…Maria… A reusit sa ramana singura cu o „coja”. Nu a contat nici ca era intuneric bezna, nici ca era doar 00:30… „Coja” e un soi de „her precious” inca de acum un an cand a avut sor-mea ideea geniala de a ii face unghiile cu oja. Si „cu oja” a devenit „coja”… e un soi de drog pentru ea…. Si mereu reuseste sa induplece pe cineva sa ii faca unghiile cu „coja”. A incercat inclusiv la Sorin si la tata. Ei sunt singurii care nu au cedat… Nici macar eu nu m-am putut abtine si am cedat o data… A inceput etapa rugamintilor cu lacrimi in ochi. … Nu stiu cum reuseste dar cand isi pune in cap ceva varsa instant cateva lacrimi de convingere. Si tehnica asta o cam ajuta sa obtina ce vrea. My little beauty addict!
Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.
Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa, exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe! Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]
Cea mai fericita stabunica
Si-a dorit o poza cu stranepotii ei. Va primi un mini album – ne gandeam la o carticica CEWE. Multumita lui Bogdan, avem pozele in format digital, iar saptamana aceasta le dau la print. Sper ca bunica sa fie incantata de micul album pe care il va primi si pe care il merita cu prisosinta… doar ea este ajutorul cel mai de pret in cresterea copiilor. 🙂
Salopeta – mostenire de familie
In salopeta asta a crescut si matusa-sa si ma-sa. 🙂 … a fost tare ciudat sa o privesc pe Maria purtand-o in timp ce priveam fotografia in care sor-mea purta exact acelasi obiect vestimentar. Le sunt recunoscatoare mamei si bunicii mele care au pastrat aceasta salopeta peste 30 de ani. Spuneam ca a fost ciudat sa o privesc imbracata asa… ciudat in sensul de inima bulversata de tot felul de trairi, insa si mai ciudat le-a fost lor, bunicilor si strabunicii Mariei, carora li s-au umezit ochii vazand nazdravana purtand un obiect vestimentar in care si-au crescut ambele fete. 😀 … e drept ca noi am purtat aceasta salopeta pe la 2 ani… iar Maria, la nici 15 luni implinite, abia mai intra in ea….
Strabunica purtatoare
Mijloacele de purtare ale bebelusilor nu prea au avut succes in familia noastra extinsa. Bunicii, si acum le privesc cu scepticism, insa strabunica Mariei a fost singura care s-a incumetat sa dea o sansa Manducai. Slingul nu a convins-o, dar Manduca da. 🙂 Citisem, nu de mult, pe blogul Cristinei o postare intitulata „Cea mai cool bunica„. Am privit cu jind la acele randuri… si ma gandeam ca la noi nu va fi niciodata asa… Si nu cred sa ma insel… Ai mei chiar sunt foarte reticenti la nou. Insa bunica mea, strabunica Mariei, la cei 77 de ani ai ei, s-a incumetat sa incerce Manduca. Astazi, strabunica a pregatit pestele pentru prajit in timp ce isi purta stranepoata. 😀 … daca era dupa ea, ar mai fi purtat-o si in timp de gatea pestele, dar uleiul incins nu este
Maria si televizorul
Inspirata de postul lui Bogdan, m-am hotarat sa divulg secretul Mariei: adora sa se uite la televizor! … si nu la desene cum ii sade bine unui copil, sau la reclame cum fac mai toti copiii. Maria noastra este o mare telenovelista. 🙁 Povesteam mai demult cum in perioada pregatirilor pentru botez a stat mai mult cu ai mei; in special cu bunica mea. Acum, cat am fost si eu racita, am preferat sa stau putin mai departe de ea si nu ma duceam la ea decat pentru a-i administra siropurile sau pentru a-i curata nasucul sau pentru a sta cu ea atunci cand bunica nu mai putea… sau pentru a-i da sa pape atunci cand nimeni altcineva nu avea sorti de izbanda. In rest, mititica s-a jucat linistita in
Zi(le) de sarbatoare
Am vrut sa scriu ieri un post dedicat Mariei, cu ocazia implinirii unei luni de viata. O luna plina de nou, de dragoste de bucurii, de ingrijorari, de oboseala si de colici. Tot coliceii au fost motivul pentru care ieri nu m-am putut apropia de calculator. A fost o zi cumplita pentru Maria, si obositoare pentru mine… dar a trecut 🙂 …totusi, ma gandesc, din perspectiva ei – halal mod de a sarbatori o luna! Despre Maria la o luna, ce pot sa spun: are 3900g, de masurat nu am reusit sa o masor, a inceput sa ne zambeasca (constient), papa mult si cu o pofta nebuna, ne trage (uneori) priviri chiorase de zici ca ii fug ochii din orbite, a inceput sa i se zburleasca parul si e tare comica cu noul look, la capitolul somn de noapte suntem niste parinti norocosi – baga somn de la 22.30 – […]