Nu mai este nici un secret ca in zilele noastre exista o „moda” a cezarienelor. Pentru medici este mult mai simplu asa – nu trebuie sa stea langa mama ore intregi in timpul travaliului. Cezariana dureaza maxim o ora, mama scapa fara nici un fel de durere iar doctorul nu trebuie sa isi dea programul peste cap pentru o nastere.
Vreau sa specific de la bun inceput ca scriu aceasta postare din perspectiva personala, de femeie cu doua nasteri prin cezariana la activ. Si o scriu in speranta ca va ajuta macar o mama sa isi invinga temerile si sa aleaga nasterea fireasca: pe cale naturala, sau sa nu isi asume riscuri inutile daca exista recomandari medicale pentru cezariana va determina macar o persoana sa ceara medicului sau sa fie informata corect asupra optiunilor pe care le are, sa ceara consiliere de specialitate in luarea unei decizii prin care s-ar putea evita asumarea unor riscuri inutile, fie ca este vorba de nastere naturala sau prin cezariana.
Nasterea naturala e data de la natura. Daca nu era un lucru bun, clar nu l-ar fi randuit natura asa. E foarte adevarat ca e dureroasa sau ca poate dura destul de mult, ceea ce o face epuizanta, insa cezariana nu este o solutie decat daca exista reomandare medicala. Si aici nu ma refer la „recomandarile” pe care le fac medicii doar pentru a-si usura lor viata, sau pentru a veni in intampinarea dorintelor viitoarei mame, ci la cele reale.
O cezariana este o operatie! Nu doare atunci, ci dupa. Si doare mai mult. Si te face incapabila de a te descurca singura cu un copil in primele zile. In plus nici lactatia nu se instaleaza la fel de natural ca in cazul unei nasteri naturale… mai ales in cazul cezarienelor la rece ( cele programate fara declansarea travaliului). Dar sunt mai comode, mai elegante … asa se spune. Intre sanatate si eleganta ce alegi?? Nu inteleg de unde moda aceasta a cezarienelor. E traumatizant, atat pentru corpul mamei care este supus unei interventii chirurgicale nenecesare, cat si pentru copilul ce e privat de prezenta mamei in primele 24 de ore ( cat se sta la post-operator). E riscanta. Vorbim totusi de o interventie chirurgicala care poate fi periculoasa pentru mama dar si pentru fat. Stiati ca doza de anestezic se calculeaza per kilogram? … per kilogramele mamei. Dar stiati si ca fatul trebuie extras in maxim 4 minute de la injectarea anestezicului. Asta pentru a nu fi afectat. In caz contrar ajunge la el o doza de anestezic calculata pentru minim 60 de kilograme … iar un copil cantareste in jur de 3 – 3,5 kilograme. Si totusi, daca iti asumi aceaste riscuri, este dreptul tau sa hotarasti.
La prima nastere am fost la un control de rutina la 37 de saptamani si 5 zile. Ultimul inainte de nastere. Tensiunea mea era 16 cu 9 si ma simteam rau. Maria nu se mai oxigena suficient si doctorita a decis dexametazona, tinuta sub observatie 1-2 zile si interventie de urgenta in caz ca starea se inrautateste. Si s-a inrautatit. Eram speriata – nu stiam la ce sa ma astept; ma documentasem numai despre nasterea naturala. Puteam sa insist pentru o nastere naturala, dar nu am vrut sa risc: lipsa de oxigen a Mariei, hipertensiunea mea si un accident auto mai vechi soldat cu o lovitura puternica la cap (si un scalp dezlipit) ma faceau candidata perfecta pentru recomandare de cezariana; pe bune. Eu nu am riscat, dar recuperarea mea dupa cezariana a fost mai dificila decat a altor femei care au nascut natural. Desi a doua zi dupa operatie urcam si coboram treptele celor doua etaje ale clinicii in care am nascut, corpul meu si-a revenim mai greu dupa nastere. Corpul meu a conceput natural, dar el nu a primit semnale ca a nascut. Extractia prin cezariana la rece l-a bulversat. Nu a stiut sa elibereze hormonii specifici si nici sa inceapa sa elimine lohiile, cum ar fi facut-o daca nasterea s-ar fi produs natural.
La cea de-a doua sarcina, am luat si eu in calcul VBAC (nasterea vaginala dupa cezariana) dar am avut noroc ca doctorita mea mi-a explicat riscurile pe indelete. Si nu au fost doar argumente menite sa ma faca sa ma razgandesc, ci argumente reale. Am nascut prin cezariana, cu travaliu declansat la fix 38 de saptamani, iar la momentul in care s-a facut incizia, s-a constatat ca cicatricea veche era deschisa cca 5 cm. O mai tinea doar o membrana transparenta. Evolutia cicatricei este singura care nu poate fi evaluata in timpul unei alte sarcini, iar evolutia ei nu tine numai de diferenta dintre sarcini ci si de fiecare organism in parte, dar si de efortul depus in timpul sarcinii (mai ales de luatul copilului mai mare in brate).
Stiati ca, in cazul unei rupturi uterine, este nevoie de numai cateva minute pentru ca fatul sa fie afectat? … iar asta, in cele mai multe cazuri, se soldeaza cu decesul fatului nenascut?? … Iar viata mamei atarna de alte cateva minute??
E drept, exista si situatii fericite…. Dar oare merita sa riscati sa lasati unul sau doi copii fara mama?? … doar pentru ca VBAC este cool … deja nu mai consider nasterea naturala ca fiind sanatoasa atunci cand pune in pericol viata mamei si a fatului.
E drept ca fiecare „naste cum simte”, dar sper sa simta toata lumea sa se informeze temeinic inainte de a lua o decizie.
Anul trecut am trecut prin cel mai greu moment din viata unei mame: cel in care trasam celor apropiati sarcinile cresterii copiilor mei; iar planul nu ma includea. A fost cel mai cumplit moment din viata mea… clipa in care am realizat ca e posibil sa nu imi mai vad copii crescand. Totul s-a desfasurat cu o viteza ametitoare … nu ma asteptam sa am parte de o nastere cu probleme, dar complicatiile au aparut… Atunci m-am temut ca voi lasa in urma un sot ce va fi nevoit sa creasca singur doi copii mici; am rugat-o pe sora mea, cu lacrimi in ochi, sa aiba grija de copii mei. Eram convinsa ca Sorin nu va putea face acest lucru singur, iar ea era cea mai apropiata persoana in care imi puneam bazele sa isi asume rolul de mama a copiilor mei. A durut cumplit. Dar trebuia sa o fac. E o minune ca sunt, iar ultimul si primul meu gand atunci cand am fost operata pentru a doua oara, a fost cresterea copiilor mei. Nici nu mai conta ca pe Vladimir nu il vazusem decat 30 de secunde, desi trecusera doua zile de cand nascusem .. nu conta ca nu apucasem sa il tin in brate… conta numai ca era posibil sa nu ii vad crescand. Cam peste 80% de posibil.
Mi-e greu sa descriu ce a fost in sufletul meu atunci…. stiu doar ca nu doresc nimanui sa treaca prin astfel de clipe. E cumplit sa realizezi ca poti sa nu iti vezi copii crescand… iar atunci cand poti sa eviti aceasta situatie, prin neasumarea unor riscuri, imi pare de neconceput sa ti le asumi constient…
… si totusi, fiecare „naste cum simte”….
71 de comentarii
buna,
desi postarea e veche si probabil primul meu comentariu ar trebui sa includa parerile bune care mi le am format citind o parte din postarile tale , vreau doar sa atrag atentia unui lucru care poate va ajuta pe cineva:
o sarcina in primul an dupa o cezariana este foarte riscanta si spun asta in calitate de medic.
Nu stiu daca ti s a atras atentia asupra acestui lucru, insa daca ai fi respectat asta te ar fi scutit de multa suferinta si riscuri.
Ma bucur ca totul a fost bine pentru voi intr un final si sper sa aveti parte de sanatate si bucurie.
O zi frumoasa
riscurile le stiam si mi-am asumat.. dar nu cred ca ocluzia mea post-cezariana a avut legatura cu faptul ca a fost a doua cezariana… Oricum, nu zic ca e bine ce am facut. cei doi ani recomandati intre sarcini (in caz de cezariana) nu sunt degeaba
zi frumoasa si tie, si ma bucur ca ti-ai facut timp sa lasi o parere avizata. Sunt sigura ca va fi utila celor care ajung la aceasta postare in cautare de informatii
Buna! Felicitari pentru articol si mai ales pentru atitudinea neutra si pentru faptul ca incurajezi gravidutele (si nu numai) sa aleaga prin ce metoda vor sa nasca fara sa se gandeasca la tendinte (da, am observat si eu ca in Romania e cool sa nasti prin cezariana si sa iesi din sala de operatie machiata perfect!!!!) ci la ce e mai bine pentru ele. Fie ca e nastere naturala, fie ca e cezariana. Eu am nascut natural in urma cu 5 luni, nu mi-am revenit nici in ziua de azi, am nevoie de inca doua interventii chirurgicale pt a-mi „repara” cicatricea vaginala si meatul urinar deplasat din cauza caruia am pierderi de urina. Asa ca nu doar cezariana implica neplaceri pt mama. Despre cezariana nu pot spune nimic, insa pot spune ca si nasterea naturala produce schimbari, uneori iremediabile. Asa ca indemnul de la sfarsitul articolului,sa nastem cum simtim, cred ca este cum nu se poate mai nimerit. Nasteti cum simtiti, cum vreti si cum credeti ca e mai bine pt corpul vostru, fara sa va lasati influentate prea mult de experientele altor femei sau de sfaturile „expertilor”, nu aveti de unde sa stiti cu ce va veti confrunta voi dupa. Bucurati-va de bebelusii vostri!
Elenita, imi pare tare rau pentru experienta ta… Ma bucur insa ca ai un copil sanatos. Sper sa reusesti sa te recuperezi total cat mai repede
O experienta interesanta:
http://only4ladies.wordpress.com/2013/04/21/timpul-s-a-oprit-in-loc-iar-dumnezeu-mi-a-suflat-in-ceafa/
Imi permit si eu sa scriu cateva randuri, am nascut prin cezariana, am avut ceva probleme in sarcina, in fine, intr-un fel imi pare rau ca nu am asteptat sa se declanseze travaliul, dar in rest a fost ok, am vazut (vizitand anumite rude) ca sunt spitale cu obiceiuri diferite, eu am nascut la Municipal, la 2-3 ore dupa operatie ti-l aduc, ti-l aduc cand vrei de fapt la postoperator, la 6 ore m-am dus in salon, cu greu e drept, dar in 3 zile durerea trece, nu zic ca nu e greu sa te misti, dar mi-am tinut copilul in brate, l-am avut langa mine,l-am alaptat, il alaptez si acum la 10 luni, am auzit si de spitale unde stai mult la postoperator si vezi copilul tarziu, este pacat, parerea mea este ca fiecare mamica in timpul sau sarcinii sau dinainte are o idee cum va naste, in functie de temeri, de simturi si in apropierea termenului trebuie sa se consulte cu medicul pentru decizia finala, sa aduci pe lume un copil nu e usor oricum ar fi…probabil ca intre o nastere naturala ”foarte usoara” si cezariana e de preferat nasterea naturala…: )
R: am citit cam toate comentariile si bineinteles povestea autoarei.
Am o singura problema: v-ati pus vreodta intrebarea: corpul nostru mai este la fel cu cel de acum 100 de ani? Inainte femeile nasteau acasa, sau pe camp.Cate femei ar putea sa nasca acum fara un medic.Corpul uman s-a schimbat, femeile sunt mult mai slabe acum si corpul e mai putin pegatit pentru ceva natural, cred eu.Deci cezariana nu este o moda, face pur si simplu parte din necesitatile vietii actuale.ce a fost in trecut si cum se traia si in ce conditii, nu cred ca mai e cazul sa comparam cu nimic din ziua de azi ( confort, standarde , necesitati, normale pt secolul asta)
Normalul si naturalul de atunci , nu mai este normalul si naturalul de acum, nu credeti?
@RamonaM nu neg ca vremurile sunt altele si ca oamenii nu mai sunt la fel.. in plus, pe vremuri rata mortalitatii la nastere era mult mai mare, totusi nu pot rezona cu opinia ta: cezariana la indicatie medicala este necesara, dar nimeni nu blameaza aceste situatii. Moda este cezariana electiva… era. Acum moda este nasterea acasa.
@RamonaM nu neg ca vremurile sunt altele si ca oamenii nu mai sunt la fel.. in plus, pe vremuri rata mortalitatii la nastere era mult mai mare, totusi nu pot rezona cu opinia ta: cezariana la indicatie medicala este necesara, dar nimeni nu blameaza aceste situatii. Moda este cezariana electiva… era. Acum moda este nasterea acasa.
Buna! Felicitari pentru blog si pentru articol, l-am descoperit recent si acum iau la citit postarile din urma. Am tinut sa las un comentariu aici pentru ca eu sunt probabil in inversul curentului. Adica am nascut natural si daca as mai face-o odata as alege cezariana.
In primul rand, inainte sa raman insarcinata nici nu ma gandeam sa nasc natural. Dupa ce s-a intamplat, toata familia a insistat sa aleg cezariana, insa eu am mers pe cealalta varianta, iar acum regret. Am fost la cursuri Lamaze si pot sa spun ca pentru mine au fost bani aruncati. Ba mai mult, toate lucrurile despre care am aflat acolo si care am vrut sa mi se intample au iesit pe dos. Poate sunt eu naiva si mult prea influentabila, insa povestile prezentate acolo prezentau numai (sau preponderent) avatanjele nasterii naturale, fara sa arate cat de mult poate sa doara efectiv si cum poate fi o astfel de experienta intr-un spital de stat romanesc, unde medicii gandesc in tipare si regulamente.
Sa enumar ce a mers fix pe dos. Am vrut sa plec cat mai tarziu la spital, dar m-am panicat cand au aparut niste scurgeri, m-am dus la spital la control si doctorita m-a oprit acolo. La scurt timp au aparut si sangerari, deci oricum as fi zburat spre spital. Internata la 11, am inceput sa am semne de travaliu la 8 seara. Si surpriza, era „back labor”, o durere crancena in zona lombara care ma paraliza absolut si nu se diminua in nici o pozitie. Planul meu era o nastere fara interventii, fara perfuzii, dar de la 1 si pana la 8 dimineata am avut 3 doze de epidurala (care oricum probabil au ajuns si la fat) si una de oxitocina. Am stat numai in pat cu monitoare pe burta, iar in momentul expulziei, care parea sa nu se mai sfarseasca, am fost complet anesteziata. Nu am simtit contractiile, iar fatul a fost practic impins afara de cele 2 (DOUA) moase care imi apasau cu coatele pe burta. Am vrut sa evit epiziotomia, dar n-am reusit. Lactatia a intarziat cateva zile bune si oricum dupa o luna a disparut de tot. Epiziotomia m-a chinuit doua luni bune. Mai tarziu doctorita mi-a spus ca la conformatia mea mi-ar fi recomandat cezariana.
Trairea acestui cosmar m-a facut aproape sa nu-mi mai doresc un copil. Si daca totusi m-as razgandi as alege cezariana. E doar cazul meu, e doar gandirea mea…cumva am crezut ca ar fi relevanta in contextul asta. Daca ma insel va rog sa ma iertati.
@Gloria, nu exista un curent. Important este ca tu sa fi impacata cu optiunile tale… Nu vad cum poate cineva sa te judece ca optezi pentru cezariana, atata timp cat nu au trecut prin experienta ta…
Imi pare rau ca ai avut parte de o asemenea experienta, dar totusi, nu cred ca trebuie sa descurajezi in priviinta unui al doilea copil. 🙂
@g.cojocaru, Asa am perceput eu experienta Lamaze, ca un curent…Oricum o astfel de decizie este foarte greu de luat mai ales la prima nastere, niciodata nu stii cum iti va reactiona organismul.
ma bucur tare ca esti bine acum! postul asta al tau m-a rascolit, desi de ceva timp ma tot gandesc la tot felul de variante si incerc sa inteleg, caut statistici, citesc de zor, de fiecare data cand aflu de experiente similare cu a mea….
am trecut si eu printr-o cezariana de urgenta, la 37 de sapt si o zi, preeclampsia fiind cauza. vad ca si la tine la prima sarcina a fost la fel.
intrebare: ce distanta a fost intre sarcini? la a doua sarcina ai mai avut tensiune mare?
mie mi-a crescut tensiunea cam prin luna a 6-a…sau atunci am depsitat. oricum, de pe la 4 luni jumate incepusem sa ma umflu, dar cam atat. nu mi-a fost greu in sarcina, m-am bucurat de fiecare clipa si nu mi-am pus mult timp problema cum voi naste…nici n-am discutat cu dr acest aspect, il tot amanam
la control, pe la 36 sapt, dr mi-a spus ca ma intereneaza de urgenta. aveam tensiune si eram ca un elefant, dar de o naivitate…faza este ca toata lumea (dr de familie, vara-mea care-mi lua zilnic tensiunea, chiar si de 2 ori pe zi, e asistenta, dr gineco, dr cardiolog) era cumva agitata, dar nimeni nu mi-a pomenit vreodata cuvantul „preeclampsie” sau ce inseamna tensiunea mare in sarcina…desi a mea nu a trecut de 14/ 8,5…si eu de unde sa stiu? am trait intr-un vid de informatii, pentru ca eram f fericita ca voi avea un copil si in afara de faptul ca trebuia sa mananc nesarat, sa beau 3 l de lichide pe zi si sa ma duc la baie la 2 ore…nu aveam nicio treaba!
la 37 saptamani m-am internat cu diagnostic de preeclampsie (despre care n-am avut timp sa citesc si nici nu auzisem vreodata) si inarmata cu muulta rabdare, ca speram sa mai am vreo 3 saptamani pana sa nasc…m-au bagat la monitorizare la 2 ore, tensiunea mea si copilul, toata lumea se agita in jururl meu si dimineata urmatoare au facut sedinta si au hotarat sa ma opereze. tam nesam, n-am avut timp sa ma gandesc, sa-mi fie teama…asa ca in 30 de minute eram gata de cezariana si eram doar putin stresata ca nu ajunge sotul cu kit-ul pt celule stem (am nascut in alta localitate). cand m-au pus pe masa, toata lumea era f speriata si-mi spuneau dr sa ma calmez, sa ma linistesc…eu nu aveam deloc emotii. am avut anestezie generala si operatia a durat 45 de minute. dr mi-a spus apoi ca in mod normal dureaza 30 de minute. copilul a fost ok, avea 4350g si 55 cm, deci oricum nu l-as fi putut naste normal in conditii normale, iar eu am facut tensiune 17/12 in operatie. mi-am revenit f usor, nu am avut dureri dupa operatie, m-am ridicat la cateva ore pe marginea patului si la nici 24 de ore faceam primii pasi. nu a fost usor, dar cu un strop de vointa am reusit si mi-a fost ok. mi-am tinut copilul in brate, copil care nu era tocmai mic…am fost ok, ce sa mai!
dupa o saptamana am facut febra…inexplicabil cica…operatia era ok, desi eu eram f grasa, deci stratul de grasime de pe abdomen ar fi putut complica treaba, dar nu, a fost ok…mi-au schimbat antibioticul si mi-a trecut. am stat 3 sapt in spital, pt ca atunci cand trebuia sa plecam acasa si luase copilul in greutate, am facut eu febra, iar cand mi-a trecut mie, a facut copilul febra…probabil vreo viroza, pt ca stand asa mult in spital, fusese mutat dintr-un salon in altul…copilul a fost sanatos altfel si este in continuare 🙂
pe mine ma ingrijoreaza insa o a doua sarcina…si tot citesc povesti….nu cred ca as opta pentru nastere naturala iar cezariana a inceput sa ma sperie, prin ceea ce se poate intampla, desi cunosc caz in care a doua cezariana a dus la o recuperare mult mai usoara decat la prima.
am mare necaz pe dr acestia care sunt atat de absorbiti de te miri ce si nu stau de vb cu pacientii:(
@Claudette, la noi a fost diferenta cam mica – 1 ani si 3 luni intre cele doua nasteri, dar cea de a doua a decurs perfect cap-coada. Imi luam tensiunea regulat si numai de vre-o 3-4 ori am depasit 14…
Dupa asemenea experienta, e de inteles ca iti este teama, dar sunt sigura ca vei lua in calcul toate riscurile si veti lua o decizie buna. 🙂 Important este sa fiti voi impacati cu decizia luata. 😉
Multa sanatate!
gabi, nu pun update, ca nu e de bine neaparat. sau mar rog, nicio ameliorare, ba mai rau, acum incep sa ma subrezesc eu, pe ici, pe colo… deci liniste pentru moment…
@Luminita, uneori e bine sa „te plangi”… te mai descarci… Fruntea sus si mult curaj! 🙂
Pup.
Si apropo, am o intrebare. Nu am inteles cum vine asta cu „copilul ce e privat de prezenta mamei in primele 24 de ore ( cat se sta la post-operator)” – nu iti lasa copilul sa-l vezi o zi intreaga? Ce e aia post-operator? Si de ce nu poti sa-l vezi? Sau sa-l alaptezi? Intreb pentru ca desi am citit de mutle nasteri in Romania, asta e nou pentru mine. Si nu inteleg de ce – mie mi-au dat copilul imediat ce l-au scos. Si dupa ce m-au cusut, primul lucru m-au invatat sa-l alaptez in asa fel incat sa nu ma doara operatia…
Multumesc.
@Simona, terapie intensiva dar mai slab dotata… e doar pentru monitorizare. cat stai acolo, 1 zi, ai perfuzii, sonda urinara si nu ai voie sa cobori din pat, chiar daca esti in stare… Acolo nu se aduc copii, deoarece „trebuie sa te supravegheze cineva si nu exista personal suficient” si nu se pune copilul la san acolo „pentru ca nu e igienic”. Cu exceptia unor clinici private, eu nu cunosc alta practica in cazul cezarienelor in ro…. 🙁
@g.cojocaru, probabil asta e marea diferenta. Si eu am avut perfuzii si sonda si chiar daca as fi vrut n-as fi putut sa ma ridic din pat pentru ca nu mi-am simtit picioarele circa 6 ore (aici dupa 6 ore daca totul merge bine, te pune sa te ridici si sa mergi la baie, sa nu faci cheaguri de sange), dar partea superioara a corpului imi era in regula, asa ca am avut copilul in brate non-stop. Stiam ca nu e o practica frecventa in RO sa ai copilul cu tine in camera, de aia nu m-am mirat, dar nu stiam ca dureaza 24 de ore dupa operatie pana te considera „apta” sa-ti vezi copilul… Cat despre „neigienic sa-l alaptezi”, cred ca si tie ti se pare la fel de amuzant ca si mie :-))) Uite o poza facuta la doua-trei ore dupa operatie, mie nu mi se pare nimic in neregula cu ea :-))) https://picasaweb.google.com/103048662496426869076/Robert#5054954949241801570
Multumesc pentru lamuriri 🙂
@Simona, daca sistemul zice ca nu e igienic, nu ai ce sa-i faci.. 🙁 .. oricat de stupid ar fi argumentul… Eu pe Maria am nascut-o la privat, si imediat ce am facut ochi mi-au adus-o (in cazul meu dimineata, ca am iesit din operatie pe la 23.00 )si m-am si dat jos din pat, dar fetelor care nasteau prin cezariana ziua, le aduceau copii la 1-2 ore dupa operatie… La stat nu am avut voie sa cobor din pat 24 de ore ca asta este protocolul… din cate am inteles cam la fel e peste tot la stat… 🙁
Am vrut sa comentez si eu multe la postul tau, si eu sunt de acord cu tine – desi am doua cezariene la activ sunt o sustinatoare ferventa a nasterii naturale, pe simplul motiv ca ce e natural e mai bun, in majoritatea cazurilor natura le oranduieste bine pe toate. Nu in toate cazurile, ceea ce ne aduce la postul tau de astazi. Pentru ca da, cezariana poate fi un raspuns la o problema, dar nu o solutie de „eleganta” sau „convenienta”, alea mi se par mofturi. Inainte sa nasc primul copil, medicul mi-a spus ca desi in familia mea nu s-a nascut nici un copil vaginal de cel putin 4 generatii, el ma va ajuta sa sparg tiparul, desi se vedea destul de clar ca va fi un copil foarte mare la o mama foarte mica. Desi ma lua cu lesin de frica, nici prin cap nu mi-a trecut ca as putea sa nu nasc natural. Pana la urma n-a fost sa fie, la 42 de saptamani am nascut cu cezariana, copilul a fost mare (4,350Kg), dar nu asta era problema pentru care nu l-am putut naste natural, am realizat de ce avem doar cezariene in familie, pe sleau suntem „caposi” toti. Doctorul mi-a spus dupa operatie ca singura modalitate in care as fi putut sa nasc copilul natural era daca imi fractura pelvisul. Nu, multumesc. Si dupa operatie m-a durut de am zapacit, a trebuit sa reinvat sa merg, eu una nu prea cred in painkillers, asa ca in momentul in care am rezistat (dupa 4 zile) am renuntat complet la ele desi ma durea de mi se intuneca mintea, si a durat un an pana sa-mi simt burta din nou. La al doilea copil, am avut alta doctorita si bazat pe istoric mi-a spus ca nu-si permite sa ma lase sa intru in travaliu, din cauza dimensiunilor respectabile ale copilului #2 nu sunt deloc o candidata pentru VBAC (dar am discutat mult pe subiect, si sa stii ca statisticile nu sunt chiar atat de rele, cel putin aici in Canada, VBAC-ul e foarte frecvent. Chiar si VBA2C. Ma rog, foarte frecvent in comparatie cu ratele din alte parti, nu comparativ cu ratele nasterilor in general). A avut dreptate pana pa urma, la nici 38 de saptamani fiica-mea a avut 4,155Kg si acelasi cap mare, slabe de tot sansele sa poata fi nascuta natural. In schimb la nastere am avut complicatii (din cauza de copil prea mare), si am ajuns in situatia sa imi doresc doar sa scap cu viata ca sa le pot fi mama copiilor. Conditii in care ma gandesc daca poate nu era mai indicat sa fi incercat VBAC. Dar sunt aproape sigura ca rezultatul ar fi fost la fel de dezastruos either way, macar asa n-am pus si viata copilului in pericol – din doua rele l-am ales pe cel mai mic. Dar in general, natura nu joaca farse din astea chiar tuturor. Si ma ingrozeste usurinta cu care medicii in Romania „fabrica” motive si recomandatii pentru cezariana, iar femeile se incred orbeste nestiind ce implica operatia asta si ce implica vindecarea dupa. Ce daca la 5 zile dupa cezariana eu conduceam masina si aveam in brate un nou-nascut (mare) si un tzanc de 2 ani jumate? In ochii celorlalti, da mi-am revenit spectaculos si n-am murit. Dar eu simt. Simt ca nimic nu mai e la fel, vorba bunica-mii „ce e taiat nu mai e intreg in veci pururi”, corpul reactioneaza altfel, etc. Exact cum ai spus – daca se iau in calcul toate riscurile si statea de fapte a fiecarei femei, alegerea ar trebui sa se faca in functie de acele motive. Doar ca „frica” si „eleganta” nu intra in vederea mea ca motive, sa ma scuzati ca sunt prea transanta poate.
Te pup, sanatate multa!
@Simona, cata dreptate ai cu simtitul…
la frica m-am referit la cea reala… cu iz de fobie. Frica aceea care iti scade tensiunea si iti paralizeaza simturile facandu-te incapabil sa cooperezi. O frica extrema. 🙂
Dar pana la urma si daca nu e extrema, e dreptul fiecareia sa aleaga … dar daca e moft, atunci sa nu fie pe bani publici. 🙂
Multa sanatate si tie. Pup back. 🙂
f bun postul, subscriu 100% la ce ai spus… eu, o naiva din fire, am crezut sincer ca pot naste natural, desi am nascut gemeni, stiu de altfel cazuri in care s-a putut asta, dar la mine nu.
mi-am dorit, nu s-a putut, asta e. insa mi s-a parut un chin cezariana, de la inceput, pana la final. nu stiu cum poate fi nasterea prin cezariana una eleganta, nu stiu pe bune. ce dureri dupa, ce chin in primele saptamani, oribil…
la VBAC visez putin, cam la fel cum il visez pe cel de-al treilea copil, care nu stiu daca va fi sa vina vreodata pe lume in cazul meu… VBAC as vrea, o sa vedem daca se poate, n-o fi un capat de tara daca nu… ehe, bat campii, mai e asa de mult pana departe!
ma bucur tare ca esti bine, te felicit pentru putere, si pe sotul tau la fel!
@Luminita, apropos de bine.. sar-na pentru urari, le intoarcem si asteptam sa mai bagi cate un update despre cum mai sunteti voi.
Cat despre dorinta ta, VBAC sau nu, eu iti doresc sa ai parte de o (eventuala) nastere usoara! 🙂
Extrem de emotionanta postarea ta. Mi-au cam dat lacrimile citind, de ce sa nu recunosc, partial si pentru ca mi-am reamintit despre nasterile mele, in special prima (despre care nu am curaj inca sa scriu, eu subiect destul de delicat si acum dupa 6 ani).
Este foarte trist ca un moment atat de important si special pentru o femeie – nasterea, a ajuns sa fie un motiv de groaza, in loc sa ne amintim de el cu placere si sa le incurajam pe cele care vin din urma. Si la fel de trist mi se pare ca suntem in mare masura la mana medicilor, care in loc sa aleaga ce e mai bine pentru mama/fat, aleg ce e mai comod si convenabil pentru ei.
@Ana M, imi pare tare rau sa aud ca ai avut parte de o experienta neplacuta… important este ca a trecut… Fruntea sus si curaj sa infrunti amintirea! Te pup!
Gabi,
de ce intrebi? 🙂
@Mamiţuni, as vrea eu… 🙂 dar riscurile sunt mult prea mari… 🙁
Unde-i postul cu calugaritul?
Acolo e de mine 😀
@Hapi2233, la asta te referi: http://www.cojocarii.ro/2012/01/06/am-copii-ma-calugaresc/comment-page-1/#comment-13115 ? :))))
Eu cunosc personal cel putin un caz de vbac . A fost anstere naturala, nu vaginala cu interventii medicale, e o diferenta mare intre cele doua. Cu travaliu lung, ca la primul copil, dar overall o experienta minunata, fara frici, fara traume, cu multa dragoste si impacare cu sine si in intimitate. O nastere asistata, nu in Romania.
Tu ai puitea adauga in articol si faptul ca ai avut nevoie de o a doua si o a treia interventie chirurgicala dupa cezariana pentru a rezolva problema de dupa, survenita in urma anestezicului. SI faptul ca o cezariana taie in 6 straturi de tesut.
Cazuil tau e special si pentru ca a doua sarcina a venit destul de repede dupa prima, dar si pentru ca la prima aveai in mod clar simptome de preeclamsie si niste antecedente care te-ar fi facut cel putin partial candidata la o operatie cezariana din start. Insa tu esti un caz deosebit. Majoritatea femeilor nu au avut accidente cu ani in urma si nu apreeclamsie.
De ce lovesti in „naste cum simti”? AI fost la ei si te-ai simtit fortata sa alegi ceva anume? Daca nu ai avut contact direct cu fetele de acolo, Gabi, e ca si cum ai descrie o tara fara sa fi ajuns vreodata acolo.
@zoozie, „naste cum simti” in ghilimele, deoarece nu imi apartine expresia…. nu lovesc. Ii admir. Chiar astept sa ii vad infiintand primul centru de nastere. Chiar daca nu il voi folosi, este un lucru minunat care se intampla Romaniei. Chiar nu am intentionat sa lovesc….
Mie chiar imi pare ok sa nasti cum simti.. fie ca simti cezariana fie ca simti natural. Am si spus ca natural e firescul…. dar ca e bine sa nasti cum simti, numai dupa ce te-ai documentat temeinic – presupunand ca „simturile” sunt din ce in ce mai mult pro curentul „modei”.
… si au fost alte 4 interventii post cezariana, pentru a remedia complicatiile aparute … 🙁
Oricum, stiu ca pentru o femeie Decisa pro cezariana pentru a evita durerile, postarea mea nu are nici o valoare… dar ma gandesc ca poate ajuta vre-unei femei indecise. Pana sa ajung acolo nu am avut habar cat de periculoasa poate fi o cezariana, chiar si in conditiile in care ai alte 6-7 interventii sub anestezie, la activ….
@g.cojocaru, am inteles, parea cam ironic in postare, te rog sa ma scuzi.
Eu as recomanda oricui sa mearga inainte de nastere la un curs lamaze, oriunde, numai sa fie lamaze. Ina stfel de cursuri nu e vorba de tehnici de respiratie dar ti s povesteste pe larg ce se intamopla cu corpul tau in timpul nasterii.
Si se vorbeste si despre cezariana, nu va imaginati ca e blamata, alegerea intotdeauna apartine mamei, chiar si la un asemenea curs, plus ca sunt cazuri in care nu ai ce face, ajungi la asta si nu trebuie sa te simti un fail sau vinovata din cauza asta.
Si foarte util este ca ti se explica si ce se intampla pe la noi prin spitale, ce interventii sunt de rutina, care dintre cele invazive se pot ocoli, cum iti dai seama ca ai sau nu nevoie de unele au altele, cum sa discuti cu dr tau sa iti ia inseama un plan de nastere. Te ajuta sa iti dai seama daca intr-adevar doctorul tau e pe aceeasi lungime de unde, te avertizeaza.
Intotdeauna in asemenea contexte ti se serveste informatie, nu ti se spune fa in felul asta ca asa e bine.
DInc e am vazut pana acum, cursurile lamaze sunt cel mai bine structurate despre sarcina si primele zile cu nou-nascutul. Plus ca sunt de un bun-simt extraordinar.
@zoozie, DA! Cursurile sunt un must… dar am impresia ca noi inca nu avem cultura asta a apelarii la „ajutor” specializat, asa ca mai e ceva pana se vor impamanteni cum trebuie.
@g.cojocaru,
Ideea e ca se apeleaza la ajutor specializat in cazul unei cezariene si astea sunt parca preponderente in Romania. Si atata caz si reclama unei „doula”. Nu vad de ce nu s-ar duce lumea la un curs lamaze. Cursul la care am fost eu a fost facut chiar de moasa care dupa nastere a vazut de noi doi.
In cazul meu, adica al nostru, nu mi s-a confirmat ca alegand pana in ultimul moment sa nasc natural nu am facut vreun rau fatului caci notele au fost 8-10-10. Dupa un travaliu luuuuuuuuung. Cu monitorizare atenta, chiar cand medicul se gandea la cezariana eu mi-am mai dat cateva ore, am acceptat epidurala si am „livrat” la timp un baietel. M-a pus un pic pe ganduri experienta primei nasteri nu stiu cum as face la a doua, probabil tot natural, daca nu sunt impedimente medicale.
@dudumic, poate ca acea doula chiar merita… sau poate ca cineva a fost atat de multumit de ea inact a scris… sau poate… Oricum nu mai conteza… important este ca multi au aflat ce este o doula si ca acestea exista in Romania datorita acelui articol; cred ca asta conteaza cel mai mult.
Tu ai nascut in Germania, nu? … nu de alta, dar eu nu am auzit in Ro de medici care sa faca recomandarea de cezariana dar sa respecte dorinta mamei de a astepta cateva ore… 🙁 Ai avut norocul de a fi respectata ca pacient.
Iti doresc din inima sa nasti asa cum iti doresti! 🙂 Te pup!
@zoozie,
Pot sa ma bag si aici cu o recomandare mica-mica? 🙂
Poate foloseste cuiva informatia, mie mi-a placut foarte mult de o tipa pe nume Sheri Bayles, are un site (http://www.laughandlearn.com/) in care vorbeste despre Lamaze si nu numai, este demential de amuzanta si cu o experienta fenomenala, foarte usor de urmarit.
Eu locuiesc in provincie de cativa ani, o provincie micuta 🙂 aici am aflat cu tristete ca Lamaze e un fel de alien – mega-fitza, dar cum sunt fata descurcareata l-am intrebat pe dl Google si asa am gasit-o pe tanti asta.
Filmul pe care l-am urmarit eu se numeste „Laugh And Learn About Childbirth” (film, nu carte, gasit pe ceva torente parca dar are si pe site filme), sunt 4 ore de destindere maxima, informatii foarte utile despre momentul bau-bau (mai ales pt cele ce urmeaza sa nasca prima data) si realmente incepi sa privesti altfel procesul (vorbeste doar despre nasterea naturala, deloc despre cezariana).
Are informatii si despre alaptare si ingrijirea nou-nascutului (in alte filme/carti), cam tot ce vrei sa sti, si intr-o maniera foarte relaxata.
Are 3 copiii si colabora cu spitale sau cu tot felul de asociatii, mie mi-a palcut mult, poate fi de ajutor celor ce nu pot sa ajunga, fizic, la astfel de cursuri, sau doar un film deosebit de amuzant pt oricine altcineva, il recomand din toata inima, inca retin diverse „mantre” din el 🙂 sotul mai repeta uneori „green, you go”, veti intelege daca il veti urmari 🙂
(Ar fi bine sa salvez inainte de a da submit 😀 )
@g.cojocaru
(inteleg ca ai acelasi prenume cu al soacrei mele, pe care o iubesc enorm, locuim in aceeasi casa 🙂 )
vad ca ai o gashca serioasa aici 🙂 eu citisem doar cateva posturi ale tale, fara comentarii, inca nu aveam o parere clara despre ce comunitate este (nu ca ar fi contat) dar imi facusem o impresie despre tine si ma bucur ca mi s-a confirmat 🙂 multumesc pentru cautat, rescriu deci, in word, si apoi copiez aici, cum fac in majoritatea cazurilor 🙂 (posibil sa iasa si mai lung decat cel pe care il scrisesem initial, sa nu ma injuri 🙂 ).
Spuneam ca desi initial am vrut sa comentez la postul cu calugaritul, pana sa ma lamuresc/organizez eu, am vazut ca ai postat din nou, foarte pertinent, eu am inteles perfect ce ai vrut sa spui si sunt complet deacord.
Nici nu pot cuprinde in cuvinte ce tremur am avut citind prin ce ai trecut la a doua nastere, mi s-au umplut ochii de lacrimi doar incercand sa ma pun in situatia aceea … bine ca a trecut, bine ca sunteti toti ok, si mi se pare ca ai o atitudine minunata fata de viata si mai ales fata de familia ta (inca nu am citit foarte multe posturi dar simt eu asa 🙂 ) si nu te “periez” deloc pentru ca nu sunt genul si nu am nici o intentie ascunsa 🙂
Ai niste copii absolut minunati, si vreau sa te asigur ca se vor intelege din ce in ce mai bine, stai fara grija in privinta asta, nu are cum sa fie altfel.
Deja par sa se iubeasca, sunteti o familie armonioasa si sunt sigura ca ai foarte multa rabdare cu ei, important este sa ii tratezi in mod egal si sa fi mereu atenta la feedback-ul lor. Va fi din ce in ce mai usor, mai ales dupa ce va invata sa mearga si cel mic, iar cu fetita te vei intelege din ce in ce mai bine prin cuvinte, totul se va usura mult.
O sa spui ca scriu aiureli, desigur ca predictiile mele pot sa nu se adevereasca dar am si eu doi puiuti, baietelul are 2 ani si fetita 4 (Monica stie 🙂 ), am trecut prin multe etape.
Recunosc ca s-au iubit din prima zi (pe tot parcursul sarcinii i-am povestit fetitei ce se va intampla si niciodata nu a simtit ca i-a luat locul sau a deposedat-o de ceva al ei). Acum sunt absolut minunati, daca se intampla sa stea departe unul de altul mai multe zile … pur si simplu parca nu mai sunt ei 🙂 si reintalnirea este … lacrimogena rau (adica noi radem-plangem cand ii vedem cat se bucura ca se revad).
Fiecare este o felie impresionant de mare din universul celuilalt, vorbesc unul despre altul des, cel mic invata atatea lucruri de la fetita, mult mai multe decat invatase ea de la noi pana la varsa respectiva, au o complicitate a lor incredibil de dulce, evident ca se si ciondanesc (cam de 3-4 ori pe ora, cum ar fi) dar face parte din cresterea lor impreuna, si e casa plina de rasete tot timpul, pana da in plansete normal (“e plina de galagie” ar fi fost mai corect sa scriu 🙂 ).
Asa … hai sa fiu si on-topic macar putin 🙂 Cu nasterile a fost super-ok de fiecare data, natural, nici nu ma gandisem la altceva, dar eram informata despre ambele varinate.
Acum am 29 de ani, nu am avut niciodata probleme serioase de sanatate, sarcinile au decurs la superlativ, nici macar o greata cat de mica nu am avut. Recuperarile incredibile si ele, chiar la a doua nastere a inceput travaliul spre dimineata, la 9 m-am internat, la 12 nascusem, surprinzator chiar si pt mine 🙂
A curatat dr bine de tot pe acolo pt ca aveam un fibrom, si din acest motiv nici scurgeri nu am avut mai mult decat la o menstruatie normala. Dupa 3 zile ma rugam de el sa-mi dea drumul acasa, pentru ca amandoi ne simteam excelent si aveam treaba acasa, ne asteptau surioara si bunicii, nu aveam timp de lalait prin spital 🙂
Sa ma bag si la No3 n-am curaj (psihic nu fizic), dar daca ar fi, tot natural, fara discutie, nu as tine mortis la asta daca ar fi probleme, ca nu sunt nebuna, dar e prima optiune. Daca ai un corp sanatos si beneficiezi de o supraveghere medicala responsabila mi se pare optiunea de dorit.
Daca e sa fie probleme, aparute in timpul nasterii, sau dupa, pot sa apara in oricare din cazuri. Nu judec pe nimeni, deacord ca fiecare se cunoaste cel mai bine pe sine, dar sustin ideea de a nu avea teama de nasterea naturala, durerile sunt nesemnificative in tot contextul, pe termen scurt dar mai ales pe termen lung.
Am avut epiziotomie de fiecare data, era politica doctorului (un om extraordinar) si am fost deacord cantarind bine problema , nu a fost nici o problema, evident ca este un disconfort cateva saptamani dar din nou, mi se pare neglijabil fata de o taietura pe burta si timpul necesar recuperarii dupa aceasta.
Nu mi se pare ca esti mai de admirat nici pt cezariana, nici pt nastere normala, ai adus pe lume un pui de om, l-ai purtat niste luni si apoi il mai ingrijesti niste zeci de ani, cum faci asta conteaza, nu cateva ceasuri de proces prin care el este eliberat din pantec, dar da, decizia trebuie luata cunoscand toate datele problemei, si odata luata decizia, nu mai ai voie sa revii cu regrete, nu te ajuta cu nimic (nu sti cum ar fi fost in cazul celalalt), poti doar sa-ti povestesti experienta (buna-rea), ingrosand niste statistici (mie mi se par foarte importante statisticile).
Deeeci 🙂 bine te-am gasit! abia astept sa te citesc mai mult 🙂
Daca consideri ca te pot ajuta cu vreo informatie din experienta personala (urasc sa spun sfat), nu ezita sa intrebi, mai ales ca am citit despre plansul nocturn al micutei, poate va pot ajuta cumva, presupun ca este foarte obositor si frustrant.
(Ia sa vedem, castig premiul pt cel mai lung mesaj?)
@AndreeaG, iti multumesc tare mult pentru timpul alocat (re)scrierii acestui mesaj. Apreciez enorm. Iti multumesc si pentru „incurajarile” sustinute de experienta personala privind relationarea fratilor – recunosc ca relationarea lor este un mare bau-bau pentru mine, pe care incerc sa il inving. Stiu ca o sa pot si ca imi voi aminti zambind de toate temerile care ma incearca, dar nu pot sa ma „insenisez” pocnind din degete. Insa, incurajarile ajuta mult si experientele personale ajuta mult. 🙂
Eu una am avut multe de invatat din comentariile celor care au comentat la postarile mele… si chiar ma mandresc sa spun ca , mi-am cam crescut copii cu calculatorul. Exagerez, normal… dar e o farama de adevar in asta. 🙂
Iti admir opinia echilibrata despre nastere si sper sa foloseasca si altora experientele tale. 🙂
.. cat despre plansul noctur, ce a fost mai rau a fost cam acum un an… dupa ce am ajuns la doctori, am inteles ca nu prea avem solutie. Greul a trecut la fel de repede cum a aparut. 🙂 Acum ne dau de cap visele urate (cred) – plange in somn si refuzul de a dormi… dar e oarecum normal avand in vedere ca activitatile ei zilnice sunt mult reduse din cauza frigului care ne cam tine departe de parcuri sau a incapacitatii mele de a avea grija de doi copii simultan… deah, inca sechele de la complicatii… si din pacate sufera si ei, dar trecem noi si peste astea, ca doar suntem o familie. 🙂
Imi pare bine ca m-ai gasit si astfel am avut ocazia sa descopar si eu micul tau coltisor online. Presimt ca ne vom vizita destul de des. 😉
Te pup!
@g.cojocaru,
Hihi … nu stiu exact cand ai postat mesajul, eu am tot dat refresh ieri si nu vedeam sa-mi fi raspuns ceva, am crezut ca am scris aiureli si te-ai suparat 🙂 stiu ca scriu tare mult, inca incerc sa invat sa fiu mai succinta si mai coerenta, e greu 🙂
Incurajari am tone, doar timp sa le impart imi trebuie 🙂 stiu ca primul an (dupa ce se naste al doilea) e foarte greu si obositor, rabdare ca trece 🙂
M-ai amuzat cu „crescut copiii cu calculatorul” 🙂 dar parintii nostri nu ne-au crescut dupa Capraru sau sfaturile vecinilor/rudelor? unde este diferenta? 🙂 faptul ca noi avem in acces infinit mai bun la informatie si un grad de socializare fara precedent, ma bucura foarte mult. Indiferent ce informatie ai, o treci prin filtrul tau inainte de a o aplica, asta e valabil si la net si la „vecina din colt”. Iar scuza-ma, cu doctorii … nici nu sunt sigura ca vreau sa incep acest subiect … desi unul mi-a spus-o clar in fata ca internetul ne tampeste (pe noi pacientii), adica ne face sa nu-i urmam indicatiile intocmai, ii respect dar consider ca internetul ii completeaza (ca sa fiu blanda) foarte bine.
Ma bucur ca a trecut partial episodul cu plansul nocturn, probabil erau foarte multe schimbari in viata voatra si Maria era usor debusolata. Si baietelul nostru are nopti in care se trezeste plangand (de la vise urate, mi-e clar, el vorbeste in somn 🙂 ), uneori si fetita dar se linistestesc repede, inca nu m-am alarmat.
Sunt sigura ca ei se bucura ca te au alturi, nu cred ca percep ca o suferinta faptul ca tu nu poti gestiona situatia atat de bine pe cat ti-ai dori.
Ei au universul lor, tu incearca sa fi blanda si calma, indiferent de toate cele pe care nu le poti face, si timpul trece incet-incet, va obisnuiti unii cu altii si veti incepe sa va intelegeti din ce in ce mai bine.
Eu am ales o diferenta mai mare de varsta intre ei (daca la fata a fost o intamplare ca am ramas insarcinata, la baietel chiar l-am calculat, si a iesit din prima 🙂 ) pornind de la timpul minim necesar intre cele doua sarcini (sa ma pot ocupa cat mai mult timp de fetita pana sa … nu mai pot 🙂 fizic) si timpul maxim care mi s-a parut mie potrivit pt ca ei sa se inteleaga bine. Presupun ca la tine a venit pe neasteptate cea de-a doua sarcina, te apreciez ca ai pastrat-o, cred ca ti-a fost foarte greu sa te ocupi de fetita pana sa nasti. Sunteti o familie si puteti trece impreuna peste orice, doar cooperare (intelegere, rabdare, comunicare) trebuie 🙂
Ma bucur ca ai trecut pe “la mine”! Inca sunt la stadiul de … nou-nascut in blogging :))
Vei gasi acolo, astazi, un articol tematic, incepusem sa scriu comment pt tine si am ajuns la aproape doua pag, mi-am dat doua palme si am zis ca nu pot sa-ti fac asta, asa ca am ciopartit si am pus partial la tine, partial la mine 🙂 Plus ca … ceea ce e scris acolo nu tine sa fie ceva la capitotlul “invataminte pt tine”, doar povestesc cum a fost la noi, si poate gasesc folositor si altii, macar ca punct de plecare in cercatarile lor.
A fost greu dar a trecut, acum sunt foarte roz 🙂 la momentele respective am facut cum am considerat mai bine, si suntem azi asa pt ca am trecut prin toate cele.
Sanatate multa va doresc si … luciditate 🙂 sigur ne mai „auzim” 🙂
@AndreeaG, pai daca te abonezi la comentarii nici nu mai trebuie sa dai refresuri… si teoretic tre sa fie pe acolo si o optiune de a primi notificare daca cineva raspunde numai la comentariul tau… Ma gandesc ca e mai simplu asa. 🙂
… cat despre raspunsuri, recunosc ca pe cele lungi le las mai la urma. 😛
Eu am nascut normal la termen..declansare spontana a nasterii desi am miopie mare (-7). Dupa 2 consulturi oftalmo mi s-a spus sa retina arata foarte bine si ca nu ar fi contraindicatii pt nasterea naturala. M-am bucurat si desi inainte sa raman insarcinata nici nu concepeam sa nasc natural..tot citind mi-am schimbat pararea. Si am nascut….nu greu travaliu vreo 8 ore…cu epidurala care a prins doar pe jumate din corp, fara dureri foarte mari, expluzia in 5 minute. A fost ok..deloc traumatizant in spital privat unde am fost tratata ca o vedeta. Dar multe lucruri pt care decisesem sa nasc natural s-au dovedit false. Nu am avut lapte mai deloc…f putin si nu a crescut cantitativ desi o puneam la san pe bebe tot timpul. Am alaptat doat 1 luna jumate. Durerile de dupa nastere au fost groaznice. Mi-am revenit abia dupa 2 luni. Simteam ca toate organele apasa pe perineu si dau sa iasa afara desi epiziotomia a fost f. mica si s-a vindecat in 2 saptamani.
Acum stau sa ma gandesc cum sa procedez la al doilea copil….
@Roxana Mara Pandelea, e dificil… dar asa cum spunea si Nela, aceste decizii trebuie luate numai impreuna cu medicul si familia, in deplina cunostinta de cauza – subliniez eu. Riscuri sunt in ambele situatii ….. Iti doresc sa iei decizia cea mai buna si confortabila pentru tine si familia ta! 🙂
Ma consider o persoana informata dpdv medical, si faptic, chiar sunt 🙂
Fara a trasa motivele pro si contra , DACA as decide safac un copil (si natura ar fi de acord cu mine) as alege fara indoiala cezariana programata
Nu pentru ca este mai buna ci pentru ca ar fi solutia care mi se potriveste MIE. Nu, nu suport durerea si nu sunt interesata sa-mi ispasesc cateva pacate nascand.
Da, stiu care sunt riscurile in ambele cazuri.
Cunosc persoane care au nascut prin ambele proceduri si pot sa spun ca sunt multi factori de luat in considerare. Iar despre capacitatea de regenerare a organismului poti doar sa banuiesti…….
@Hapi2233, 😀 important este sa fi corect informata. Si atunci nu vei putea ajunge sa iti regreti prea usor decizia. 🙂
… cat despre ispasirea pedepselor… consider ca este un cutit cu doua taisuri. 🙂 … cam la fel ca si capacitatea de regenerare a organismului….
Gabi draga, imi pare inca o data rau pentru situatia prin care ai trecut tu la nasterea cu cel mic.
Empatizez profund si acum, cum am facut-o si atunci.
Raluca (te pup, draga mea, iti multumesc pentru linkuri si tot) ma stie destul de bine. Nu sunt genul de om care sa imi asum riscuri inutile.
In urma postului tau am ramas cu un gust amar, mai ales cand spui ca VBAC-ul il alegi pentru a fi cool?! N-am intalnit nicio femeie care sa aleaga VBAC si sa se supuna unor riscuri doar pentru a fi in trend, petru a fi cool.
Daca nu se repeta riscurile / situatia care a dus la cezariana in the first place, nasterea vaginala este firescul. Si asta ti-o spune o mamica ce s-a intremat extraordinar de repede si de bine dupa cezariana de urgenata. Am toate motivele sa vreau sa repet experienta placuta cu cezariana Anei. Si totusi nu vreau. Pentru ca este o operatie in care riscurile sunt mult mai mari. Imi taie uterul (again) si sunt anesteziata (again) general!
In cazul meu, voi naste cu acelasi doctor (la unul dintre cele mai bune spitale din Hong Kong), am parte de aceeasi monitorizare atenta in timpul nasterii. Singura diferenta este ca, avand o cezariana la activ, doctorul este in stand by tot timpul, actioneaza super repede, daca se intampla ceva. Ceea ce ar fi facut-o si daca nu aveam cezariana (cum sa intamplat si in cazul nasterii Anei).
A, apropo, postul meu nu este un indemn spre VBAC, daca asa s-a perceput. Blogul meu de fapt este unul super, super personal, nu formator de opinii, nu deschizator de drumuri. Este ceea ce vreau EU sa fac.
No, m-am intins si nu trebuia, asa, duminica dimineata. 🙂
Sa aveti un weekend fain, dragelor!
@Nela, daca s-a inteles numai ca VBAC este cool, atunci am zis-o gresit tare. Nu asta am intentionat sa exprim, ci faptul ca o decizie trebuie luata in deplina cunostinta de cauza, analizand toate riscurile si cu asumare, nu doar pentru ca e un fel de „moda” … iar asta nu cred ca se poate nega. 🙂 Orice mama care trece printr-un VBAC este aproape adulata de cele care au nascut natural. 🙂 Exagerez putin, dar sper sa intelegi ideea…
M-as bucura enorm pentru tine sa poti avea parte de VBAC-ul pe care ti-l doresti. Stiu cum e sa il vrei. 🙂
Personal, consider ca „moda” cezarienelor incepe sa apuna (greu, dar o face) si ca VBAC este un fel de „piesa de rezistenta” a colectiei…. dar mai consider si ca moda naste „fashioniste” (fara NICI O TRIMITERE la persoane pe care le cunosc real sau virtual). Incercam doar sa trag un semnal de alarma asupra faptului ca se iau decizii fara a se cunoaste implicatiile reale … vorbind in contextul sistemului medical romanesc, singurul pe care il cunosc. Nu stiu daca iti mai aduci aminte sau nu, dar aici informarea pacientului si oferirea suportului pentru a lua o decizie cu privire la tratamentul urmat sau tipul interventiei alese, nu este unul dintre punctele forte ale medicilor romani, iar asta nu s-a schimbat in ultimii ani. Din pacate. Romania este inca tara in care drepturile pacientului exista in foarte mare parte numa pe hartie…..
Te rog sa ma crezi, ca postarea ta nu a facut altceva decat sa declanseze ceva amintiri in mine… la fel de personale precum dorinta ta. 🙂 Nu am avut nici o clipa intentia de a critica si nici macar de a analiza deciziile tale.
Sper ca data aceasta am reusit sa ma fac inteleasa pe deplin. 🙂
Te pup si iti doresc o Duminica placuta in continuare. 🙂
@g.cojocaru, Sunt absolut convinsa ca nu dorinta de a critica decizia mea s-a ivit postul tau. 🙂 Deciziile de genul acesta le iei cu doctorul tau, consultandu-te cu familia si cei apropiati, nu sunt decizii ce le iei in urma unor discutii asidue pe FB si bloguri…sunt pur personale si foarte, foarte personale, as putea spune.
De asta am zis ca postul meu (si blogul meu overall) este unul personal, eu nu-mi permit sa dau nimanui sfaturi pe care eu le consider de competenta pur medicala si cu atat mai mult sa pun la indoiala anumite decizii pe tema, din simpul motiv ca nu cunosc toate datele problemei.
Mai, nu cunosc trendul acesta de care vorbesti tu, de a face VBAC. Mie VBACul mi se pre a fi din contra, exceptia unei cezariene care este a given daca ai una anterioara. Cum nu mi-e cunoscuta nici moda asta a „adularii” unei mame care a ales VBACul de catre una ce naste natural. Nu inteleg de ce ar fi asa, sincer.
Pentru mine VBAC-ul este la fel de natural ca si alaptatul. Este ceva firesc, natural, asta a fost legea firii. Ca si alaptatul in sarcina, in tandem. Repet, pentru mine. Nu recomand nimanui si nu vreau sa trag nici un semal de alarma.
Nici nu vreau sa ma gandesc la sistemul medical din Romania, sincer… e un subiect pur si simplu dureros!
@Nela, si inca cea… eu ma refeream la postarea ta de pe FB.. unde am si comentat, nu la cea de pe blog, pe care abia acum am vazut-o 🙂
@g.cojocaru, pai postarea mea pe FB, unde ai comentat tu, a fost pe pagina de FB a blogului, e chiar sheruirea postului initial pe care tu abia l-ai vazut… :))
te pup si eu, o duminica frumoasa sa aveti!
@Nela, no’ eu sunt in ceata… 🙁 Am citit dimineata din reader si am vazut doar titlul si data publicarii – aparea 7. nu am apucat sa o citesc ca am dat repede fuca aici sa zic ca am descoperit ca am o postare necitita.
.. cine sa mai inteleaga si readerul asta… 🙁
@g.cojocaru, nu cunoaste fata! :))
eu iti zic doar ca ai comentat pe FB la postarea cu pricina, pe pagina de FB a blogului.
@Nela, stiu! 🙂 am si recunoscut ca acea discutie a fost triggerul amintirilor mele. 🙂
@g.cojocaru, discutia de pe FB era pe marginea postului din blogger, Gabi! nu stiu ce zici tu de reader&co. eu iti zic ca discutia ai initiat-o pe o postare de-a mea (de pe blogger) pe FB.
@Nela, da. asta recunosc… doar ca azi, cand am intrat in reader sa citesc mi-a aparut postarea ta ca necitita dar era datata 7 ianuarie, nu 6 cum de fapt e . … La cea din reader nu am cititi mai mult decat dupa ce ti-am scris aici… dar nu mai conteaza… important este ca ne-am inteles! 🙂
Salut!
Spune-mi te rog daca ai primit comentariul meu. A fost prima data cand ti-am scris, am primit o eroare dubioasa si nu stiu daca a ajuns.
@AndreeaG, 🙁 imi pare rau dar acesta este primul comentariu de la tine… am cautat si in spam si nu e nimic… cu toate ca daca ar fi mers in spam, tot acolo trebuia sa il gasesc si pe acesta… Stiu ca e neplacut sa rescrii, dar poti sa incerci? te rog
Eu sunt tocmai in faza asta. Am mai putin de 2 luni pana ajung la termen cu a doua sarcina. Si eu am nascut-o pe Clara cu cezariana, nu a fost alegerea mea – am asteptat pana in saptamana 43 sa se declanseze nasterea (cu supraveghere, evident). Medicul meu a zis ca sub nici o forma nu mi-o declanseaza artificial, pentru ca daca am trecut asa mult de termen, sigur e ceva in neregula – si bine a facut. Cand deja erau semne ca bebe nu e bine, mi-a zis ca nu mai putem astepta, trebuie sa intram in operatie. Iar cand m-a deschis – s-a vazut problema: o multime de fibroame de diferite marimi din care unul cat o nuca mare bloca exact iesirea.
Acum se pare ca s-au retras toate fibroamele – nu se vad deloc la eco (se pare ca este efect secundar al alaptarii – eu alaptez si acum, si am alaptat exclusiv si la cerere din momentul in care am ajuns acasa). Si eu ma gandesc la VBAC ca la o optiune, desi medicul meu nu accepta ideea (deloc, nu doar in cazul meu), asa ca caut un medic, aici in Timisoara, care sa evalueze corect atat cicatricea cat si restul factorilor de decizie (care or fi). Daca este posibil, si sigur (in acel pana la 1% risc) as naste natural, atat pentru refacerea mai rapida cat si in perspectiva unor viitoare sarcini (la care creste riscul cu fiecare cezariana/cicatrice pe uter).
Cat despre nasterea naturala in Romania… – este destul de departe de a fi naturala cu adevarat…
@Andreea, am mai auzit de fibroame vindecate miraculos in urma exploziilor hormonale din timpul sarcinii si al alaptarii. Este minunat! 🙂
Sper din suflet sa gasesti medicul deschis la minte pe care il cauti. Este important, indiferent de felul in care nasti, sa ai o relatie deschisa cu medicul tau.
Stiu ca pe la voi e „la moda” sa nasti in Ungaria… Pe acolo nu gasesti un medic deschis la VBAC? … ca am inteles ca si clinicile sunt mai altfel acolo. … La clinicile private din Ro, ma indoiesc, sincer, ca se va gasi deschidere spre asa ceva… ma gandesc ca refuza VBAC-ul de teama complicatiilor si a consecintelor care ar putea exista la licenta lor de functionare… ma gandesc eu….
La multi ani, in primul rand. Sa fii sanatoasa si sa nu mai trebuiasca niciodata sa ai astfel de ganduri!
Si eu sunt „victima” unei cezariene mai mult decât necesare; la mine recuperarea la terapie intensivă a durat 4 zile, nu una, din cauza unor complicaţii respiratorii… şi au fost zile grele pentru mine. Şi totusi, cu toată durerea post-operatorie, cu tot ce s-a întâmplat, cu toate riscurile… dacă ar fi să trăiesc acele momente din nou, aş dori să mi se recomande tot cezariana. Pentru că nu mă simt capabilă şi nu mă voi simţi niciodată suficient de puternică să nasc natural, din cauza a ceea ce am văzut şi auzit la cunoştinţele mele.
Ştiu că scopul textului tău este exact opus mesajului meu, înţeleg cât e de benefic să naşti natural… însă, fel ca şi în cazul alăptării sau a altor subiecte delicate din lumea bebeluşilor, cred totuşi că alegerea aceasta ar trebui să fie strict problema mamei şi a medicului ei. Cu o suficientă informare prealabilă, dacă o mamă decide că nu doreşte să treacă prin experienţa unei naşteri naturale, nu ar trebui condamnată pentru decizia ei. Faptul că nu te simţi în stare să suporţi durerea naşterii pe cale naturală, sau că te temi de epuizantul travaliu, că te temi de complicaţii, că eşti „mofturoasă” sau doar prea speriată de experienţa naşterii în spitalele din România… e o chestiune de motivaţie şi decizie personală. Până la urmă, cel puţin în maternităţile noastre, naşterea naturală poate fi la fel de nocivă pentru bebe sau mamă ca şi o cezariană. Şi sunt nenumărate cazurile în care s-a insistat pentru o naştere normală, pentru ca apoi să se întâmple tot felul de grozăvii, care puteau fi evitate „elegant” cu cezariană. Nu mă refer la cazurile cu complicaţii, ci la travalii epuizante – în care mama a fost lăsată să se chinuie până la decesul ei sau al bebeluşului, doar pentru că un medic oarecare a decis că trebuie să poată naşte natural.
Repet, nu militez pentru „cezariana la liber”, cred însă că riscurile sale nu sunt atât de mari cum se încearcă a se răspândi informaţia. Cred că o mamă ar trebui să aibă dreptul de a alege felul în care să nască, după ce a fost corect informată şi asumându-şi consecinţele pentru alegerea ei. Iar faptul că alegi cezariana, indiferent că e un moft, o teamă sau o recomandare medicală reală, nu te face cu nimic mai laşă, mai puţin mamă decât celelalte. Cel puţin nu acesta ar trebui să fie mesajul transmis viitoarelor mame (nu de tine, în general spun).
Uite, chiar am căutat puţin acum pe Google cifre, informaţii statistice… nu despre riscuri în teorie, ci despre procentajul de complicaţii după cezariană, vis-a-vis de complicaţiile apărute în timpul naşterii naturale. Nu am găsit cifre reale, însă chiar aş fi curioasă să ştiu cât e de fioros bau-bau-ul acesta, al cezarienei.
Am să închei lungul meu comentariu cu exemplul unei bune prietene, care a născut natural o fetiţă de aproape 4 kg. A stat în travaliu aproape 24 de ore, a suferit cumplit, a încărunţit în acea zi, a fost urcată pe masă şi pregătită de naştere de mai multe ori… nu a reuşit să împingă, era epuizată după atâtea ore de dureri şi, în cele din urmă, fetiţa a încetat să mai respire. În acel moment, după cum spune ea, a născut „de disperare”, fetiţa a avut nevoie de minute întregi de resuscitare, a trăit şi acum e bine, dar a avut mari probleme în prima perioadă de viaţă. Mama ei, pentru acele minute în care nu a ştiut dacă fetiţa ei mai trăieşte sau nu, a avut nevoie de mai mult de un an de consiliere psihologică, are şi acum coşmaruri, a rămas cu o teamă pentru viaţa fetiţei ei pe care cu greu şi-o poate controla… nu mai intru în alte detalii. Medicii au considerat că nu e nevoie de cezariană şi că va reuşi ea să nască până la umră, că doar „toată lumea poate”. Ce mai este natural în toată acestă poveste?
Exemple, pro şi contra, sunt milioane… Pentru mine balanţa stă în echilibru.
@Carla, ai mare dreptate cu exemplele date… eu personal, vad frica si un copil dezvoltat ca pe motive medicale … 🙂 Si nu am nimic cu cezariana la cerere, atata timp cat decizia pro cezariana se ia asumat si nu „dupa curentul modei”. Cat despre „aratatul cu degetul” … sper ca nu asta am facut. In general nu sunt de acord cu marginalizarea si „categorisirea” mamelor. Nastere naturala sau cezariana, alaptare sau lapte praf, purtatoare sau nepurtatoare, nu trebuie nimeni sa fie aratat cu degetul…. Fiecare decide ce-i mai bine pentru el si , sincer, m-as bucura enorm daca deciziile ar fi luate in deplina cunostinta de cauza, nu dupa ureche.
Sincer, mi s-ar parea fair ca acolo unde nu exista indicatie medicala, statul sa nu deconteze diferenta de la o nastere normala la o cezariana, dar totusi sa se poata face cezarienele si la cererea expresa a mamelor, fara a fi nevoie de interventii si aprobari de la sefii sectiilor in care nasc. … oricum in ro, orice interventie se face pe semnatura….
La multi ani si tot ce va doriti! 🙂
@g.cojocaru, suntem pe aceeaşi lungime de undă! 🙂
Şi, din câte am citit din restul comentariilor, multe mame gândesc la fel.
Ca să parafrazez: Mame, informaţi-vă, informaţi-vă, informaţi-vă! Iar apoi luaţi o decizie cu mitnea şi cu sufletul, numai a voastră, fără a vă simţi vinovate de nimic…
Buna,
imi pare rau ca ai avut probleme la cea de-a doua nastere sima bucur din tot sufletul ca totul sa terminat cu bine.
Cazul meu a fost diferit de la bun inceput Am ramas greu insarcinata si asta numai dupa ce am facut tratament. Datorita unei vechi operatii pe colul uterin, stiam de la bun inceput ca aveam sa nasc prin cezariana, asa ca nu am avut problema alegerii. Si oricum, pustiul meu statea in toate pozitiile mai putin cum trebuia si mai avea si 2 circulare. Deci si fara problemele mele, tot la cutit ajungeam.
Se pare ca am fost un caz norocos. Operatia a decurs fara probleme iar recuperarea a fost usoara. Am pus copilul la san la exact 15 ore de la operatie iar el a facut ce trebuia. Nu amavut canale infundate si nici furia laptelelui. Bebele meu a fost cea mai buna pompa din cate exista. Si pot sa zic cu mandrie ca am alaptat 18 luni in continuu, atat copilul meu si si alti 2 puiuti, mai putin norocosi (in privinta asta) decat al meu
Am iesit cu copilul afara a doua zi de la externare si ne-am plimbat prin parc. Iar acasa n-am avut nici mama nici soacra iar sotului nu i-au aprobat concediul. Pot sa spun ca nu am zacut in pat, ca am carat caruciorul pe scari in sus si jos (nenorocitul de lift vesnic stricat) si am facut tot ce mi s-a zis sa nu fac. Faza cu evitarea efortului, era o gluma buna.
Dar multumesc lui Dumnezeu, nu am avut probleme. La consultul de 6 saptamani, medicul mi-a zis ca uterul s-a cicatrizat foarte frumos. Asta in urma la eco, nu asa dupa ureche.
Acum fac tratament pentru bebe nr. 2. Si il asteptam cu drag cand o vrea el sa vina. Sper ca totul sa decurga bine. Ma gandec ca nu ar trebui sa fie probleme cu veche cicatrice, avand in vedere ca am nascut acum 2 ani si jumatate.
Stiu ca si la al doilea copil o sa fac tot cezariana. Contraindicatiile de prima data se vor aplica si acum. Plus cea de-a doua cicatrice. Chiar daca mi-ar zice sa incerc nu as risca.
Dar si daca nu as fi avut probleme, as fi refuzat sa nasc natural un copil de 3.8 kg. Mama mea a ramas cu ruptura de perineu pentru ca acum 32 ani alta alternativa nu avea. Si nu au depistat la timp si saraca s-a tot chinuit.
Da, toate mamiferele nasc natural ca asa e legea firii, dar puii de pisica sau caine au cam toti aceleasi dimensiuni. Puii de om sunt din ce in ce mai mari atat ca si greutate cat si ca inaltime iar „canalul nasterii”tot 10 cm are. Iar de taiat tot te taie, numai ca nu pe burta.
Putini sunt medicii care stiu sa te indrume, sa alegi cei mai bine pentru tine si pentru corpul tau. Toate parerile binevoitorilor sunt ca nasterea naturala este mai buna pentru copil. Dar ce este mai bine pentru mine, pentru mama lui care l-am tinut 9 luni, l-am hranit si iubit nu spune nimeni. Nu-ti spun ca perineul se poate sfasia si este dificil sau imposibil de cusut si ca vei suferii de incontinenta toata viata. Ca oasele ti se dizloca in asa hal ca 6 luni dupa aceea ai dureri. Ca de la epiziotomie o sa te usture cand te duci la toaleta o buna bucata de timp iar ca sa stai pe scaun o sa ai nevoie de colac. Da, toate „beneficiile” astea sunt uitate dar tu ca mama tot trebuie sa ai grija de copil, tot trebuie sa-l hranesti, sa-l speli si restul.
Tot ce am scris mai sus nu este experienta mea personala ci a prietenelor mele care au ales ca nasca natural. Una dintre ele avand la activ o nastere naturala cat si o cezariana.
Nu sunt adepta cezarienei. Nasterea este o alegere personala dar alegerea asta ar trebui facuta cu cap. Nu mai suntem in anii 1900 cand nasteai natural ca asa te-a lasat Dumnezeu. Rasa asta umana a evoluat si nastem copii din ce in ce mai mari dar vaginul tot atat se dilata.
Nu va speriati de durere pentru ca nu o percepem la fel. Prieteana care va spune ca dupa cezariana nu s-a putut misca de durere nu stiu cat timp poate are al prag al durerii si o alta perceptie a ei. Numai voi stiti cat puteti rezista, nimeni altcineva, comparatiile neavandu-si locul.
Iar ca lacatia se instaleaza mai greu dupa operatie si treaba asta este variabila. Exista o multime de femei care nasc natural si la care lactatia se instaleaza greu sau care nu au lapte deloc. Iar altele, dupa cezariana alapteaza fara probleme.
Deci, totul este variabil si depinde de la caz la caz, de la o persoana la alta si de la o nastere la alta. Asa ca, dragele mele nasteti asa cum va simtiti voi ca este bine pentru voi si pentru pruncii vostrii.
Cu mult drag,
Ann
@Anne, draga mea, te rog discuta cu medicul tau; sau cu un altul. Starea cicatricei nu se poate determina ecografic!! La controlul de dupa nastere se verifica vizual cu ajutorul ecografului doar marimea uterului ( sa se asigure ca s-a contractat suficient) si prezenta lohiilor; in caz de neeliminare se procedeaza la chiuretare. Starea cicatricei se verifica numai prin palpare. Medicii tind sa nu dea informatii foarte amanuntite pacientilor pentru a nu-i speria… din pacate lipsa acestei informari dauneaza. Chiar sunt curioasa ce ar spune medicul care „ti-a verificat ecografic cicatricea” daca i-ai spune ca vrei sa mai nasti o data, dar vaginal…
cat despre taierea profilactica a perineului asta este o problema ce trebuie discutata cu medicul.. si sunt din ce in ce mai multi medici deschisi la incetarea acestei practici. Sunt si organizatii care lupta pentru asta. Eu chiar cred ca daca vei cauta, pana la urma vei gasi un medica care sa te asiste sa nasti asa cum iti doresti… plus ca prevad ca nu mai e mult pana la aparitia centrelor de nasteri. 🙂
Incheierea este minunata! 🙂 Multumesc.
Draga mea,
Iti multumesc pentru acest post, cu toata sinceritatea. Am fost si sunt o sustinatoare ferventa a nasterii naturale, din motive de bun simt , zic eu..Cu toate astea, cand medicul mi-a pus in vedere, dupa pierderea primei sarcini, ca nu se pune problema unui nasteri naturale pe viitor, am inteles. Nu intru in detalii aici, dar iti dau completa dreptate. Cat timp cezariana este realizata ca o interventie „terapeutica”, menita sa protejeze/salveze viata mamei si a bebelusului, absolut ok. Este foarte important sa avem incredere in propriul corp si sa nu recurgem la bisturiu,doar de frica durerii unei nasteri naturale, dar nici sa nu ne agatam de asta, daca medicul spune altfel.
Repet, iti multumesc si ma bucur enorm ca ai trecut de momentele grele de anul trecut.
Te pup
Monica
@Monica, cu prima ocazie, promit sa te imbratisez strans-strans-strans! 🙂 Multumesc!
Eu ma gandesc la VBAC, dar cu cat ma informez mai mult, cu atat gasesc informatii care ma descurajeaza. Da, pot spune ca e un moft pentru mine sa nasc normal a doua oara, numai prin prisma faptului ca o sa-mi pot tine puiul in brate imediat si nu e nevoie sa fie rupt de mine toata perioada pe care o stau la terapie intensiva. In plus, o a doua cezariana ma priveaza din start la gandul ca as putea avea 3 copii…
Din cate citisem, sunt sanse de 80% ca totul sa decurga normal. Dar asta se intampla prin afara, la noi nu prea exista medici care sa-si asume riscurile.
Oricum, postarea ta vine fix in perioada in care eu ma interesez de acest subiect, deci merci! 🙂
@Diana, gandul cu neavutul a 3 copii este cat se poate de gresit! 🙂 Uite aici doua astfel de exemple: http://bogdanasblog.blogspot.com/ si http://mariasirares.blogspot.com/ . 🙂 Daca aveam noroc puteam visa si eu la asta. 🙂 … am refuzat propunerea doctoritei de a-mi lega trompele si am decis impreuna ca peste 3 ani mai coacem un cojocar… dar dupa toate complicatiile este mult prea riscant asa ca mi-am luat gandul… orice interventie in acea zona imi poate pune viata in pericol si nu am de gand sa mai trec o data prin trasarea sarcinilor legate de cresterea copiilor mei. 🙂
Draga mea, naste cum simti! … dar, te rog, ia in calcul toate riscurile!
Te pup.
Stiu cazurile de mai sus si stiu si altele, doar ca riscul creste la o a treia sarcina, respectiv nastere. Simt ca trebuie sa nasc natural, dar din pacate nu depinde de mine in totalitate si nici nasterea acasa nu o voi experimenta. Sper ca pana la urmatoarea sarcina sa gasesc un medic cu care sa pot discuta deschis despre dorintele mele. Si sper sa fie o maternitate in care exista respect pentru relatia mama-bebelus.
Imi pare rau sa aflu de toate prin care ai trecut. Dar sunt sigura ca esti mai puternica acum, experientele de genul asta ne fac sa vedem adevaruri nebanuite 🙂 .
Buna Gabi 🙂
Citind despre VBAC nu am putut sa nu ma intreb daca nu cumva eu ti-am declansat gandurile astea, cu ceea ce am scris la Nela, despre VBAC. (Bine, mai spre final m-am gandit ca poate te-a suparat totusi altcineva, avand in vedere eticheta „naste cum simti” …)
Ce i-am spus ei este din statistici. Rupturile uterine pentru nasterile naturale la mai mult de 18-24 de luni de la cezariana anterioara au loc in 0.4% din cazuri, si in toate au fost folosite mijloace de provocare a nasterii (oxitocina, etc.). Deci de fapt contractiile neregulate date de inducerea nasterii au provocat ruptura. Intre 15 si 18 luni este de 3.05%, dar si in cazul asta rezultatele nu sunt foarte relevante, pentru ca majoritatea au fost induse. (http://vbacfacts.com/2011/11/11/birth-intervals-uterine-rupture/)
Dar oricum, daca de la ea a pornit discutia, pot garanta ca Nela nu e omul care sa nu asculte de medici, sau care sa riste pentru o secunda ceva. Deci sunt sigura ca va incerca nasterea naturala doar daca totul va fi ok. Sper sa nu se supere acum pe mine ca o aduc in discutie prin alte bloguri…
Dar, ca in orice situatii, sunt si exceptii, acolo unde te situezi tu. Dar ce ai patit tu putea sa se intample oricand, chiar si mai repede, deci sa nu depinda de decizia ta de naturala si cezariana.
Ceea ce ma face sa spun urmatoarele:
Chiar daca in primele randuri credeam ca articolul e pro-naturala (cand se poate), mai spre final mi s-a parut mai pro-cezariana (dupa cum ai vazut deja reactiile pe FB, multe mamici iti raspund ca sunt pro-cezariana dupa ce citesc articolul). Nu intru aici in detalii despre nasterea naturala si cezariana (hmm cred ca nici nu am intrat vreodata in conflicte din astea, mare mirare :)) ). Vreau doar sa spun ca din toata experienta ta, eu le-as spune femeilor insarcinate care aleg cezariana fara sa aiba o indicatie medicala pentru asta, sa se gandeasca de doua ori, pentru ca sunt apoi riscuri mari la a doua sarcina, sa pateasca asa ca tine, sa li se rupa uterul si sa fie departe de un spital, sa nu fie pregatite de nastere. Stiu ca tu nu ai ales prima cezariana, dar sunt multe care aleg, fara sa se gandeasca apoi ca sunt riscuri si la a doua nastere.
Multa sanatate!
@Raluca, chiar nu m-a suparat nimic! 🙂 Chiar nu. Dupa cum vezi, primul meu indemn este spre natural, dar numai cu neasumarea unor riscuri inutile. Postarea de pe fb a Nelei m-a facut sa imi reamintesc cum visam si eu la VBAC.. si cum as fi putut evita tot calvarul pe care l-am trait daca nu as fi nascut prin cezariana. Eu era sa mor din cauza unor complicatii aparute in urma operatiei, iar un VBAC mi-ar fi pus si mie si lui Vladi vietile in pericol. Abia dupa ce mi-am revenit putin dupa cea de a 2-a operatie, am realizat la ce riscuri se supun inconstient femeile care aleg cezariana din comoditate…
Imi aduc aminte de um medic pe la 50 de ani care, ori de cate ori ma vedea, imi zicea, „intra pe forumuri si spune-le ca se condamna ca proastele cand aleg ceziarana ca sa nu le doara” 🙂 … eu eram un fel de ciudatenie a spitalului.. toti medicii ma stiau si ma priveau intr-un anume fel … cu milo-admiratie. … si acum plang cand imi aduc aminte…
Am scris pentru ca asa am simtit… pentru ca nu imi plac taberele pro nastere naturala si nici cele pro cezariana la fel de mult cum nu imi place „razboiul laptelui praf” … cu toate ca mi-am hranit ambii copii cu lp…
am scris pentru ca sunt putine vocile care indeamna la griuri… daca nu e roz, musai sa fie negru…
Te pup