Nu stiu cati dintre voi ati auzit de campania „Un gram de atentie pentru un zambet” . Sau de Organizatia „Trebuie! Fetesti„. Eu una, recunosc ca nu auzisem nimic pana mai ieri, cand am fost „trasa de maneca” pe facebook de o fosta colega de scoala generala. Pe scurt, am fost invitata sa ma implic in campania „Un gram de atentie pentru un zambet„. Nu mi-a luat mult sa zic DA. Campania isi propune sa stranga alimentele atat de necesare traiului zilnic, cat si haine, incaltaminte pentru cele 30 de familii ce au in componenta persoane cu dizabilitati si care sunt sprijinite de Organizatia „Trebuie! Fetesti„. Va solicit sprijinul pentru a le oferi un zambet celor 30 de copii si adulti cu nevoi speciale (cu varste intre 3 si 27 ani) dar si familiilor lor. Daca aveti acasa haine, incaltaminte, jucarii, rechizite, alimente neperisabile sau alte lucruri de care nu mai aveti trebuinta dar care pentru […]
Bucuresteni, pe unde traversati?
Traim in Romania…. tara in care legislatia rutiera exista mai mult pe hartie… Din perspectiva parintelui ce a inceput sa le faca educatie rutiera copiilor sai, sunt preocupata de tot ce inseamna informatie in domeniu. Asa am ajuns sa descopar harta celor mai periculoase treceri de pietoni din Bucuresti. Aceasta ilustreaza trecerile de pietoni pe care s-au petrecut cele mai frecvente accidente rutiere in anul 2012. Este realizata de RCA Ieftin pe baza informatiilor oferite de Politia Rutiera Romana, pentru anul 2012. Anul trecut au avut loc 3.704 accidente rutiere în Bucuresti, in urma carora au decedat 80 de persoane, au fost ranite alte 945 şi 3.388 au suferit rani usoare. In 2012, traversarea neregulamentara a produs 333 de accidente rutiere grave, care au provocat decesul a 36 de persoane si ranirea altor 300. Neacordarea priorităţii de trecere pietonilor a cauzat producerea a 171 de accidente rutiere, în urma carora au decedat 9 persoane, […]
Deseneaza-l pe Pifou
Cum arata Pifou? … Pai inca nu se stie… Cine este este Pifou? .. Asta e simpla. Unii dintre voi probabil ca deja stiti, dar totusi o voi spune: Pifou este primul brand romanesc care a realizat imbracaminte pentru copii din bumbac organic. Povestea lui Pifou o puteti citi pe larg aici. Pifou a lansat o invitatie la joaca, iar noi am raspuns rapid DA! Da, vrem sa il desenam pe Pifou. Chiar daca ma numar printre mamele talentate si chiar daca piticii mei au niste personalitati foarte puternice si nu accepta ajutor decat atunci cand vor ei… Provocarea a fost simpla: am primit cate un body/tricou si o vopsea textila, pe care trebuia sa le folosim pentru a il desena pe Pifou. Ce a iesit? … pai,
Dupa “Micul artist in bucatarie”, pretentii de Master Chef
Stiu ca am o fata speciala. E speciala penru mine… e usor in afara tiparelor stricte ale societatii, dar asa e ea, iar eu incerc sa o incurajez cat de mult pot. Incerc si sa o ghidez dar asta nu prea imi iese. Berbeaca mea se ridica la inaltimea zodiei sub semnul careia s-a nascut! E o provocare pentru noi. Una pe care o iubim si careia inceram sa ii facem fata onorabil. Cu brio, am inteles de ceva vreme ca nu vom reusi. Duminica ce a trecut am avut sansa de a participa la atelierul “Micul artist in bucatarie” orzanizat de
Salvatii Copiii! Acum pe cei nascuti prematur.
Stiati ca : – 25% dintre femeile insarcinate se prezinta la medic abia in ultima luna de sarcina?! -In anul 2012, 1812 copii nu au supravietuit primelor luni dupa nastere? – Romania se mentine pe primul loc in Uniunea Europeana, cu o rata a mortalitatii infantile de 9 la 1000 de copii nascuti vii în 2012? – La noi în tara un copil mai mic de un an moare la fiecare 5 ore, iar cauza principală a mortalitatii infantile o reprezinta nasterile premature? – O treime dintre decesele infantile pot fi prevenite prin dezvoltarea de programe suport pentru mame si copii si prin dotarea cu echipamente medicale performante a maternitatilor si sectiilor de nou-nascuti? – Organizaţia Salvati Copiii si-a propus sa sprijine 25 maternitati cu incubatoare, pentru a ajuta astfel la prevenirea mortalitatii infantile si pentru a sprijini gravidele și mamele din 15 comunitati sa aduca pe lume copii sanatosi si sa le ajute […]
Post-Alfie, de pe margine.
.. cam asta e starea de spirit pe care o simt astazi in blogosfera mamiceasca. A venit Alfie! N-am fost. Dintr-un mix de motive printe care: nu rezonez prea mult cu stimabilul domn (a nu se intelege ca deloc), copiii mei au nevoie de mine si incerc sa fiu cat mai mult langa ei atunci cand au nevoie si in felul in care au nevoie, cheltuiala (biletul) nu a fost planificata si ar fi reprezentat un soi de efort bugetar pentru a obtine fondurile jongland cu alte cheltuieli si nu am simtit sa fac asta. Ma intristeaza sa vad cat de repede se incing spiritele si cum taberele se folosesc de orice mijloace, subtile sau nu, pentru mult dorita victorie! Ma doare tacerea. Tacerea celor ce nu vor sa supere… Nu pot intelege de ce nu suntem capabili de a accepta si alte pareri chiar daca sunt diametral opuse celor […]
Tupeu de primarist; de la Sectorul 1
Astazi am decis sa serbam lasata secului, la birou… Si cum altfel decat imputind etajul turnului nostru corporatist cu mici de la La Cocosatul. 🙂 S-au centralizat comenzile, s-au strans banii, am plasat comanda telefonic pentru 125 de mici si am plecat trei cucuiete sa o ridicam. Ne-am hahait pe drum, totul bine si frumos, pana am ajuns acolo. Coada, comanda nu era inca gata asa ca am mai asteptat cca 10 minute. Noi trei si inca alti cca 10 clienti, exceptandu-i pe cei de la mese. La coada cozii ( 🙂 ), impacientat un nenisor se agita de zor vociferand ca trebuie sa i se ia comanda de 40 de mici, pentru ca e pentru Primaria Sectorului 1. Degeaba. Nimeni nu il lua in seama. Asa, si?
Bye-bye, BancPost! Hello, ING!
… sau mai exact, despre cum am incetat sa fiu clienta BancPost si despre cum am devenit clienta ING! … si, NU, nu este o postare platita si nici nu are legatura cu campania ING care se desfasoara in acest moment. Timingul este doar o coincidenta iar postarea reflecta alegerile mele persoanle. BancPost a fost cel care m-a initiat in relatiile client-banca; prin 2000.. sau 2001, atunci cand am inceput sa imi incasez primele salarii. La vremea aceea nu a fost vorba despre o optiune personala. Conturile ni se creau prin intermediul celor de la „personal”; ei ne completau formularele, noi doar le semnam. Ei se ocupau de depunerea lor, tot de la ei ne ridicam si cardurile… Pe vremea aceea nu exista
Cu trenul
Inca din primavara Maria se tot cere plimbata cu trenul. Maimutul de fra-su nu se lasa mai prejos si cere tot ce ne cere si Maria… O sa mergem, le spuneam de fiecare data… Cand? Cand vor mai creste putin. 🙂 Dap, stiu nu e tocmai indicat dar este raspunsul evaziv la care apelez cel mai des atunci cand nu am solutii. … Pana Vineri seara, cand iar au deschis discutia despre tren si le-am zis: Mergem maine! 🙂 Nici ei nu erau pregatiti pentru acest raspuns… Maria m-a intrebat de cateva ori pentru a se asigura ca nu vorbesc prostii, iar Vladimir a fost atat de surprins de raspunsul meu incat, desi si el a cerut cu trenul, atunci cand i-am spus ca mergem maine, mi-a servit promt un : „nu vau” 😀 Pana la urma a fost ok. Ei incantati, eu placut surprinsa de trenuri… si uimita de
Valoarea unui dar
Dar, cadou, oricum i-as spune, in zilele noastre valoarea unui dar este o notiune deformata… Totul se rezuma la valoare materiala. Valoarea sentimentala este un concept pe cale de disparitie… Privesc acest concept prin ochii copiilor mei si imi dau seama ca totul este gresit… un dar facut din suflet, poate chiar mesterit cu truda de cel ce daruieste, nu are parte de apreciere. Nu de cea pe care o merita. Valoarea materiala e cea care conteaza; din pacate. Poate am gresit eu, poate au gresit cei din jur… dar ma uit la lejeritatea sau mai degraba indiferenta cu care copii mei accepta un dar mic, facut din suflet si mestesugit cu truda si imi vine sa urlu. Copiii mei nu stiu sa aprecieze. Si