Si-a dorit o poza cu stranepotii ei. Va primi un mini album – ne gandeam la o carticica CEWE. Multumita lui Bogdan, avem pozele in format digital, iar saptamana aceasta le dau la print. Sper ca bunica sa fie incantata de micul album pe care il va primi si pe care il merita cu prisosinta… doar ea este ajutorul cel mai de pret in cresterea copiilor. ๐
La dublu
Imaginea de mai sus am surprins-o in timp ce asistam la ritualul imbaierii, ritual infaptuit de Sorin si de tata. Vederea aceasta a fost ca o infuzie instanta de fericire, iar Maria a tinut sa ma fericeasca si mai tare, oferindu-i lui Vladimir doua dintre jucariile ei; i le-a pus in cadita atunci cand a vazut ca el nu are nici macar una. ๐ Ma simt impotenta atunci cand imi privesc copii plangand iar eu nu ii pot lua in brate sa ii alin, cazand iar eu nu pot face nimic sa impiedic caderea, murdari iar eu nu pot nici macar sa ii ridic la chiuveta sa ii spal… Sunt spectator la propria-mi viata. Nu fac nimic; fac altii pentru mine, iar asta e al naibii de greu. Inca nu m-am obisnuit cu aceasta noua stare…
Terapie de week-end
O dupa-amiaza de Summer Well pentru adulti. Mai mult am stat pe la terasele din jurul scenei (din cauze de dureri), dar iesirea asta a fost ca o gura de oxogen. ๐ Balaceala multa pentru Maria. In curte, intr-o piscina improvizata ad-hoc. Gratar. Prieteni dragi. Cadouri pentru Maria… primite in avans pentru 8 Septembrie. Un Vladimir cuminte si mancacios. Un Sorin foarte solicitat si obosit. Terapie pentru suflet. ๐
La diferenta de 16 luni…
… poate parea ciudat sau prostesc, insa aceste doua imagini sunt asemeni unei doze de vitamine pentru sufletul meu. ๐
Sora cea mare si fratiorul ei
Cautandu-l pe Vladimir
Ne specializam in pazit fratel mai mic de sora cea mare. ๐ Tanculetul zvapaiat nu se da in laturi de la nimic pentru o mica repriza de „dragalit” fratiorul mai mic. … Firavul Vladimir nu este nicaieri in siguranta. Deocamdata Maria nu da semne de gelozie, dar stiu ca nu e timpul pierdut… ย ๐ E minunat sa ii avem pe amandoi langa noi!
Salutari… de ACASA!
๐ Nici nu pot sa descriu ce bucurie imensa este in sufletul meu… Suntem acasa!! Nici nu mai conteaza faptul ca trebuie sa merg zilnic la control – cel putin pana la sfarsitul saptamanii – important este ca am ajuns acasa. Ieri dimineata corabiile imi erau cam inecate iar astazi imi vine sa sar in sus de bucurie. Vladimir se obisnuieste incet-incet cu camera lui si cu toti membrii familiei iar eu ma obisnuiesc cu statul degeaba… adica mai fac cate un biberon, sau cate ceva mai usor, dar nu prea pot sa zic ca imi cresc copii…. Maria este deja cuprinsa de importanta rolului de sora mai mare si ori de cate ori il vede pe Vladimir ca nu mananca, fuge ii cauta suzeta si alearga sa i-o indese in gurita. De fiecare data, replica este aceeasi: „Bebe papa!” . Daca il aude prin statie ca plange, ea fuge […]
Update de viata in patru
Acum opt zile a inceput aventura noastra in patru. Nici prin cap nu imi trecea ca voi ajunge sa nasc in dimineata zilei de 12 Iulie…. nici macar nu am mai ajuns la Brasov. Vladimir Ioan Cojocaru s-a nascut in Bucuresti, la maternitatea Cantacuzino si a fost adus pe lume de dna. Dr. Dima Ane Marie – medicul care imi trateaza problemele ginecologice inca de pe vremea in care eram o copila si ma luptam cun niste ovare polichistice bilaterale – 15 ani. Probabil ca acesta a fost marele meu noroc…. M-a consultat, si, stiind ca imi doresc sa nasc la Brasov, m-a sfatuit prieteneste sa nu fac aceasta imprudenta… Desi nu eram prea incantati de idee, am acceptat cu gandul la sanatatea bebelusului pe care urma sa il aduc pe lume, dar cu sufletul strans ca Sorin nu va putea asista…. In nici 40 de minute eram pe masa […]
Tata si fata…
Maria obisnuieste ca in fiecare dimineata cand se trezeste sa vina tiptil-tiptil la noi in camera si sa se suie in patul nostru. In dimineata aceasta a fost mai matinala decat de obicei – a venit la 6, dar s-a suit intre noi in pat, s-a foit putin pana si-a gasit locul, si apoi si-a continuat somnul… calare pe tata-sau. ๐ Imaginea aceasta mi-a adus aminte de mini-seria „Tata&Fata” pe care incepusem sa o scriu…. o banalitate care mi-a umplut inima si mi-a gonit somnul de tot; nu ma mai saturam privindu-i! ๐ ย … la anul o sa il calareasca doi! ๐ ๐
Update de stare – je
Astazi a venit vremea sa mai consemnez cate ceva despre mine si, implicit, Vladimir. Inca mai suntem la pachet. ๐ Sambata am fost la control – fara Sorin. ๐ … care a avut treaba dimineata, insa mi-a parut bine ca a mai apucat sa se odihneasca, cat de cat… Piticul e bine; inghesuit tare, asezat in pozitie de iesire, energic – foarte energic … si de dimensiuni aproape normale pentru varsta lui gestationala. ย ๐ … daca pana acum ne obisnuise sa fie mai mare cu 1 pana la 3 saptamani, acum e mai mare numai cu cateva zile… ceea ce nu e rau. In urma consultatiei, am reconsiderat abordarea nasterii din cauze de ย pitic in limite normale si mama cu o anemie severa; in concluzie, asteptam pana spre termen, in speranta ca fierul, vitaminele si alimentele sanatoase cu care trebuie sa ma indop pana atunci imi vor salta hemoglobina macar […]