… una dintre manifestari (cred eu): Desi nu sunt fan declarat al co-sleepingului, cele trei saptamani pe care Vladimir le-a petrecut departe de tot ceea ce inseamna caldura sufleteasca, ne-au facut sa ne reconsideram pozitia. La inceput dormea numai cu noi, si numai cu lumina sau televizorul aprinse; incet-incet am incercat sa il obisnuim sa doarma in patutul lui, dar nu a fost chip, asa ca am pus o masuta joasa langa patul nostru, iar el doarme acolo, in landou… Se pare ca prezenta micutului in camera noastra a aprins oarece beculete in mintea Mariei, care face tot ce ii sta in putinta pentru a petrece cat mai mult timp acolo …. saracul Vladimir, doarme in niste tipete si chiote greu de suportat pentru un adult. In ultima perioada, Maria se trezeste noaptea plangand si nu se linistste pana nu o luam cu noi in pat… Si am […]
Degetul sau suzeta?
Cum nici unul dintre copii mei nu s-a bucurat mai deloc de beneficiile suzetei „naturale”, atat in cazul Mariei cat si in cazul lui Vladimir, am ales sa folosim suzeta. In cazul Mariei nu am avut nici un impediment in „planul” nostru. A inceput sa foloseasca suzeta la 3 saptamani si i-a oferit alinare si confort pana pe la 11 luni, cand am reusit sa o dezobisnuim sa o foloseasca. Totul, ca pe roate! 😉 … nici prin gand nu mi-a trecut ca, in cazul lui Vladimir, urmand aceeasi pasi putem avea parte de surprize. Pana acum nu prea am auzit de copii nealaptati care sa refuze suzeta. Stiam ca fiecare copil are nevoie sa suzeteze ceva iar acel ceva este fie sanul mamei, fie suzeta, fie degetul. Noi am ales sa le oferim copiilor nostri suzeta, tocmai deoarece am considerat ca suptul degetului le poate deforma dantura sau maxilarul. […]
Diversitate in relationare – pentru copii cu tulburare de spectru autist (TSA)
Aceasta postare este preluata integral de la doi lei si o pisicuta . Va invit sa transmiteti si voi mai departe aceasta informatie… sunt parinti care va vor fi recunoscatori. Iata invitatia noastra la un curs adresat copiilor cu TSA, cu rugamintea de a trimite mai departe si altor parinti sau gruprui de parinti ce ar putea fi interesati. Fara a ne propune un nou tip de tratament, dar cu obiective clare si un scop bine definit, am creat acest Atelier de dans si arte creative. Scopul atelierului este includerea copiilor cu autism (si alte nevoi speciale) in viata sociala folosind o modalitate artistica de interactiune si manifestare. Grupul se va desfasura cu frecventa saptamanala, avand in componenta minim 7 copii cu varste cuprinse intre 8 si 12 ani. Grupul va fi mixt, ceea ce inseamna ca va aduce impreuna copii si voluntari. Obiectivele propuse : 1.O mai buna coordonare motrica 2. Acceptarea […]
Arta neconventionala
Un cearceaf… candva alb, acum panza pentru Maria. Au fost cateva incercari de a sterge primele ei „manifestari artistice”. De aici albastrirea. Acum am renuntat. Il vom pastra amintire….. 🙂
Slanicul din Bucuresti
Asa am putea numi Salinele Roman, locul unde gasesti sare neprelucrata adusa tocmai de la salina Slanic Prahova; vre-o 20 de tone de sare, intr-o camaruta de marimea unui living (mai mare). Concentratia de aerosoli salini este in jur de 20 de miligrame pe metru cub, adica mult mai mult decat intr-o salina naturala. De aici si timpul redus de tratament. Daca am fi avut posibilitatea, am fi mers cu Maria la salina in aceasta vara, insa cum gravidelor in ultimul trimestru si nou-nascutilor le este contraindicata salinoterapia, ne-am orientrat spre salinele de suprafata din Bucuresti. La o cautare simpla am gasit 4 astfel de centre insa am ales Salinele Roman deoarece am gasit o oferta pe care nu am putut s-o refuz: 12 sedinte cu numai 82 de lei. Oferta a picat la fix, inaintea sezonului de raceli si alte complicatii respiratorii. Cum sa refuz o oferta ce tinteste fara a […]
Condurii fermecati
Pasiune mistuitoare. Chiar daca nu ii incalta decat o data la cateva zile ii poarta dupa ea prin casa mereu. Accesoriu, jucarie, ei sunt de toate. Incerc pe cat posibil sa nu o las sa ii incalte prea des… au totusi toc, iar ea nu are nici macar 18 luni.. dar i-a primit si a fost suficient sa ii vada pentru a se indragosti iremediabil. 🙂 Partea buna este ca, de cand ii are, nu mai atenteaza la pantofii mei cu toc (putinii care zac nepurtati in pantofar). Acestia sunt condurii fermecati – primii ei pantofiori cu toc. 🙂 Ii mangaie, ii dragaleste si ii poarta dupa ea prin toata casa.
529 de zile
Am cam tras chiulul in ultima perioada cu „datele tehnice” ale Mariei. O sa consemnez astazi… fara nici o ocazie. Mi s-a parut ciudat cand am vazut-o imbracata cu body-ul de la BodyBebe masura 98cm…. Ma asteptam sa ii fie mare. Foarte mare. N-a fost. … dar un 92 s-ar fi asezat cu siguranta mai bine pe ea…. e bine de stiut pentru cand voi face comanda M-a surprins putin… nici 18 luni nu a implinit si nu inoata in masura 98… si tot creste ca din apa… pardon, din ‘arne. Asa am hotarat sa o masuram…. Inaltime: 87 cm Greutate: 1
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
Artista familiei
Pana acum acest titlu era detinut cu onoare de sora din dotare, insa Maria ameninta sa ii ocupe aceasta pozitie. Sor-mea in copilarie picta geamul usii de la baie Picasso-like (uf, ce rau imi pare ca nu am o poza… intre timp ne-am mutat din acea casa), iar Maria a atentat la pereti. … probabil nu i-a placut sa ii vada asa albi si s-a hotarat sa adauge o pata de culoare; un pic de albastru, si nu de Voronet ci de pix. 😀 … ma bate gandul sa cumpar o galeata de vinarom alb sa dau peste aceasta prima incercare si sa o las sa se joace cu niste culori pentru dactilo-pictura. 😀 😀 😀 …. dar numai sub „indrumarea” maestrei (sor-mea) si cu acordul lui Sorin… Ar fi tare sa fie de acord! 😀
Cand motanul nu-i acasa….
… noi, ne facem de cap si ne lasam dusi la plimbare la Palatul Brancovenesc. 🙂 Norocul meu cu Nico si Bogdan, care ne-au luat si pe noi. Ei au pozat peisajele, care de cele mai multe ori ne cuprindeau si pe noi, au alergat dupa Maria si au fost tare responsabili la „jobul” pe care si l-au asumat 🙂 … si m-au mai ajutat cu Vladimir…. Adica tot greul plimbarii a fost pe umerii lor. Mi-e mi-a placut teribil aceasta iesire, iar Maria s-a simtit extraordinar; asta o spune zambetul ei, nu eu. 😛 Vladimir a mancat si a dormit, si a dormit… si a dormit, de nu-mi venea a crede. Vedeta iesirii a fost, normal, Maria, care s-a jucat cu toti copilasii pe care i-a intalnit, a facut „inventarul” tuturor celor veniti la picnic in gradina palatului, a capatat mancare (fructe, biscuiti si pufuleti) de la toata lumea […]