Masinute, beculete, motorase…

… in afara de noi cam asta ii umple mintea taticului Mariei. πŸ˜›

De aproximativ doua luni tati, isi imparte timpul intre noi, job si … teste. πŸ™‚ Casa noastra este un adevarat atelier de lucru…. uneori chiar si depozit, asta deoarece pune atat de mult suflet in ceea ce face incat ii este frica sa isi lase micile proiecte in voia sortii, alegand sa le adaposteasca in casuta noastra.

Proiectul „masinute” e aproape finalizat… de fapt ar fi trebuit sa fie finalizat, insa cum nu depinde in totalitate de el, a fost facut in dulcele stil romanesc… adica de mantuiala, si acum trebuie sa se refaca tot ce nu corespunde standardelor. Cand vorbesc de standarde, ma refer in primul rand la cele de bun-simt… calitatea este departe de tarisoara noastra. πŸ™ Β Noroc ca implicarea lui la refacerea etapelor necorespunzatoare este mai mult indirecta si nu il solicita foarte tare, dandu-i astfel mai mult timp pentru a se ocupa de proiectul „beculete”.

Acestui proiect nu ii voi intelege in veci utiliatea… dar e o chestie masculina, asa ca nu ma bag prea tare in subiect. Noi, femeile, ne accesorizam tinutele, ei isi accesorizeaza pretioasele masini, si trendul actual in tunningul luminilor este ca acestea sa lumineze alb-arctic, si musai cu leduri nu cu bec. Asta-i motivul pentru care sub masa din bucatarie salasluieste o baterie, ce are rolul de a da curent pentru testatile taticului. Prin zona mai sunt leduri (multe si de mai multe feluri), pistoale de lipit, potentiometre, aparat de masurat, sarmulite, cataloage, specificatii tehnice si tot felul de minuni care nici nu stiu ce denumire poarta… Acest „proiect” ii rapeste zilnic cate 3-4 ore, dupa job. In doua saptamani, ieri a facut prima zi de pauza, si am fost impreuna la cumparaturi si apoi ne-am oprit sa mancam ceva. πŸ™‚ Adica am petrecut o seara in familie. πŸ™‚ Astazi, sunt sigura ca va relua lucrul la „beculete”… Si Β presimt ca acest „proiect” nu se va finaliza foarte repede, insa sunt atat de bucuroasa cand il vad cat suflet pune si cum se bucura atunci cand reuseste sa realizeze cate ceva, incat nici nu am de ce sa ma supar cand vad toate cele insirate prin casa. πŸ˜›

… proiectul „motorase” este unul mai special, el ne urmareste pretutindeni; nu este decat la un apel distanta. In timpul programului… e oarecum firesc. Zic oarecum, deoarece partea nefireasca in toate acestea este ca „apelul” vine pe numarul personal. Cel mai deranjant este seara (de multe ori la ore chiar inaintate, ce depasesc ora 22:00) si in week-end. Chiar daca jobul sau si tot ce implica el ocupa un loc aparte in inima lui, tati reuseste sa trateze cu indiferenta apelurile primite la ore si in zile necuvenite… insa pe mine ma deranjeaza ca se intampla… ca trebuie sa fim atenti ca telefonul sa nu o trezeasca pe Maria, sau daca il lasa pe silent, trebuie sa il „pazeasca” pentru a filtra apleurile personale. Β Chiar si in aceste conditii, tati raspunde multor apeluri… nu-l lasa inima ( acea pasiune mistuitoare) sa nu o faca.

Evadarea mea este blogul, el evadeaza in micile lui proiecte, si ador sa il vad cum se bucura asemeni unui copil ori de cate ori reuseste sa finalizeze cate o etapa. Acum sunt masinute, beculete, motorase… Motorasele raman. Proiectul acesta este un fel de aer fara de care nu poate sa traiasca. Beculetele si masinutele se vor finaliza… candva… Atunci, alte proiecte le vor ocupa locurile…

Trebuie sa ii creem un locusor al lui si numai al lui pentru a putea sa se desfasoare…. Β Nu de alta, dar nu mai e mult pana ce Maria va incepe sa misune prin toata casa, si atunci nu-i vad cu ochi buni pe copiii de suflet ai lui tati. πŸ˜‰ Probabil ca anul viitor ne vom preocupa si de acest lucru.

Articole pe aceeasi tema

8 comentarii

  1. nici daca beau numa’ apa sfintita de acum inainte, nu ma mai scapa nimeni de pacate πŸ™‚
    si mai e si vorba aia: Sa ne dea dracu’ tot ce dorim ! πŸ™‚

  2. ce chestie domne… te deranjeaza telefoanele work-related primite la ore tarzii in noapte???? cine ar fi crezut ca se va ajunge aici.. Inainte sa il certi, adu-ti aminte cate scandaluri am avut din cauza telefoanelor la care „trebuia” sa raspunzi indiferent de ora… te plangi ca primeste tel la ora 10??? dar tu cand suna telefonul la 1 noaptea si raspundeai cum era ???
    Nu m-am putut abtine sa nu te cert πŸ™‚ … nu aveam la indemana nici o adresa de mail de-a ta ca sa-ti trimit mesajul, si d’asta am postat aici… nu publica mesajul.. doar gandeste-te la cum/ce faceai tu, inainte sa il certi pe el… πŸ˜‰

    1. nah,ca s-a publicat singur… trebuie sa mai verific inca o data cum e cu setarile de moderare, ca in mod normal, primul comentariu trebuia sa fie moderat… πŸ™ Trebuie sa ii dau de cap.
      Legat de „mustrarea” pe care mi-ai adresat-o, nu ma intelege gresit, nu l-am certat nici macar o data… am zis doar ca mi se pare deranjant (cel mai mult prin prisma Mariei), dar tocmai ca am fost „acolo” pot sa traiesc cu acest lucru. Il inteleg perfect… Chiar daca nu (mai) sunt de acord cu acest mod de viata.
      Cat despre faptul ca am ajuns „aici”… πŸ˜€ eheee, multe s-au schimbat in viata mea! Am reusit in sfarsit sa invat din greseli si sa aplic in propria-mi viata toate invatamintele trase pana la un punct. Stiu ca au fost multi care mi-au vrut binele, stiu ca am primit multe observatii pertinente pe care, dintr-o ambitie prosteasca, le-am respins… insa m-am tratat! πŸ˜€
      M-ai facut sa zambesc. Nici mie nu-mi vine a crede cum am putut sa traiesc atatia ani o viata plina de ineptii!
      … It’s a new life, it’s a new me … πŸ˜‰

      PS: daca vei mai avea nevoie, o adresa de mail gasesti la pagina „Contact”

      1. E bine ca ti-ai dat seama … mai bine mai tarziu….
        Dar cu firele mele de par alb cum ramane? platesti tu vopseaua ??? πŸ™‚
        anii mei, tineretea … :)))

        1. πŸ˜€ Haide, Cristi… Fii generos pana la capat! Sa fie pentru sufletul meu…. poate asa ti se mai iarta si tie din pacate! πŸ˜‰

          btw… am deslusit misterul auto-aprobarii comentariului tau: platforma diferentiaza autorii numai dupa nume, nu dupa nume si e-mail, si cum m-au mai comentat si alti Cristi in trecut, a recunoscut numele tau si a aprobat automat comentariul.

  3. CAND O SA INCEAPA MARIA SA MISUNE ,NU DOAR LUCRURILE LUI TATI VOR FI IN PERICOL CI SI ALE LUI MAMI.O SA RAZI,DAR AM INCEPUT SA LEG USILE:LA BUCATARIE(LA MASCA PENTRU CA ACOLO TIN DETERGENTII NECESARI BUCATARIEI),LA USILE UNDE AJUNGE SI AM HAINUTELE EI( PENTRU CA M-AM SATURAT IN FIECARE ZI SA LE TOT ARANJEZ)…..SI TOT ASA.ACUM INCA E BINE CAT E MITITICA,DAR NU DUREAZA MULT.TE PUP.

    1. stiu… πŸ™ si deja ma gandesc ca o sa fie tare greu sa securizam casa, care nu prea a fost gandita pentru copii… deja fac metal selectia mobilierului: care pleaca, care ramane, ce luam in locul celor ce pleaca, unde pleaca…