Am citit in ultima perioada, mai multe articole pe tema mancarii pregatite la blender si despre piedicile aparute in calea renuntarii la acest obiect – mana bucatariceasca. Dani si Catalina sunt doua mamici pe care le cunosc virtualiceste de ceva vreme si care au abordat si ele aceasta problema. … daca nu ma insel, parca si Stefanut al Danei avea tendinta de a manca pasat..
Atat articolele lor, cat si posarile Carlei despre BLW, dar si aparitia primilor dintisori ai Mariei, sustinuta de faptul ca pitica noastra a mancat dintotdeauna fructele si legumele crude – taiate betisor, mi-au dat curaj sa pun blenderul in cui.
Si am facut-o. 😀 Ultima ciorba pregatita in casa a fost facuta pentru toti! … de fapt Mariei i-am pastrat putina fara sare iar in oala noastra s-a adaugat si sare; asta a fost singura diferenta. Nu mi-a venit sa cred cum putea sa manance legumele taiate cubulete, fara sa le scuipe sau sa se inece…
Aceasta experienta mi-a dat si mai mult curaj si am pregatit piureul de cartofi cu galbenus de ou doar cu ajutorul furculitei, fara a marunti prea mult ingredientele; a papat parca si cu mai mult spor. Carnea o primeste fie bucati mici amestecata cu mancarea, fie fasiute (in mana) pe care le devoreaza singura. Marul, portocalele, mandarinele, lamaia le mananca in sistem auto-servire, sub forma de feliute.
Sincer ma cam speriasera fetele si nu credeam ca renuntarea la blender poate fi atat de simpla. 🙂
Vorba Oanei, daca pastreaza ritmul asta, cat de curand o trimit la cumparaturi. 😛
22 de comentarii
da, mananca, si ilinca a mancat neblenduite ci pasate cu furculita, ardei umpluti si ciorba de perisoare (de care sunt foooarte mandra, in primul rand ca mi-a iesit, apoi ca i-a placut:)
pofta mare in continuare!:)
@Oana, felicitari pentru reusitele culinare. Spre rusinea mea, eu nici galuste nu stiu sa fac. Norocul meu si al Mariei este ca o avem pe bunica mea, care este bucatar sef la pregatitul mancarii pentru Maria. 🙂 Am dat si noi comanda de o ciorba de perisoare de curcan. Sunt curioasa daca ii va placea. Tot din ciclul mancare pentru adulti, Maria a incercat cu succes o musaca cu carne de pui… dar o sa incerc (tot prin bunavointa bunicii mele) si niste ardei umpluti. Tu ce carne i-ai facut?
@g.cojocaru, pentru ardei si dovlecei carene de pui si vita, amestecate si pentru ciorba, de vita; galustile sunt f simple, le-am incercat si eu de curand, dupa reteta lui cris, mi-a dat-o pe blog pe undeva, nu mai stiu exact, oricum e simplu, 1 galbenus la 2 linguri de gris
@Oana, eu sunt experta in tot ceea ce presupune ceva mezeluri si doua felii de paine. 😛
Gatesc de maxim 20 de ori pe an. … sunt un mare anti-talent in ale bucataritului.
@g.cojocaru, mie imi face placere sa gatesc, intotdeauna mi-a placut, tot ritualul ma face fericita, cand nu o aveam pe ilinca, aveam mai mult timp de fantezii ce-i drept :)P
Ati facut un lucru bun, pentru ca am auzit de copii de 3 ani care inca mananca blenduit. Noi mancam neblenduit de la 9 luni si pot spune ca de atunci Alesia a inceput sa manance foarte bine. Ii place mancarea facuta ca pentru noi adultii, asa cum spui si tu, inainte ii opream cu mai putina sare, acum nu mai este cazul… Oricum, trebuie sa recunoastem… mancarea blenduita nu are acelasi gust ca cea neblenduita.
@cati, tocmai acele „povesti” m-au impulsionat sa incerc. Nu doream sa ajungem la fel. Ma bucur tare mult ca incercarea noastra a fost incununata de succes. 🙂
Pupacim.
felicitari. esti o mama fericita nu doar tati e fericit.
@Catalina, sunt o mamica fericita de cand am vazut cele doua liniute roz! 😛
Bravoooo!!!Ma bucur ca a fost o trecere rapida , usoara si din dorinta Mariei ;).La noi n a fost atat de simplu , insa am renuntat la el de ceva vreme si e bine.Se pare , ca de abia acum, Daria s a simtit pregatita sa manance nepasat ;).Dar asa cum am scris si la mine , bine ca manca :).E mare lucru.Felicitari , fete dragi!Pfuuuu……maine ce o urma 🙂 ? Ca vad ca sunteti pornite rau :).Pupam cu drag!
@povesteadarieinicole, am zis doar ca am fost inspirata de postarile voastre. 😛 Chiar nu-mi doream sa ne lovim de greutatile de care v-ati lovit voi. Asta este vestea de care te-am amenintat ca te consider autor moral. 😛
Ce va urma… vom vedea. 😛 Pupam si noi.
Parca m-ai pus putin pe ganduri. Eu supita sau ciorbita o blenduiesc si felul doi il pasez cu furculita insa voi incerca si varianta indicata de tine. Ma incanta mai tare si sper ca si pe el. Va pupam cu drag.
@BB la Bord, noi legumele le taiem orium cubulete micute de tot, asa ca nu i-a fost greu deloc sa mestece. Mult noroc cu tranzitia la noul stil de alimentatie! Sa ne spui cum a fost pentru voi. 🙂
Pupacim si noi.
Am uitat!M-ai sunteti bolnavi?A functionat echinaceea?
@Beatrice, nu cred ca pot pune recuperarea pe seama echinaceei (e prea rapid, zic eu) dar suntem bine!! 😀 Astazi chiar am fost bine toata ziua! … am mai ramas cu o tuse, dar e nimic fata de cum am fost
Maria e si mai bine. Avem deja o zi si jumatate fara batista bebelusului! 😀
Nu hotarat pentru ca se risca a deveni lenesi la mestecat.Karina se plimba de la unul la celalat sa manance,a vazut ca este altceva in farfurie(adica nepasat).De atunci mancam din aceasi farfurie( si avea cativa dintisori).Poti sa -i pasezi un pic cu furculita daca nu ii place.Spor la papat.Pupacim fetele frumoase.
@Beatrice, ma bucur tare ca am reusit sa lasam blenderul in urma si am trecut la mancarea de „oameni mari” 😉
Pupacim si noi.
Buna, puilor. Daaa, am mers pe blender o vreme insa mi-a fost lene sa-i mai fac la el asa ca am renuntat. Cand am vazut ca fi-miu e in asentimentul meu si prefera sa simta bucatile de carnita m-am bucurat enorm. Despartirea de blender a fost supersimpla after all. Oricum e chiar bine ca inceputul diversificarii sa depinda de o razatoare, nicidecum de blender dar…stii cum e: crezi ca e mai usor sa folosesti tehnologia asta pacatoasa cand, defapt…Va pupacim cu drag.
@alexdana, habar n-ai cat de mult ma bucur sa „te aud”!! 😀 Inteleg ca nu-i usoara rintegrarea, dar mai arunca-ne si noua cate o faramita din timpul tau … suficient cat sa ne povestiti noutatile din viata voastra. 🙂
Legat de blender si de raztoare… daca va mai exista o data viitoare, voi stii mai bine.. 😉
pupacim si imbratisam!!
Găbiţule, fii fără grijă! Eu nu i-am blendăruit niciodată mâncarea lui Victor. I-am diversificat papa începând de pe la 6 luni (pentru că l-am alăptat vreun an şi trei luni). De la bun început, am dat legumele pe răzătoare, cărniţa fâşiuţe-fâşiuţe şi nu am avut niciun fel de problemă. Mai mult, el a mâncat cu linguriţa de la început, iar biberon nici nu a ştiut ce este. Apa a băut-o dintotdeauna cu păhărelul sau cănuţa. Este chestie de obişnuinţă, probabil, sau de noroc. Trebuie doar să urmăreşti un picuţ, pănă se învaţă să mestece. A, şi primii dinţişori i-au dat la 8 luni. Dar îşi folosea gingiuţele. Era mai mare dragul să-l vezi. Apoi, uşor-uşor, am renunţat şi la răzătoare şi le-am tocat, pur şi simplu. Despre fructele şi legumele crude, ce să mai zic?
Aşa că, dragelor, vă pupăm şi vă dorim… poftă bună! 🙂
@Adela Onete, noi am inceput pe la 4 luni si jumatate, dar cum am inceput direct cu mancarea blenduita, mi-a fost un pic teama ca va fi grea renuntarea. Vad ca mesteca foarte bine si pana acum a reusit sa nu se inece niciodata. Normal, ca voi sta cu ochii pe ea, pentru a nu avea surprize, dar sunt tare fericita ca am descoperit „viata in bucatele” 🙂
Pupam si noi.