Exista viata dupa tragedia de la Giulesti?

Intreaga Romanie este in doliu. Un doliu amar pe care multi il poarta-n suflete celor ce au pierit in cumplita tragedie de la Giulesti… Unii isi fac public doliul ce il poarta in suflete. Primul a fost taticul lui Matei, apoi a urmat Bogdana. Un gest simbolic, dar plin de umanitate… Felicitari lor!

Altii militeaza puternic pentru dreptul nostru la viata si pentru pedepsirea exemplara a vinovatilor: Emilia Sercan si Bogdana, sunt cele pe care le-am descoperit eu… cu siguranta sunt mai multi asemenea lor.

Iar cei mai multi isi striga durerea in diverse articole, care deocamdata par sa nu aiba nici un ecou:

Tragedia de la Giulesti si demisia de onoare ( Armonii)

In doliu si Exista totusi un OM (Jurnal din burtica)

Marturii dureroase (Oana)

Inmarmurita (Madimih)

Dreptul la speranta (Zu)

Poza ziei – in memoria bebelusilor (Grapefruit)

Cronica unor vieti neincepute (Soarele pe strada mea)

Ingerasi cu aripi frante (Niciodata singura)

Scrum viu (Mihaela13o)

Suflete in rai (Jurnalul Dariei Nicole)

Matrenitatea Giulesti sau maternitatea groazei ( Jurnalul unei mamici fericite)

Aripi de ingeri arzand ( Noaptebunacopii)

Mass media, vuieste si vaneaza senzationalul….

… si opt sapte sase suflete nevinovate lupta aprig pentru viata lor, in timp ce patru familii indurerate sunt tratate cu dispert de BOR, fiindu-le refuzata inmormantarea crestineasca pentru ingerasii lor iubiti carora neglijenta celor ce  au jurat astfel: „… Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență…”

Chiar a disparut orice urma de omenie, de respect … de decenta??

Romania intreaga sta in loc, cu sufletul la gura, rugandu-se pentru soarta micutilor de la Grigore Alexandrescu, iar mai-marii nostri se spala pe maini aruncand vina dintr-o parte intr-alta, fara sa aiba curajul, decenta, omenia de a face un pas in fata natiunii si de a isi asuma vina!

Sufletele acelea nevinovate ce au pierit cazand prada sistemului mizer si prost gestionat, meritau macar o zi de doliu national, domnilor guvernanti!!!

Romania este inmarmurita de groaza. Ii pasa cuiva??

Articole pe aceeasi tema

10 comentarii

  1. eu una l-am sitit, insa avem puncte de vedere diferite… nu consider ca exista grad de comparatie intre cele doua…

  2. Un gest de respect ar fi o zi de doliu national. nu conteaza numarul bebelusilor, ci ideea: suntem fara garantii si totusi eroi in a trai in aceasta tara.
    Din pacate suntem tratati cu spatele… Toti vor sa iasa in fata si in acelasi timp sa stea nevazuti…in asa fel incat nimeni sa nu spuna: Tu esti vinovat!
    Nu pot sanu uit ca de la Maternitatea Giulesti Matei are viata, ca doctorul Ion Ionut este un tip cu adevarat doctor si ca se comporta exemplra in ciuda faptului ca trag mamicile de el in toate partile fiind foarte bun, nu pot sa nu uit pe moasa lui Matei (nu i-am stiut numele, dar fata era aceea a unei persoane foarte bune) si care s-a comportat cu sotia mea excelent, nu pot uita NICI GANDACUL CARE SE PLIMBA NESTINGHERIT.

    As vrea asa: Domnilor Guvenranati sau manageri: spuneti-ne ce tip de munca aveti nevoie in mod v0luntar de la noi, ce sa facem ca sa puteti aduce si tehnologic echipamentele si cladirile la un nivel de bun simt ? ce sa facem – SI VOM FACE! – ca sa nu mai avem frica serviciului medical prost facut? Ce vreti de la noi – SI VA VOM DA – pentru a ne garanta ca va veti ridica cel putin la trei sferturi din nivelul de corectitudine si daruire adoctorului mai sus mentionat?

    Dar nu mai vrem, aerul conditionat sa aiba service-ul asigurat de o firma de apartament… Ca nici acasa nu fac asa ceva

    1. Ce anume trebuie facut oare pentru a se declara doliu national? … un ultim semn de respect pentru micutii a caror viata a fost curmata si pentru familiile lor indurerate…..
      Ai dreptate, Bogdan. Merita din plin, insa nu cred ca se va intampla asa ceva… suntem o tare prea de nimic pentru asemenea gesturi de omenie….

  3. Viaţă există, Gabi, pentru că aşa trebuie să fie. Întrebarea este: ce fel de viaţă? Oare ce trebuie să se mai întâmple să ne trezim odată? Şi, mai ales, ce trebuie să se mai întâmple să-i facă pe cei care ne conduc să renunţe la tupeu, nesimţire, nepăsare, letargie, îngâmfare, etc., etc. şi să înceapă să-şi facă treaba sau, măcar, să plece şi să-i lase pe alţii?

    1. Mi-e groaza ca traiesc aici! Mi-e groaza de traectul pe care mergem, canalizati si impinsi de ai nostri guvernanti…. Deja, incepe sa moara si spernta, Adela….