Vroiam sa ne apucam de treaba mai demult.. insa motive de amanare am tot gasit… pana ieri, cand am demarat lucrarile de amenajare a camerei pentru copii – la inceput va fi doar a Mariei, deoarece Ghita va sta cu noi… cel putin in primul an de viata. Apoi ne dorim sa o imparta pana pe la 6 ani, dupa care ne dorim ca fiecare sa treaca in camera lui… Cam asta e planul… Sorin lucreaza in fiecare zi, dupa serviciu, iar eu il ajut cu treburi marunte, gen taiatul foliei pentru acoperirea podelei, acoperirea pervazurilor, si m-am ocupat si de strangerea catrafuselor din camera (de impachetare, ca de carat s-a ocupat Sorin – cu putin ajutor masculin la caratul mobilierului). Asa arata camera acum; urmeaza sa s
3 AM
Trei dimineata in curtea casei noastre. 🙂 … norocul nostru ca episodul a avut loc Sambata, in zorii zilei – la cum a turnat noaptea trecuta nu stiu cum ne descurcam…. 15 minute la aer curat au fost unica modalitate de a o calma pe Maria care s-a trezit urland (la propriu) pe la 2.30.
Saptamana neagra
.. ca nu stiu cum altfel sa o numesc… Am inceput saptamana cu o vizita la medicul de familie pentru a ne explica rezultatele analizelor. In urma acestei vizite la medic ne-am ales cu o trimitere la alergolog, unde am facut teste de alergie si ne-am trezit cu o alta trimitere pentru analize… Intre toate acestea, Maria a facut (cel mai probabil) o enterocolita: stomac deranjat, un eritem fesier infernal – are rani… Tratament medicamentos si o indicatie de regim alimentar. Ranile le tratam cu violet de gentiana si o crema preparata in farmacie, spalaturi dese, si stat mult la fundul gol – asa am inaugurat si seria „accidentelor” minore sau majore pe covoare sau parchet, mai in toata casa, dar partea buna este ca a inceput sa faca mai des la olita… sau langa olita daca o apuca si noi nu eram pe faza sa o asezam. 🙂 Regim […]
Alergii Marioresti
… adica, despre alergiile Mariei. Atunci cand medicul de familie al Mariei mi-a recomandat sa nu ii fac Priorixul si sa ii fac niste teste de alergie, suspectand o alergie la ou, nici prin cap nu imi trecea ca Maria mea poate sa fie alergica. Reactii cutanate severe nu a avut decat o singura data , iar reactiile extrem de usoare (aproape insesizabile) le-am pus pe seama unei sensibilitati, nicidecum a unei alergii. Pana si parintii mei, care o vad zilnic pe Maria, au vazut aceasta recomandare pentru testare ca pe un moft… Ma bucur tare mult ca datorita acestui „moft” am reusit sa ii facem si un set complet de analize si am identificat si faptul ca Maria este alergica atat la galbenus cat si la albus, dar si la histamine. In urma analizelor recoltate la Medlife am aflat cu bucurie ca
Ultimul 1 Mai in 3. :)
Anul acesta nu am plecat nicaieri – din cauza mea; imi este din ce in ce mai greu sa ma ocup singura de Maria, iar Sorin e aproape epuizat… Am preferat sa ramanem aproape de familie, unde primim tot ajutorul din lume, iar in acest week-end am reusit si noi sa ne rasfatam. Sorin, ne-a facut chiar sa simtim ca este zi de sarbatoare si ne-a facut un cadou minunat – pe el! … L-am avut dupa pofta inimii incepand de Sambata dupa amiaza pana Duminica seara… ceea ce e o mare raritate in ultima perioada, si nu se anunta vremuri mai senine. 🙁 … Of, daca mi-ar fi zis cineva acum doi ani ca voi ajunge o nevasta docila care va numara orele ramase pana la sosirea barbatului acasa, i-as fi ras ironic in nas. Stiu cum e cu muncitul prea mult, si il inteleg, dar nu ma vedeam […]
Figura materna …
Se pare ca n-am! 😀 Zilele trecut in timp ce stateam in patru labe in nisipar incercand sa construiesc un castel de nisip pentru Maria care ma privea fascinata si ma aplauda, ma trezesc inconjurata de cateva fetite pe la 5-7 ani… Vin, o dragalesc putin pe Maria, ma intreaba cate in luna si in stele despre ea – eu le raspund, apoi isi indreapta atentia spre ceea ce incercam sa construiesc eu si imi cer voie (da, mi-au cerut voie!!) sa ma ajute. Si uite-ma pe mine inconjurata de copii, sub atenta supraveghere a Mariei… si „sagetata” de privirile dezaprobatoare ale parintilor/bunicilor/bonelor ce populau bancile de pe marginea nisiparului… 😀 Dupa reactii, Maria s-a simtit excelent… eu, asemenea… insa m-a pus pe ganduri o intrebare ce mi-a fost adresata „colegial” de unda dintre fetite: – Auzi, da’ pe ea nu o cearta mama ei ca se murdareste? Chiar asa! […]
Prima alegere vestimentara
A avut de ales intre un sarafan din blug, o rochita maro cu broderie colorata ( de la Zara) si rochita Laura Ashley pe care o poarta cu mandrie in foto alaturata. Scena s-a desfasurat cam asa: Eu: intind tinutele pe canapea si alerg copilu’ prin casa sa il aduc la proba. Ea: alearga de ii sfaraiau picioarele si cu greu s-a lasat convinsa sa se apropie de canapeaua pa care tronau tinutele pe care i le pregatisem. Erau toate noi, fusesera doar spalate si, desi eu aveam de gand sa o imbrac cu rochita maro le-am insirat sa o probez cu toate, pentru linistea mea sufleteasca – mi s-a intamplat de multe ori sa ratez masuratoarea „din ochi” si sa ii spal si pastrez in serare hainute deja mici… Eu: iau sarafanul din blug si incerc sa o prind „la inghesuiala” pentru a
26 de saptamani cu „Ghita”
26 de saptamani trecute ca 28. 🙂 … sau cel putin asta zice ecograful. La prima sarcina eram putin speriata de dimensiunile mai mari decat media pe care le avea Maria. Acum sunt relaxata. Avem un bebe sanatos, ce se incadreaza ca dimensiuni la 28 de saptamani si care cantareste 1064g. 🙂 Si e tot baiat…. nu i-a disparut nimic dintre picioare. 😀 Maria scotea limba la ecograf, Ghita ne face cu mana. Maria statea turceste, Ghita pastreaza ca pozitie preferata „echerul” care il face sa isi aduca talpile deasupra capului. Maria isi sugea degetul, Ghita se joaca cu cordonul ombilical. … imi este greu sa nu compar; Maria este singurul meu reper si, desi trec prin cea de a doua sarcina, sunt multe noutati cu care ne confruntam…. Am cautat in dosarul Mariei si am vazut ca la aceeasi varsta gestationala si ea tot cu 2 saptamani era mai […]
Domnisoara Ulise
… am impresia ca e abia partea I… 🙁
Transformari
Dupa nasterea Mariei, m-am obisnuit destul de greu cu gandul ca fata mea nu imi seamana deloc, ba din contra, parea ca este o copie de dimensiuni reduse a lui Sorin: Acum, dupa un an, ma uit si ma minunez de toate transformarile prin care a trecut, dar ma si infoi putin atunci cand mi se spune ca imi seamana: Nu visam la o mini-me, si nici gandul ca o sa am o mini copie a sotului meu nu este absolut deloc inspaimantator, dar atunci era un sentiment ciudat: in primul rand era separarea de burta si faptul ca trebuia sa o „impart” si cu restul lumii, la care se adaugau comentariile gen „Tu unde erai cand Sorin a facut-o pe fii-ta?”. Acum toate aceste ganduri par nebunesti insa, post-partum le simteam foarte „intens”. 😛 Stiu ca nu imi seamana perfect – acum o vad ca pe un mix perfect […]