Iata ca a reusit s-o faca si pe asta! … si eu am reusit sa o filmez total intamplator. … Ma chinuiam sa-l prind in cadru pe Mucea… sa pastram o amintire raceala care se incapataneaza sa ramana la noi, cand am avut parte de o surpriza de proportii: pitica o zbugheste spre marginea patului si s-a dat jos fara pic de ajutor! 🙂 Fix 11 luni si nu mai are nevoie de noi decat la mersul pe distante mari. … curand nu-i vom mai fi folositori la nimic. 😛 Trebuie musai sa filmez si un episod cu escaladele ei. 😉
Cum pregatim copilul cel mare pentru venirea pe lume a copilului cel mic
Parca nu-mi vine a crede ca Maria a devenit peste noapte „copilul cel mare”. 🙂 Dar imi dau seama ca datorita diferentei foarte mici intre copilul cel mare si copilul cel mic, pregatirea „terenului” pentru sosirea pe lume a bebelusului va fi o sarcina tare dificila pentru noi. Etapa de care am scapat a fost cea cu anuntatul. 🙂 Ta-su ii tot povesteste Mariei ca la mami in burta e Ghita ( nume de cod utilizat pana la gasirea unui nume pentru bebe) si ca trebuie sa ii faca cu mana sau sa nu il mai bata cu picioarele, dar ea priveste in gol, nepasandu-i de nimic altceva decat de jucariile ei. Si in fond, de ce anume trebuie sa ii pese? 🙂 La cele 10 luni ale ei, este normal sa nu inteleaga astfel de notiuni, insa ma gandesc ca la un an si patru luni va exista o […]
Dupa atata frig si ceata…
iar se arata soarele! 🙂 … si nu numai in natura. Astazi, pentru prima data in ultimele 2-3 luni, m-am trezit odihnita! 😀 Mi-e teama sa ma bucur, dar evenimentul este atat de special incat nu m-am putut abtine sa nu il consemnez! In ultimele trei zile somnul Mariei a dat semne puternice de normalizare, spre bucuria noastra. 🙂 Mai aveam putin si cedam nervos; amandoi. E minunat sa te trezesti dimineata fara dureri de cap si cu zambetul pe buze, ceea ce va doresc tuturor! 🙂
Meet my bro?
E pe bune! Nu, nu am aflat astazi, insa am vrut sa asteptam putin pana sa facem anuntul oficial, pentru a ne asigura ca sarcina decurge normal. Si decurge! 😀 Pana acum totul este bine, analizele sunt bune, bi-testul a iesit bine, nu sunt urme de decolare a placentei si se pare ca de data aceasta avem parte de un bebe-baietel. 🙂 Inainte sa o concepem pe Maria stiam cum o sa ii cheme pe cei doi copii ai nostri: Maria si David. Maria avea sa fie prima nascuta iar David avea sa o urmeze la o diferenta scurta. 🙂 Pana acum ne-a cam iesit pasenta, insa intre timp ne-am razgandit: nu mai vrem doi, ci trei copii si nici nu mai suntem siguri ca pe bebe no.2 vrem sa il botezam David. Noi ne pregatisem cu un nume – Ioana, dar planurile ne-au fost date peste cap de natura. […]
Zece
Am ratat postul aniversar de 9 luni si pe cel de 10 luni, dar am zis ca totusi este cazul sa mai scriu cateva din ispravile Mariei. Speram ca macar Maria sa fie „normala”, sa fie mai aproape de sablonul impus de societate, a carui existenta chiar nu o pot nega…. dar incep sa imi pierd sperantele. 😛 La 10 luni deja ne confruntam cu refuzul consumului alimentelor albe… si aici intra si laptele. 😀 Mananca orice nu este alb. Probabil ca o sa luam intreaga paleta coloristica la mofturit. Concureaza lejer cu un copil de +15 luni, daca ar fi sa ne luam dupa dimensiuni: 11 kg si 85 cm. Am mai spus ca abia a implinit 10 luni? Dintisorii ii ies haotic, fara a urma nici o „schema” – nici la ordine nici la perioadele dintre eruptii. A fost o scurta vreme un copil normal, din punctul de […]
Prima zi fara tati
Chiar daca tati nu a pecat nicaieri, astazi Maria a bifat prima zi in care nu l-a vazut pe tati seara, intorcandu-se de la job. Credeam ca la varsta aceasta nu simt aceste lipsuri, dar lipsa aceasta a fost pentru ea o modificare in program – astazi nu a mai avut parte de partida de joaca de seara cu tati. Pitica a resimtit lipsa tatalui; a fost agitata, a plans, a fost suparata… timp de cateva ore cu greu am reusit sa ii intru in gratii. Am dus-o chiar si la bunici, in seranta ca o vor consola intr-un fel… de obicei „vizitele” la ei inseamna pentru ea partide de joaca pe care le adora… Astazi nu a vrut nici la bunici nici la strabunica, nici la mine… Il astepta pe tati. Nici macar sa manance nu a vrut…. Cu greu am reusit sa o consolez… Am incercat sa nu […]
Primul incisiv lateral
Am reusit sa bifam si cel de-al cincilea dintisor – un incisiv lateral. 😀 De data aceasta a fost o eruptie usoara, care nu a chinuit-o mai deloc pe Maria. Au fost ceva accese de nervozitate, insa nimic deranjant. Ne-am trezit ca mai avem un dintisor. … de fapt nici nu ne-am trezit noi, ne-a anuntat matusa-sa! 😀 Inca trei si terminam si cu incisivii laterali, apoi o luam de coada cu caninii, care sper sa nu ne dea prea mult de furca. 🙂 Somnul de noapte a inceput sa dea semne timide de reglare: se trezeste numai o data sau de doua ori pe noapte si plange din ce in ce mai putin. 😀 …. si nu, NU i-am dat nici un tratament. 😉 Parca – parca am prins putin curaj si ne permitem sa visam la niste sarbatori linistite si odihnitoare! 🙂
Monstruletul
… sau o alta viziune. Banuiesc ca nu a unui parinte…. Chiar daca nu sunt intru totul de acord cu viziunea autorului asupra acestui subiect, am cerut permisiunea sa il preiau spre a vi-l face cunoscut: Doi tineri părinţi, care locuiesc în acelaşi bloc cu mine, au un copil de vreo 2 – 3 ani pe care îl scot zilnic în faţa blocului. Copilul respectiv, de fiecare dată, urlă aproape tot timpul şi face istericale din cel mai mic motiv. Deşi sunt mulţi părinţi care au copii mici în zonă, nu am observat acest comportament în mod vizibil şi la alţi prichindei. Aşa că am încercat să aflu care este cauza care îl face pe copilul despre care vorbesc, diferit de ceilalţi. Răspunsul l-am aflat în atitudinea părinţilor faţă de el: de fiecare dată când copilul începea să plângă, ambii părinţi nu ştiau ce să mai facă pentru a-i fi […]
Cel mai dulce pupic… din lume!!!
Astazi imi crapa inima de fericire!! Astazi micuta mea m-a rasplatit cu un pupic! 🙂 Primul pupic!! Ritualul zilnic la trezire, presupune luatul copilului in brate, asezat pe salteluta de infasat, schimbat scutec, pus copilul inapoi in pat, pentru a-i pregati laptele, hranit copilul si iesit in curte. Astazi, Maria mi-a facut o minunata surpriza, atunci cand am luat-o in brate pentru a o muta pe salteaua de infasat, mi-a cuprins fata cu manutele si si-a pus gurita pe obrazul meu. 🙂 A stat asa pret de cateva secunde, apoi m-a privit si mi-a zambit. 🙂 Nu am cuvinte sa descriu ce am simtit in acele secunde… Pluteam.. inca plutesc de fericire. Numai un parinte cred ca poate sa inteleaga cu adevarat ce simt… Astazi am primit cel mai dulce pupic din lume!!! Urmeza tati, cat mai curand sper! 🙂
Mersul – rama
Mai toate articolele de specialitate sustin ca mersul copiilor se dezvolta in doua etape: mersul de-a busilea si mersul in picioare, bineinteles, prima nefiind obligatorie, caz in care copii incep sa se deplaseze un pic mai tarziu. Se spune ca mersul de-a busilea este experimentat de copiii intre 6 si 9 luni, dupa care acestia incep sa se deplaseze in picioare. Eu zic ca mai exista o etapa a mersului: mersul-rama, pe care Maria se tot ambitioneaza de cateva zile sa il puna in practica. Daca o punem pe burtica, dupa ce sta cateva secunde bune sprijinita in coate si face o scurta recunoastere a zonei, incearca sa treaca si la explorarea acesteia. Si da din picioruse si din coate de zici ca inoata pe uscat, iar cand realizeaza ca nu poate sa puna in practica aceasta tactica, pune caputul jos, sprijinit in barbie, si incearca sa isi traga cumva […]