N-am avut in viata mea un an mai greu ca asta.. Sunt sclav de corporatie. Imi si place ce fac… dar nu imi place ca nu am timp de familia mea.. ca plec la 8 si ajung acasa dupa 20, ca sunt secata de energie… As scrie multe, dar parca si capul mi-e secat de ganduri. Copiii cresc iar eu sunt un soi de spectator. Si nu, nu ma mandresc cu asta… Ale naibii constrangeri sociale!
Visez la momentul in care imi voi recastiga viata. Nu e departe… Visez la un concediu alaturi de Sorin si de copii. Am nevoie de el ca de aer! .. si tot nu stiu daca plecam in Grecia sau nu. 🙁
Astazi incepe prima intalnire SERVAS Romania dar eu nu voi putea ajunge decat in w/e dar ma duc. Ma duc sa imi spal creierul cu povesti de viata frumoase.. poate gasesesc vreuna care sa ma inspire intratat incat sa pot gasi puterea de a ma elibera!
In rest, totul bine..
