Stiu ca se spune ca alaptarea e 99% vointa si 1% putinta… Dar mi se pare ca „zicala” asta e un mare-mare bullshit!
Cel putin, in cazul meu, asa a fost! Daca indrazneste cineva sa ma contrazica, devin violenta.. si asta e o amenintare!
Pentru mine alaptarea nu a fost naturala! La prima sarcina, am tot incercat sa aflu informatii.. si degeaba. Toata lumea ma linistea spunandu-mi ca alaptarea e naturala.. ca totul vine de la sine. La mine nu a venit! Tarziu, dupa multe reprize in care copilul imi plangea la san, iar eu plangean tinandu-l in brate, si dupa cateva luni de participare la intalnirile LLL Romania, am aflat ca aveam canalele infundate. Asistentele si medicii nu au putut sa ma diagnosticheze.. si asfel am ajuns sa imi cresc primul copil cu lapte praf… la presiunea familiei si a pediatrilor. Si, da, m-am simtit mai putin mama gandindu-ma ca naturalul tuturor nu e si al meu si ca eu nu am fost capabila sa ii asigur copilului meu un inceput natural si sanatos. Am suferit. Am strans toata suferinta in mine si atunci cand am ramas insarcinata pentru a doua oara, am inceput sa frecventez intalnirile La Leche League Romania. In timpul acelor intalniri, am invatat multe. Atat de multe incat la teorie inca sunt doxa si acum. Si cunostintele mele teoretice au fost aplicate cu succes de mame ce se aflau chiar la a doua nastere/alaptare.
Eu nu am apucat sa pun in practica aceste cunostinte, desi mi-am dorit-o enorm! … au fost impedimente medicale ce au impus ablactarea mea in timp ce ma aflam in reanimare si ma luptam sa supravietuiesc complicatiilor aparute in urma celei de a doua nasteri. Am incercat chiar si o relactare, dar fara succes…
Nu regret faptul ca am doi copii mari si sanatosi.. dar mi-as fi dorit sa ii pot alapta… M-am saturat sa fiu bagata in oala mamelor care nu fac tot ce pot pentru copiii lor, sau in a celor care nu urmaresc sa aiba copiii sanatosi! Imi iubesc copiii, si as fi dat orice sa ii pot alpta! Nu am cautat scuze sa nu o fac! A fost pura nestiinta! Taiati-mi capul, dar nu ma acuzati ca nu imi iubesc copiii!!
Jack Newman, un guru in ale alaptarii, vine in Romania. Daca vreti sa nu aveti regrete, ca mine, mergeti la conferintele sustinute de el! .. asa nu va veti putea reprosa ca nu ati fost informate! Auto-reprosul e mai dureros decat reprosurile celorlalti….
Conferintele „Alaptarea pe intelesul tuturor” se desfasoara in perioada 8-10 mai si sunt organizate de TOTUL DESPRE MAME si Asociatia ProMAMA. Taxa de participare este 300 lei pentru 4 sau pentru toate cele 5 conferinte si respectiv de 200 lei pentru 1, 2 sau 3 conferinte.
Daca esti insarcinata, nu mai sta pe ganduri! Mergi la conferinta! Taxa de participare costa mai putin decat laptele praf pentru o luna!
Imi pare sincer rau, ca nu am o invitatie gratuita de dat, asa cum au bloggeritele-mame ce au alaptat cu succes… dar garantez ca investitia nu va fi in van! Si garantez si ca sfaturile de specilaitate ajuta!
10 comentarii
Hai sa ma bag si eu in vorba. Pe primul copil l-am alaptat 1 luna. A fost si dorinta, a fost si natural si totusi nu a mers. Stateam cu el la san aproape in permanenta si degeaba. La controlul de o luna, doctorita a ramas saraca nedumerita ca in loc sa ia in greutate copilul meu scazuse. Atunci a facut proba laptelui si nexam: nu aveam aproape de loc. Decizia de a-l trece pe lapte praf s-a impus de la sine.
Pe cea de a doua am alaptat-o 5 luni, pana cand am inceput munca. Fie-mea, de cum a dat de biberon, a refuzat cu strasnicie sanul. Deci, a trecut si ea pe lapte praf.
Cu mezina a fost alta poveste, am alaptat eroic pana la 2 ani fara 5 zile.
Nu are imunitate mai mare ca ceilalti, nici nu e mai desteapta ca ei. Poate e mai apropiata de mine, dar cu siguranta nu are un IQ mai mare doar pt ca a fost alaptata mai mult. Ba chiar as spune ca ceilalti 2 au fost mai precoci decat e ea. Ii iubesc pe toti nespus iar ideea ca o mama care nu alapteaza nu e la fel de buna ca mamele alaptatoare ma scoate din sarite.
Este exact din seria ” – Ai nascut prin cezariana, vai dar nu esti mama daca nu nasti natural”, multe tampenii spune de persoane „inteligente”. Eu nu am putut alapta decat trei saptamani si am nascut prin cezariana, dar, daca toate mamicile din lume si-ar iubii puiutul doar 10% din cat il iubesc eu, ar exista numai copii foarte fericiti.
Imi place ca am gasit aici cele mai echilibrate comentarii legate de acest subiect. Eu fac parte din mamele care alapteaza, dar nu mi-a fost usor la primul copil si am trecut razant pe langa laptele praf. Am citit si m-am luptat mult sa reusesc sa alaptez si nu, nu cred ca mai este ceva atat de „natural si simplu” in ziua de azi, dar din fericire avem posibilitatea de a ne informa.
Si de cand sunt mama nu mai judec asa usor:), si sunt convinsa ca sunt mame care au facut tot posibilul dar nu au reusit sa alapteze. Iar tu esti unul dintre cazurile perfect justificate, nu vad de ce sa ai regrete. La prima sarcina nu ai stiut la timp, si eu am patit la fel, credeam ca va fi atat de simplu, ca nu am citit nici un rand despre asta :). Iar la a doua sarcina nu vad cine ar putea sa te condamne atata timp cat au fost alte probleme atat de serioase. Insa tu te-ai informat cand ai vazut ca ceva nu merge, asta face diferenta.
Eu am comentat mame care desi au avut acces la informatie, s-au multumit sa faca cum au auzit de la diversi prieteni. Nu se poate sa te plangi ca nu ai lapte, ca o sa fie scump laptele praf dar sa refuzi o singura discutie gratuita cu un consilier de alaptare. Se poate trai foarte bine cu lapte praf dar e pacat sa nu incerca macar varianta naturala. Si prin incercat inteleg sa iti dai toata silinta, nu sa spui ca tu i-ai dat dar nu ai avut destul
Eu nu prea inteleg astfel de razboaie, pe subiecte atat de personale, de intime. Teoretic, vorbim despre astfel de lucruri pentru un schimb de experienta, de opinii de idei, pentru a cere sfaturi sau a le da daca sunt cerute. Astfel de judecati ma scot din sarite, la fel si explicatiile pe care, uneori, le cer unii, fara a avea vreun drept la ele. Unele lucruri sunt atat de personale incat nu trebuie explicate nimanui. Nu aprobi ceva, atunci iesi din discutia respectiva.
mda…probabil ca reactiile exagerate ale mamelor alaptatoare vin in urma presiunilor inverse: – alaptezi asta inseamna ca esti o vaca inculta si apartii sigur unei etni;
– esti indecenta si vulgara daca alaptezi in public;
– esti saraca si material ca nu iti permiti nu stiu ce marca de lapte praf si psihic pentru ca esti scalva copilului;
– esti o femeie proasta pentru ca nu il pui pe sot sa se trezeasca sa dea lapte bebelusului…noroc cu feminismul ca poti sa votezi;
– esti o mama oribila daca indraznesti sa alaptezi pana spre un an iar daca ai depasit un an esti un monstru pe care o vor injura norele pentru ca il faci dependent de fustele tale pe copil
…si lista ridicatului din sprincene e fara sfarsit…nu doar de la doctori si asistente…ci si de la mame care teoretic ar trebui sa isi iubeasca copiii neconditionat si care ar trebui sa aiba instincte bune si care ar ttrebui sa te inteleaga pe tine, o alta mama cu limitele si luptele tale, indiferent daca ai reusit sau nu sa alaptezi 🙁
imi pare rau pentru experientele tale nefericite dar zau ca esti printre putinele mame nealaptatoare care nu au atitudinea de mai sus:(
„razboiul” dintre mamele ce alapteaza vs cele care nu alapteaza e dur. Asa cum tu ai venit cu o lista de argumente care sa justifice vehementa celor care alapteaza, asa pot veni si eu cu o lista de argumente ce justifica vehementa celor care nu au alaptat:
– nu iti iubesti copilul
– nu ai facut nimic bun pentru copilul tau
– copilul tau nealaptat va avea un IQ mai scazut decat al meu care e alaptat
– ai periclitat dezvoltarea copilului tau… daca iese „normal” multumeste-i lui Dummnezeu pentru ca ai avut noroc
– nu ai avut vointa! Alaptarea e 99% vointa 🙂
– copilul tau nealaptat va fi bolnav toata viata! Imunitatea lui nu exista intrucat nu „si-a luat-o” din colostru
… si lista continua.
Si exemplele mele si ale tale, sunt extreme.. si din pacate extremele sunt mai numeroase decat mamele echilibrate. Eu am avut noroc sa fiu inconjurate de mame echilibrate… de genul celor care au incercat sa ajute cat au putut dar care nu mi-au reprosat niciodata nimic, chiar si atunci cand stateam „cot la cot” si ne hraneam bebelusii. Ele la san, eu cu biberonul. Imi pare rau ca nu am avut aceste persoane langa mine inca de la prima nastere… dar nu mai pot schimba nimic. Pot doar sa le spun altor viitoare mame ca, daca isi doresc, pot primi ajutor in alaptare. Le pot reaminti ca informatia este mai importanta decat vointa si le pot asigura ca un esec in alaptare nu este o tragedie. Copiii cresc cu dragoste, indiferent daca aceasta vine de la san sau din biberon! 😉 .. Totusi, este bine sa evitam sa ramanem cu regrte… Eu habar nu am avut ce este acela un canal infundat si cum se poate desfunda… habar nu aveam nimic.. desi intrebam medicii si asistentele. Primeam zambete si asigurari ca va fi bine, ca nu trebuie sa ma stresez… si informatii partial – adevarate (asta am aflat abia la a doua sarcina)… Probabil ca daca nu ar mai exista „tabere” proaspetelor sau viitoarelor mamici le va fi mai usor sa aiba acces la informatie si sa primeasca sprijin… dar cand nimeresti in mijlocul unui „razboi” si mai ai si un bebelus de cateva zile in brate, nu prea gasesti un cadru optim pentru a primi informatie. …
bine ai mai zis:)
mai putina judecata si mai multa intelegere ar face lumea mai frumoasa
Cu riscul de a-mi atrage un perdaf public, am doua opinii despre subiectul de mai sus:
1. In cele mai multe cazuri in care o mama nu alapteaza (lasand situatiile medicale deoparte), vina nu este a mamei. Este foarte usor sa spui ca alaptatul e natural, ca trebuie doar sa vrei, ca poti citi articole de pe net si stii ce sa faci, ca femeile alaptau si cand nu erau atatea informatii. Sunt insa convinsa ca atunci femeile aveau ceva ce azi e mai greu, ajutor de la o persoana care stie. Oricat te-ai documenta, cand te trezesti cu el in brate, primul copil, il pui la san si nu se intampla … te cam blochezi. In mod normal, in spitale ar trebui sa existe personal care sa te ajute concret. Sa iti explice treaba cu canalele si mastita, sa iti spuna cum se desfunda canalele, sa iti explice cum e cu cantitatea de lapte minuscula de la inceput si tot asa. In unele spitale or fi astfel de oameni. Unde l-am nascut eu pe David, nu. Mi s-a spus ce ceaiuri sa beau si atat. Nimeni nu mi-a aratat ceva.
2. Nu cred ca e o tragedie daca nu alaptezi. Sunt pro alaptare si perfect constienta de avantajele alaptarii exclusive pana la diversificare si ale continuarii alaptarii dupa. Dar nu cred, sincer, ca este o tragedie daca nu se intampla. Si nu cred ca alaptatul te defineste sau nu ca mama buna sau mama proasta. Eu am crescut cu lapte praf, in 81-82 si nu am fost si nu sunt un om bolnavicios. Si stiu multi copii crescuti cu lapte praf care nu au suferit nici macar de raceli. Ce te defineste ca mama este grija pe care i-o porti, modul in care il cresti, felul in care te comporti, modul in care il educi, capacitatea de a-ti reconstrui viata astfel incat lui sa ii fie bine, limitele la care esti dispusa sa ajungi, in caz de nevoie, pentru ca lui sa ii fie bine si tot asa. Nu daca alaptezi sau nu.
Si ca sa inchei, nu sunt influentata de vreo experienta personala. Am avut noroc de prietene care alaptasera si care m-au invatat dupa iesirea din spital. Prin urmare, l-am alaptat pe David si intentionez sa o fac si cu frate-su care-i pe drum.
perdaf? de la mine nu, 🙂 exact asa gandesc si eu.. si am intalnit putine, dar foarte putine persoane care alapteaza si care nu au pus la zid macar o data in viata lor mame ce si-au hranit copiii cu lapte praf.. si, da, lipsa de informatie e cauza principala pentru care mamele pleaca din maternitati cu indicatie de lapt praf. Asta si „mecanismele” de marketing ale industriei producatoare de lp. … „Mecanismele” ar putea fi combatute cu informatie.. dar cand nu o cunosti si nu ai pe nimeni langa tine sa te indrume spre informatie…. „razboiul” e deja pierdut.
Am mai fost certata pentru ca nu cred ca lipsa alaptarii este o tragedie, ceva care afecteaza sanatatea copilului. Dar fiecare om are dreptul la opinia lui, nu? 🙂
Si da, sunt de acord cu tine .. mecanismele de marketing, intelegerile intre companii si medici si lipsa de informare si ajutor … toate „ajuta”.