Cojocareasa si sporturile de iarna. #schiem

Un soi de baba si mitraliera, varianta mai cizelata.

Imi place zapada. Mult. Imi place gerul, imi plac fulgii care mi se topesc pe fata, imi place vinul viert si imi place sa aud lemnele trosnind in soba. Nici o centrala termica nu poate sa imi ofere acea stare pe care o am atunci cand, imbujorata de ger, pasesc intr-o incapere incalzita de o soba/semineu/plita cu lemne; si daca fix in momentul acela imi nimereste in mana si o cana cu vin fiert…. sunt in Rai! .. sa ajung la Raiul meu personal trebuie musai sa fiu activa… adicatelea nu stau in ger ca o „pitzi”. Patinez, fac drumetii.. candva chiar incercam sa schiez. Le luam pe rand; #schiem m-a facut sa ma autoevaluez:

Patinaj: Am pus prima data patinele in picioare cam pe la 25 de ani. Si de atunci nu las nici un sezon sa imi scape fara sa merg macar de 5-6 ori la patinoar. Nu stiu sa patinez. Ma tin pe picioare, ma deplasez cat de cat in siguranta pe gheata, dar nu stiu nici macar sa „tai gheata”. Tehnica mea e zero. Ma gandeam serios sa imi iau si eu un instructor in acelasi timp cu Maria. Poate la anul… daca nu, oricand la AFI… dar patinatul in mall nu prea imi vine sa il incadrez la categoria „sport de iarna”.

Drumetii: trasee scurte si „comerciale” (gen cele in care mare parte din drum merg cu instalatiile pe cablu); din lipsa de om-al-muntelui in gasca. Nimeni nu vine cu intiative, nimeni nu are cunostintele necesare pentru a evalua un traseu sau pentru a planifica scurte drumetii…. Ma complac. Deocamdata. Cresc piticii si va trebui sa ne mobilizam sa le aratam frumusetile patriei altfel decat pe ecranul unui laptop; si tableta nu e o alternativa. 😀

Schi: Prima data am pus schiurile in picioare cand aveam 11-12 ani, avandu-l ca indrumator pe tata. Probabil ca as fi putut sa invat mai multe daca nu as fi avut un echipament de imprumut: clapari (scurti) din piele (in genul astora) si schiuri de 180 cm. In ciuda echipamentului potrivnic pentru un copil de 11-12 ani am reusit sa fac cateva coborari pe partia pentru incepatori din Poiana Brasov; am cazut, dar am ajuns intreaga in Bucuresti. Anii ce au urmat, s-a repetat aceeasi poveste, iar in prima iarna in care am capatat si eu un echipament „normal” am incercat o cascadorie pe partie; era in „voga” o reclama la OB, in care o ea se invartea pe role in jurul unui stalp, iar eu am vrut sa fac schema asta pe schiuri (cu rolele incercasem deja si imi iesea bine). Eram pe Valea Dorului si coboram o portiune mai abrupta. Glont.. ca doar asa stiam. Am ochit un indicator de traseu si mi s-a infiripat in minte gandul ca ma pot opri usor daca ma invart in jurul stalpului. „Scena” vazuta din afara a fost tare comica. M-am izbit frontal de stalp; nu purtam casca… Spectatorii au apreciat spectacolul atat de mult incat nimeni nu s-a sinchisit sa se opreasca sa verifice daca eram bine. Nu eram. Rezultatul: un prim menisc rupt. „Noroc” ca s-a intamplat in 1997, cand deja se faceau interventii artoscopice si la noi in tara.  De atunci si pana acum am mai avut parte de alte trei meniscectomii, o exostoza femurala operata, doua sarcini, si alte cateva operatii care au au avut nevoie de rapaus de la efortul fizic. Nu am stiut niciodata sa schiez; stilul meu era glont.. mai imi iesea cate o cristiana din cand in cand. Cand nu reuseam sa mai controlez directia, ma aruncam pe o parte, ma ridicam si o luam de la capat. Nu stiu de ce nu mi-am luat pana acum un instructor, dar, la fel ca si in cazul patinatului, mi-am propus sa invat sa schiez, cel mai tarziu, concomitent cu cei mici.

Acum intervine DAR-ul: ….  dar am aflat ca Staropramen a scos la concurs doua locuri in tabara de schi a bloggerilor. Am citit despre asta pe blogul Elenei.  Indemnul ei „suna” asa:

Scrie pe blogul personal un text despre experiența ta cu sporturile de iarnă. Motivează de ce vrei să înveți să schiezi. Se punctează spiritul, creativitatea, originalitatea și limba română vie și nevătămată. Include următoarea frază în subsolul textului și anunță-l pe Toma Nicolau că ai scris, printr-un comentariu la articolul lui!

Text înscris în concursul #schiem, prima tabără de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinișului și Buonavista.

Grăbeşte-te! Toma va anunţa câştigătorii pe 17 ianuarie!

 

Cum sa rezist tentatiei? Cum?? Ziceti si voi! Ar fi un soi de „vis devenit realitate”… desi nu ma stiu norocoasa, voi visa. Pana pe 17 voi visa la posibilitatea de a invata sa schiez inaintea copiilor mei, putand astfel sa le fiu sprijin la primele experiente pe partie. Visez sa folosesc la maxim echipamentul ce sta iarna de iarna in pod si visez sa nu mai mai mandresc cu faptul ca, desi claparii mei au 5 ani vechime nu au la activ decat 3 partii coborate – adica i-am folosit de fix 3 ori. Mi-ar placea. E destul de …. last-minute si am nevoie de o astfel de „nebunie”, mai ales ca „roadele” ei le voi putea pune in practica in fiece iarna; alaturi de copii, de Sorin, de prieteni.

Pana pe 17 Ianuarie, visez!

Text înscris în concursul #schiem, prima tabără de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinișului și Buonavista.

Articole pe aceeasi tema

11 comentarii

  1. Îți mulțumesc mult pentru interes și pentru înscriere, sper că nu sunt resentimente din cauza faptului că altcineva a câștigat. Am avut o misiune grea, îmi asum toate oalele în capul meu 🙂

    Numai bine!

    1. am acceptat-o de dragul visarii.. nu am asteptari realiste de a castiga un loc in tabara. talentul meu scriitoricesc chiar nu ma recomanda si chiar cred ca as fi o provocare pentru monitori :)) In plus, am vazut ca deja exista tabere de sustinatori pe twitter… prea complicat pentru mine 🙂

    1. eu sub ochii lui tata… imagineaza-ti ce a fost la gura mamei! :)))) Nu imi mai este frica. Acum ii am pe toti 4 operati. :))))))))))))))

  2. Succes Gabi…nothing is better than skiing! Asta e deviza mea…asa o descarcare de adrenalina si o golire de minte nu o face nici un sport…parerea mea. Dar iti recomand macar 2-3 zile alaturi de un monitor. Altfel e prea periculos. Abia astept impresii de la ski!

    1. stiu. Imi place, dar pe masura ce trece vremea, mi-e din ce in ce mai frica. Imi cunosc minusurile si stiu ca nu stiu sa schiez… doar ma incapatanez sa ma sui pe schiuri… oricum, toate accidentele din ultima vreme m-au facut sa reevaluez modul de abordare asupra acestui sport si sa inteleg ca trebuie sa iau cateva lectii.

    1. Imi place apa. Ma dau cu skijetul, banana, colace, parasailing… Si cam atat am incercat…. Vreau sa ajung si la ski nautic… Canda in viata asta….

  3. GAbi, dupa prima mea lectie de schi, azi, zic, apuca-te de schiat:)). ia un monitor si aloca o saptamana pentru asta. e super msito:)