La 1 an, 10 luni si 3 zile, Maria a reusit sa escaladeze tarcul!
… si, cum era de asteptat, a aterizat direct in cap.
Pana acum, am reusit sa o facem sa inteleaga ca singurul mod de iesire din tarc este ca unul dintre noi sa o ia in brate, in caz contrar fiind posibil sa cada si sa se loveasca.
Astazi a ales sa ignore avertizarile noastre. Am aflat asta de la o bufnitura urmata de plansete. Eu ii dadeam lui Vladimir sa manance…. L-am lasat pe saracul Vladimir nehranit in patut si am fugit sa verific copilul cel mare. S-a lovit, dar nimic grav. Plansetele au fost numai de la sperietura. Am rasuflat usurata! 🙂
… cum am fost feriti de rostogoliri din pat in bebelusie, am zis ca evenimentul, desi banal, merita consemnat. Este primul care ne-a dat palpitatii. 🙂
Sper, sincer, sa nu se mai repete.
15 comentarii
O adevarata alpinista! 😀
Bine ca este in regula!
@Ana-Maria, n-as zice… Sinecr, ma asteptam la mai multa vtejie din partea ei… 🙂 Dar nu imi pare rau. 😀
Sa stii ca si al nostru facuse un sport din escaladarea tarcului, din fericire fara urmari. Noi din cauza asta ne-am spus ca i-a trecut vremea si l-am strins.
@Camelia, si la noi i-a trecut vremea.. la Maria, dar tocmai ce i-a venit vremea pt Vladimir… asa ca mai sta! 🙂
🙂 E bine daca v-ati ales numai cu sperietura…
Vestea proasta, din punctul meu de vedere (pe incercate), este ca sperietura e doar a ta, pentru Maria intamplarea fiind foar o confirmare ca „de acum se poate”! 😀
In opinia mea ar trebui sa incerci sa gasesti acum o varianta prin care sa poata iesi singura de acolo, intr-un mod mai putin periculos… Nu stiu, sa-i pui pe o parte un burete pentru amortizare si s-o inveti sa iasa doar pe acolo, sau ceva de gen. Pentru ca altfel riscati sa se intample curand, din nou… Sta in firea copiilor sa incerce sa faca tot felul de asemenea lucruri complicate.:)
@Carla, dap.. nu ma gandisem la un amortizor de soc. 🙂 Merci de idee.
Of, micuta de ea! Oricum e bine ca sta…noi am demontat de ceva vreme tarcul, cum il puneam, acolo, cum se lasa cu urlete. Dar a gasit si Costin ceva de escaladat: leaganul- vrea sa se urce prin spate, peste spatar. Inutlil sa zic ca mai ia din cand in cand cate o busitura care se lasa cu urlete, dar fara invataminte, ca tot pe acolo vrea sa se urce.:(
@Cristina, noi am avut noroc ca a stat in el.. desi a avut si inca are zile in care urla de cum il vede. Daca vedem ca nu e una din zilele bune, o luam de acolo si cautam alternative. 🙂
Iooi. Cam asa a patit fiul meu pe lavreo 2 ani . parca mai ieri era :))
A vrut sa escaladeze din patut si a reusit. cand l-am ridicat am vazut eu ca nu tinea mana prea bine.. era umflata. L-am dus la spital- era fractura. i-au pus-o in ghips. plansete, zvarcoliri, etc. eu aveam niste stari de-alea, eram gravida cu Gloria… numai cat am stat pe coridoarele alea…
Si ce sa vezi? a 2a zi alerga prin casa, si cum era ghipsul greu , s-a dezechilibrat cand a luat curba si in cadere s-a oprit cu fruntea in calorifer 🙁
Si-a spart capul. Sange peste tot, am chemat salvarea. l-au dus la spital si acolo, surpriza: la urgenta era aceeasi asistenta care cu o seara in urma i-a facut fisa fiului meu. a facut aia niste oooochi… Cine stie ce gandea despre noi..
Alte chinuri, 2 cusaturi, – ma uitam la el cum arata- zici ca venea de la o batalie 🙂 cap bandajat, bratul bandajat.
Am facut poze, sa am ce vedea peste ani .
@sakura, O Doamne, asta-i bună! Bine că nu a intrat asistenta la idei să mai cheme si Protecția Copilului 🙂
Al meu când era mic de vreun an si ceva a iesit din țarc când nu eram în cameră, fără să facă gălăgie sau să cadă, si s-a târât sub pat, asa în vreo două minute cât m-am dus la baie. Îți dai seama cum m-am panicat când m-am întors si nu l-am văzut nicăieri 🙂 a durat câteva zeci de secunde, poate un minut, până am început să gândesc logic si l-am dibuit sub pat, unde tăcea mâlc 🙂
@Deea, pus pe sotii de mic pustiul tau.. cat despre protectia copilului, c’mon… nu o cheama ei nici cand trebuie… ar fi fost culmea!
@Deea, L)) :))
Asa am patit si eu cu fiica-mea. s-a bagat sub dulap sa caute o jucarie si a ramas prinsa acolo cu fundul in sus. dar nu zicea nimic.
Eu cand am intrat in camera, n-am mai vazut-o, ma gandeam, s-o fi dus in alta camera. deci am cautat-o in cele 3 camere, in 2 bai si in bucatarie si desi nu cred in ozn-uri ma gandeam ca s-a teleportat undeva :))
de-abia cand am strigat-o am auzit doi de ii 🙂
Cand m-am uitat la ea cum statea acolo nu-mi venea sa cred ca nu a scos nici un sunet pana atunci.
@sakura, 😀 dar astea sunt amintiri care va vor face sa zambiti peste vreme… desi sunt constienta ca atunci numai de zambit nu iti ardea. 🙂
Ma astept si la d’astea… 🙂
Independenta de mica, fata voastră! Noroc ca ăștia mici au capul tare, pe verificate:)
@ioana stancescu, sincer, ma asteptam sa o faca mai devreme… in comparatie cu experientele altora, chiar a asteptat ceva pana a prins curaj. 😉