Ziua e din ce in ce mai scurta. Plimbarea de seara o facem exclusiv pe intuneric. Strazile sunt pustii. Parcurile asemenea… Sunt doar ei doi… Mie chiar imi place… Mi-am amintit cu drag de zilele geroase de iarna trecuta si de orele pe care le petreceam cu Maria jucandu-ne in zapada. Anul acesta o sa trebuiasca sa culeg doi pitici din nameti… Eu una, abia ii astept. Strazile, parcurile voastre cum sunt?
Micul Dirijor – stagiunea 2012
Proiectul care ne face copii sa indrageasca muzica, a revenit. 🙂 Daca anii trecuti nu ati apucat sa ajungeti la reprezentatiile orchestrei „La Musica”, nu trebuie sa ii ratati! … iar daca ati fost deja, cu siguranta veti vrea sa ii revedeti! 😉 „La Musica” va asteapta in fiecare Sambata in parcul Kiseleff si in fiecare Duminica in parcul Bazilescu; intre 11:00 si 13:00. Ne vedem in parc? 🙂
Leaganul
Motiv de fericire maxima! Pentru amandoi. E drept ca deja iese cu scantei, desi nu l-au primit decat de o singura zi… dar Maria invata sa imparta, iar Vladimir se bucura de grija si de atentia surorii lui care il da in leagan si are grija sa ii fixeze bine in centura. Deocamdata imparteala timpului de folosinta nu e tocmai frateasca, dar nici Vladimir nu e vehement in a-si cere drepturile. Deocamdata e bine… O jucarie tare utila. 🙂 Maria nu a stat in viata ei atat de mult intr-un singur loc. … daca stiam le cumparam unul mai demult. 🙂 Imi place mult ca il putem utiliza atat in curte cat si in casa. Leaganul e … reciclat. 😛 Parca asa se zice chestiilor mostenite de la alti copilasi. 😛 A mai trecut pe la doi copilasi inainte de a ajunge la noi, dar probabil ca nu a fost […]
Zburlitul nu isi dezminte numele
… si somnul, care la el a fost inainte de zbenguiala din parc. Cu putin noroc, in week-end inauguram caruciorul dublu, asa ca speram sa postam curand poze cu amandoi in parc… acum, nu ne zbatem prea tare sa le sincronizam programele, avand in vedere ca e dificil sa ii scoatem impreuna… speram ca atunci va fi mai simplu.
Cand motanul nu-i acasa….
… noi, ne facem de cap si ne lasam dusi la plimbare la Palatul Brancovenesc. 🙂 Norocul meu cu Nico si Bogdan, care ne-au luat si pe noi. Ei au pozat peisajele, care de cele mai multe ori ne cuprindeau si pe noi, au alergat dupa Maria si au fost tare responsabili la „jobul” pe care si l-au asumat 🙂 … si m-au mai ajutat cu Vladimir…. Adica tot greul plimbarii a fost pe umerii lor. Mi-e mi-a placut teribil aceasta iesire, iar Maria s-a simtit extraordinar; asta o spune zambetul ei, nu eu. 😛 Vladimir a mancat si a dormit, si a dormit… si a dormit, de nu-mi venea a crede. Vedeta iesirii a fost, normal, Maria, care s-a jucat cu toti copilasii pe care i-a intalnit, a facut „inventarul” tuturor celor veniti la picnic in gradina palatului, a capatat mancare (fructe, biscuiti si pufuleti) de la toata lumea […]
Micul dirijor
Avem noroc ca locuim aproape de unul dintre cele doua parcuri in care se desfasoara proiectul Promenada, si astfel, Duminica am reusit si am ajuns cu Maria si Vladimir sa ascultam orchestra La Musica … si, bineinteles cu mama, in calitate de adult responsabil de cei doi copii. Vladimir a ascultat atent reprezentatia orchestrei, iar pe sfarsit a motait un pic… dar varsta ii scuza acest mic incident. 😛 Maria, in schimb a fost tare incantata de spactacolul la care a asistat. Nu ma asteptam sa se implice prea tare in activitatile pe care Micul Dirijor le presupune, iar ea nu mi-a inselat asteptarile. 😛 A alergat fericita in jurul foisorului, ba chiar a si avut cateva tentative de a se apropia de orchestra, insa se speria cand muzicantii incepeau sa cante si fugea repede la mama; o prefera pe mama deoarece ea putea sa
Terapie de week-end
O dupa-amiaza de Summer Well pentru adulti. Mai mult am stat pe la terasele din jurul scenei (din cauze de dureri), dar iesirea asta a fost ca o gura de oxogen. 🙂 Balaceala multa pentru Maria. In curte, intr-o piscina improvizata ad-hoc. Gratar. Prieteni dragi. Cadouri pentru Maria… primite in avans pentru 8 Septembrie. Un Vladimir cuminte si mancacios. Un Sorin foarte solicitat si obosit. Terapie pentru suflet. 🙂
Figura materna …
Se pare ca n-am! 😀 Zilele trecut in timp ce stateam in patru labe in nisipar incercand sa construiesc un castel de nisip pentru Maria care ma privea fascinata si ma aplauda, ma trezesc inconjurata de cateva fetite pe la 5-7 ani… Vin, o dragalesc putin pe Maria, ma intreaba cate in luna si in stele despre ea – eu le raspund, apoi isi indreapta atentia spre ceea ce incercam sa construiesc eu si imi cer voie (da, mi-au cerut voie!!) sa ma ajute. Si uite-ma pe mine inconjurata de copii, sub atenta supraveghere a Mariei… si „sagetata” de privirile dezaprobatoare ale parintilor/bunicilor/bonelor ce populau bancile de pe marginea nisiparului… 😀 Dupa reactii, Maria s-a simtit excelent… eu, asemenea… insa m-a pus pe ganduri o intrebare ce mi-a fost adresata „colegial” de unda dintre fetite: – Auzi, da’ pe ea nu o cearta mama ei ca se murdareste? Chiar asa! […]
Mariuta mergatoare
Nu credeam sa ajungem atat de repede la aceasta postare, insa Maria se incapataneaza sa fie grabita in toate. Seamana cu mama ei, mi s-a zis. 😛 Sambata, dorind sa profitam de vremea frumoasa, am plecat la plimbare in parcul din apropiere. Doar noi doua, deoarece taticul Mariei a avut ceva treaba la servici . 🙁 Ritualul plimbarilor noastre in parcul Bazilescu presupune o tura de parc, eventual o oprire la privit de catelusi (la cutudrom) si in cele din urma poposim la locul de joca destinat piticilor (parcul are 3 locuri de joaca, fiecare cu leagane si centre de activitati specifice unor grupe de varsta). Plimbarea noastra de Sambata nu anunta nimic extraordinar. Am urmat ritualul plimbarii, si ajunse la locul de joaca am dat pitica jos din carucior si ne-am indreptat spre caluti (cei din lemn ce au ca baza un arc mare), de la caluti mi-a aratat […]
Uta-uta!!
Maria iubeste copii. Am mai spus asta. Iubeste sa ii priveasca, sa ii atinga, si chiar sa ii imite. Deoarece am observat ca atunci cand ajungea in preajma unui loc de joaca, incepea sa chiuie si incerca din rasputeri sa ne sara din brate, am pus-o jos pe piciorusele ei langa copii. Nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut cum pitica noastra cum se lasa pe vine si se ridica de fiecare data cand fetita din fata ei facea acelasi lucru. Nu va inchipuiti ca avem un super-bebe, care la 5 luni si un pic sta singur in picioare si face atatea lucruri… noi o sustineam de subtiori in tot acest timp. 😛 Apoi, vazand-o atrasa de un calut din acela cu arc, tati a dus-o si a asezat-o si pe ea in sa. Si sa vezi distractie pe capul copilului! 🙂 A intins manutele si s-a prins de […]