil de 3 ani si a altuia de 2 ani, imi pare cea mai grea provocare cu care ne-am confruntat in viata noastra de parinti. Nu exista zen. Vietile ne sunt guvernate de haos. Un haos pe care, uneori, reusim sa il stapanim. Doar uneori. Atunci respiram. Tragem aer adanc in piept si ne pregatim pentru ce va urma. Sigur urmeaza ceva. Traim din provocare in provocare, dar provocarea cea mai mare a ramas aceeasi: sa ne crestem copiii fara sa ii „stricam”. E greu sa nu gresesti. E imposibil sa fim
De ce-uri
– Maria, vrei sa mergi Duminica la teatru? – hmmm.. Ce teatru, mamico? – Scufita Rosie. – Mie ma pace albastul. – Albastrul e o culoare frumoasa; la fel si rosul, iar Scufita din piesa la care mergem e Rosie… Si de data aceasta va merge si Vladi cu noi. – Nu vreau sa merge Dadinir! – Maria, dar el a crescut si acum ii face si lui placere sa petraca timp cu noi, iar mie imi place tare mult cand sunt cu amandoi. – Te iubesc, mami! – Si eu va iubesc pe amandoi. – Nu vau a teatu. – Bine, atunci voi merge impreuna cu Vladi. – Nuuuu! Cu mine! – Bine, vom merge toti trei. – Auzi, mamico, da’ de ce megem a teatu? Ce ma tebuie mie cuturalizare?! … Ai dreptate, Monica… e energie pura! 🙂 Mi se intampla din ce in ce mai des sa […]
Fratii de varste apropiate. La joaca
Intre piticii mei e o diferenta de numai 1 an si 3 luni. Uneori am impresia ca e mai mult, alteori ca e mai putin… Pana nu demult se juca fiecare in legea lui, iar scurtele momente in care interactionau direct se lasau cu tipete si urlete… Acum, la cei 3 ani ai Mariei si la 1 an si 9 luni ale lui Vladimir, copiii mei au inceput sa se joace impreuna. Uneori frumos, alteori brutal, dar chiar si atunci sunt putine momentele in care isi fac rau voit… In momentele frumoase, se joaca cam asa: E drept ca in urma lor ramane un dezastru de nedescris, dar sunt fericita ca interactioneaza. 🙂 … momentele in care joaca lor degenereaza nu le am inregistrate .. decat in memorie. In ultimul timp accidentarile sunt din ce in ce mai periculoase, asa ca nu am timp sa imortalizez momentul; trebuie sa […]
Fericire la indemana
Fericirea nu are nevoie de jucarii scumpe. Creativitatea nu se dezvolta cu gadgeturi. Copiii mei incep sa fie fericiti ca se au unul pe celalalt, iar noi suntem in al noualea cer. Ce daca avem peretii desenati? Ce daca jucariile sunt, cel mai adesea, uitate intr-un colt al camerei lor? Un scaun rasturnat si niste haine insirate pe jos fac cat 10 bucatarii de jucarie.
La colindat; sezonul 2012-2013
Colindatul la noi in familie a fost tare comic anul acesta. Scriu, sa nu uitam. Vladimir s-a multumit numai cu sorcovitul. Si nu, nu a spus nimic, dar lovea atat de tare cu sorcova, incat lasa in urma sa o durere de cap. Garantat. Mi-a placut ca, desi nu i-a explicat nimeni mare lucru, lovea cu sorcova fix cat tinea uratura asigurata de sor-sa. Au facut echipa buna! 🙂 Maria, in schimb, a reusit sa stranga o colectie de perle epice gen „mos caciun cu pete galben”, „buna dimineata a mos ajunge” sau „morcova”. Nici o corectura de-a noastra nu a fost acceptata! 🙂 Maria – 2 ani si 9 luni; Vladimir – 1 an si 6 luni. Asteptam cu interes sezonul urmator.
Prima zi – concediu
N-am dubii ca fii-mea ma vrea acasa. 🙂 Desi nascuta primavara, corpul ei traieste la temperaturi caniculare chiar si pentru zilele de vara. O tine numai in +39. Febra mai cedeaza la antitermice. Gatul e rosu, spune ca „ma doare ochii”, e infundata, uneori spune ca o doare capul, e infundata si tuseste rau. Pediatrul a recomandat antibiotic. Eu am decis sa mai astept pana maine cand am reusit sa gasesc un loc la ORL la Regina Maria. Vladimir rezista! Ca urmare a celor relatate mai sus, prima mea zi munca a debutat cu un concediu pentru oblojirea copilului bolnav.