Transformari

Dupa nasterea Mariei, m-am obisnuit destul de greu cu gandul ca fata mea nu imi seamana deloc, ba din contra, parea ca este o copie de dimensiuni reduse a lui Sorin:

Acum, dupa un an, ma uit si ma minunez de toate transformarile prin care a trecut, dar ma si infoi putin atunci cand mi se spune ca imi seamana:

Nu visam la o mini-me, si nici gandul ca o sa am o mini copie a sotului meu nu este absolut deloc inspaimantator, dar atunci era un sentiment ciudat: in primul rand era separarea de burta si faptul ca trebuia sa o "impart" si cu restul lumii, la care se adaugau comentariile gen "Tu unde erai cand Sorin a facut-o pe fii-ta?". Acum toate aceste ganduri par nebunesti insa, post-partum le simteam foarte "intens". :P

Stiu ca nu imi seamana perfect - acum o vad ca pe un mix perfect (cum altfel) intre noi doi...
Sunt constienta ca sirul transformarilor prin care va trece Maria este departe de final... si chiar sunt curioasa...

Articole pe aceeasi tema

36 de comentarii

  1. Hehe! Cand mi-am vazut prima oara fata…mi-am zis in gand:
    – Fir-ar, Ano! Ai facut un Manolu mic! 😀 😀 😀 😀
    Sa va traiasca! E frumusica foc! Sa fie iubita! 🙂

  2. Si stii ce mai citeam la un moment dat… ca in primele zile de viata, toti copilasii seamana cu taticii. Cica ar fi un mod in care natura le spune ca e al lor – intrucat mama e sigura, deci trebuia si tatal sa stie o treaba… E o super teorie, zic eu. 🙂

    1. @Mădălina, De acord. Super teorie de supravietuire a speciei. Si ale mele erau rupte tatal lor, iar acum dupa cativa anisori se „arunca” si pe la noi contributorii directi si pe la bunici etc.

  3. si stai sa vezi cum o sa fie cand o mai creste si incep nebunicile inerente varstei… atunci fiecare bunic va zice ca al lui a fost cel mai cuminte, sigur seamana cu parintele celalalt :))))….da’ sigur a luat ce-i mai bun de la fiecare :)))…

  4. Supeeeerb!! Toti sunteti superbi!
    A luat de la fiecare ce-o fost mai fain 🙂
    Si eu chiar ieri m-am uitat la pozele cu fiul meu care a implinit 3 ani si ma minunam. ca pana la 6 luni era leit taicaso. de la 6 luni la un an, parca eram eu muuuult mai mica. Pe urma dupa 1 an iar sa asemanat cu sotul. Iar dupa 2 ani a inceput cu mici variatiuni pe aceeasi tema 🙂

    1. @sakura, multumim, multumim. 🙂 Din experientele voastre, ale celor pe care ii citesc, m-am convins ca sirul transformarilor este departe de final… si trebuie sa recunosc ca sunt putin curioasa sa vad ce ne rezerva viitorul. 😛

  5. Vaaaai cat te inteleg! Eu am avut un soc cand am vazut-o prima oara. Exact ca tine mi -sa parut ca vad un mini sot :)). Si eu eram cam suparata asa nitel ca toata lumea o dadea inainte, cu insistenta chiar, ca eu am fost plecata, ca e sotu intreaga bla bla bla 🙂 Dar las ca se face ea mare si o sa semene cu mami ;)… glumesc, ca nu mai conteaza, acum parca mi se pare ca nu mai seamana cu nimeni ci…. e ea si atat. Pupam

    1. @Deea, acum ma buseste rasul cand ma gandesc cat ma „afectau” acele remarci… 😀 😀 .. eu tot dau vina pe infuzia de hormoni post-partum. 😛 😛 😛
      Pupacim back. 😉

  6. Mie mi se pare ca Mariuca voastra seamana cu amandoi si ceva mai mult cu tatal ei…nah , nu vreau sa fiu Gica Contra , insa asa mi se pare mie…. 😛

  7. Sunteti toti niste frumosi, asta e tot ce conteaza!
    Pe mine ma enerveaza un pic cand mi se spune ca bebele meu seamana cu cineva, indiferent daca se spune ca seamana cu mine sau cu sotul…pentru ca eu nu vad nicio asemanare, de nicio parte…probabil ca exista, mai mult ca sigur, dar nu vreau s-o vad eu, il vreau unic:)

    1. @Cristina, zau ca ne-o luam in cap de la atatea laude. 😛 Unic-unic, dar strabunica mea avea o vorba „toti sunteti aschia mea, maica” 🙂 … E aschia mea si ma mandresc cu ea. 😉

  8. Sunteti toti trei niste frumosi insa Maria este superba. Sigur a luat tot ce aveti voi mai bun si mai interesant. Povestile si articolele tale despre ea m-au facut sa o indragesc. Oricum cred ca are o fire carismatica si este tare lipicioasa :). Va pup cu drag pe amandoua.

    1. @cati, sincer nu cred in tendintele de asemanare in functie de sexe… la fel cum nu cred nici ca fetele se dezvlota mai repede decat baietii – astept sa vina Ghita, sa ma conving. 😉
      Pupam.

  9. N-ai prea pus poze cu tine aici pe blog… eu cred ca te-am vazut prima data pe Facebook – si cand te-am vazut, mi-am zis „vaaaai, ce seamana cu Mariaaaaaa!!!”. pe bune :))
    Acum, fiecare are parerea lui. Eu am impresia ca cei din partea mamei spun ca cel mic seamana cu mama, iar cei din partea taticului se extaziaza ca e copie fidela a lui *mie cam asa mi se intampla). Dar in cele mai multe cazuri copilul preia de la amandoi, sau chiar parintii seamana intre ei 🙂 se intampla, daca stai prea mult impreuna 😀 😀 😀
    p.s. Intrebarea „tu unde ai fost…” mi se pare cea mai tampita chestie pe care cineva poate sa i-o spuna unei mamici, jur. De prost gust.

    1. @Mădălina, glumele de gen „esti sigura ca e a ta? ” au inceput inca de pe masa de operatie – am avut un nene dr mana a 2-a, tare „glumet” 😐
      In familie nu exista inca un razboi declarat in priviinta asemanarilor, insa tata si o matusa de-a mea au reusit „performata” de a se uita la o poza cu mine finnd convinsi ca o privesc pe Maria. 😀 … matusa, ca matusa, dar si tata??? 😛

  10. Cred ca ochii sunt de la tine,zglobii,insa in rest cred ca…… tu erai putin plecata ……Si a mea seamana cu tati,parca nici nu ar fi copilul meu,dar nici nu-mi imaginez sa nu fi fost asa.Daca faci baietel,atunci o sa semene cu tine(asa se zice)si-o sa radem ca era Sorin un pic plecat,hi,hi…Pupam cu drag.

  11. La fel este si cu fino-nepotica noastra. Cand s-a nascut zici ca o facuse bunica din partea tatalui, insa pe masura ce trece timpul seamana tot mai mult si cu mamica. Eu seaman putin cu mama, seaman mai mult cu bunica mea din partea tatalui 🙁

    1. @Cenusareasa, si eu tot spre bunica din partea tatalui ma „arunc” … toate discutiile si gandurile mele pe tema transformarilor Mariei, parca m-au facut si mai curioasa in priviinta lui Ghita. 😀 Chiar sunt curioasa el cum va fi? 🙂 😀 … de fapt incep sa fiu nerabdatoare. 😉

  12. La noi e jumi-juma :). Cea mare seamana cu mine, unii spun ca mai mult cu sora mea(dar noi doua cica semanam) iar cea mica seamana toata cu Ovi. Chiar si eu recunosc ca daca nu nasteam natural sa o vad din prima secunda ca e ea 🙂 puteam spune ca nu eu sunt mama ei :). Ochii caprui, parul inchis la culoare, gura, fata rotunda…cica barbia ar fi a mea :). In rest, copie fidela. Iar cand ma uit la cea mare uneori ma vad pe mine :).

    1. @salmi, 🙂 voi ati trecut deja prin transformari… trebuie sa fie foarte frumos sa privesti inapoi detasat toate aceste momente in care se schimba de la luna la luna…

  13. Eu zic ca va seamana amindurora 😉 (Si mie mi-a spus cineva la citeva zile dupa ce l-am nascut „tu unde erai…” si chiar daca stiam ca e pe buna dreptate, tot n-am primit-o bine 🙁 )

    1. @Camelia, 🙂 la mine au inceput mistourile inca de pe masa de operatie – glumea unul dintre medici pe tema asta… iar eu nici macar nu apucasem sa o vad… 🙁

  14. Tu….mie mi se pare ca NUMAI cu tine seamana, pe bune!eu asa o vad :)!are forma fetei tale, ochii tai.insa , ai dreptate, li se schimba trasaturile f mult .eu ma uit la Daria de la 1 an si la Daria de acum si parca nu e acelasi copil , serios.si sunt convinsa ca transformarile nu se opresc aici , asa cum spui si tu.ne sunteti dragi oricum ;).pupici!