Duminicile noastre incep printr-o excursie la piata. Eu am tras chiulul in ultima vreme. Din moment ce nu am voie sa car mai mult de 2 kg, sunt inutila si acolo, dar totusi, o utilitate mi-am pastrat: intocmirea listei de cumparaturi. Ca orice nevasta care se respecta, eu fac planul si Sorin, saracul, il pune in practica. Recunosc ca lista este facuta in special in functie de nevoile copiilor. Ca orice parinti care nu se respecta, nevoile noastre nutritionale (si nu numai) sunt, de multe ori, uitate… In caz ca ati uitat, nu sunt nici pe departe o buna gospodina, asa ca, de cele mai multe ori, ma transpun in rolul nutritionistului, care nu face altceva decat sa alcatuiasca meniuri. Viata le dau mama si bunica. Sa le dea Dumnezeu sanatate! Astazi, desi este ziua lui (sa-mi traiasca!), Sorin nu a scapat de drumul pana la piata. Sunt o nevasta […]
Joaca de-a mama cu blog
La inceput a fost un soi de terapie prin scris. Apoi, dorinta de a lasa ceva in urma…. un soi de jurnal de familie, pe care sa il citeasca atunci cand vor creste. Apoi a intervenit nevoia de informare si impreuna cu raspunsurile pe care le cautam, v-am gasite pe voi. Voi cei de acum, voi cei de atunci… Blogul a adus in viata noastra multi oameni complet necunoscuti care au reusit sa ne influenteze pozitiv, sa ne ajute sa ne gasim drumul si sa ne formam ca parinti. Multi dintre acesti oameni au ramas inca in vietile noastre, unii chiar si in offline. Acesta este castigul cel mai mare pe care il avem de pe urma blogului. 🙂 Au fost si „castiguri de scurta durata”: oameni cu care am rezonat numai pe perioade scurte de timp. Tot ca pe un castig ii privesc. … cam asa se intampla si […]
Iar sunt gospodina
La birou, ne-am impartit furnizorii livratori de mancare si cam fiecare are cont la unul si se ocupa sa dea comanda atunci cand decidem sa comandam de la acel furnizor. Mie mi-a revenit BucatePeRoate. Nu ii voi ridica in slavi spunand ca sunt cei mai cei, dar sunt buni… Noi nu am gasit unul „cel mai cel” asa ca ne-am facut o selectie de 3-4 furnizori de la care comandam prin roatie, in functie de ce avem chef sa mancam… asta daca nu dam fuga pe undeva sa mancam acolo. Ne-a convenit cel mai tare varianta cu mai multi furnizori de mancare, tocmai pentru ca ne place x produs de la y mai mult decat acelasi produs facut de z. Eu sunt destul de usor de multumit la mancare. Salatele sunt de baza si, din cand in cand, o supa-crema. Acum sunt si mai usor de multumit. 🙂 Cum nu […]
Biciclisti din Bucuresti, uniti-va!
Anul acesta am folosit o buna perioada bicicleta ca mijloc de locomotie spre birou. Din 4 kilometri cat am de parcurs, numai unul are banda pentru biciclete, in rest mergeam fie pe trotuar, printre pietoni, fie pe sosea, incercand sa ma feresc de autoturismele care nu se sinchiseau nici macar sa se departeze la 20-30 de cm atunci cand ma depaseau. Am pus destul de repede bicicleta in cui… dar sunt o optimista incurabila. Visez ca va veni o vreme in care ma voi putea deplasa civilizat cu bicicleta pana la birou, sau pana in parc, impreuna cu cei mici. Nu mai zic ca acum 3 ani era banda de biciclete pe tot traseul si ca aceasta nu a mai fost refacuta in urma lucrarilor de reasfaltare si schimbare a bordurilor (complet ne-necesare) ce au avut loc… Sambata, 27 Octombrie 2012, la ora 10:30, in Piata Alba Iulia, avem ocazia […]
Belly Dance
Pe cand eram mica, asimilam dansatoarele din buric femeilor cu moravuri usoare; nu-mi explic de ce, ca nu imi aduc aminte sa imi fi inoculat cineva aceasta idee… Am crescut, si am avut ocazia sa vad o dansatoare din buric „de la mama ei”… si am ramas fascinata… Femeia pe care o priveam se misca intr-un ritm ce te facea sa crezi ca nu e umana si dadea dovada de o flexibilitate ce ma ducea cu gandul la contorsionisti, insa miscarile ei erau totusi naturale… Am ramas vrajita… pana in momentul in care a inceput sa danseze cu sabii si cu faclii aprinse…. Din acel moment, perceptia pe care o aveam despre dansatoarele din buric s-a schimbat total. Apoi a urmat etapa Clona, cand, alaturi de 80% din popuatia de sex feminin a Romaniei priveam fascinata la acea lume care isi deschidea „culisele” pentru prima data in fata mea: cultura […]
Perceptii Marioresti
Ieri am fost cu cei mici la o petrecere de pitici… Pe drum spre casa, incercam sa o tinem pe Maria de vorba, sa nu adoarma in masina. Asa am aflat ca pe peretii locului de joaca erau desene oprite – logic!! Erau scene din Cartea Junglei si cum ea a recunoscut personajele, o fi crezut ca e inconjurata de televizoare. 😀 Desene oprite sa le ramana numele! 🙂 Am mai intrebat-o cu ce s-a jucat ea si a reusit sa acopere cam toate activitatile pe care le prestase. Funny a fost cand am intrebat-o cu ce s-a jucat Vladi. Raspunsul Mariei a venit rapid: „cu scamul” (adica, cu scaunul). Saracul copil, atat a inteles ea… E drept ca Vladimir, in mai mult de jumatate din timpul petrecut acolo nu a facut altceva decat sa impinga un scaun prin sala in care s-a tinut petrecerea. 🙂 Exact la fel le-a […]
Alo, provincia?
Sa locuiesti in Bucuresti nu-i mare fas. Aici salariile sunt mai mari, dar si toate preturile. Aici se intampla multe evenimente de amploare, dar, pentru ca Bucurestiul este un oras supra-aglomerat, evenimentele inseamna o mare de oameni; se lasa cu harmalaie si conexiunile directe se pierd. Bucurestiul e un oras mare, si mie imi pare si frumos, dar e murdar, alomerat si imbacsit de noxe. Bucurestiul e locul in care m-am nascut si am crescut. Nu am avut „tara” asa ca nici macar „la bunici” nu mergeam mai departe de cateva statii de troleu’. … „provincia” m-a fascinat mereu… poate si pentru ca nu aveam acces in alte parti ale tarii decat in concediile petrecute cu familia sau in rarele situatii in care vizitam rude (de grad mai indepartat) pentru cateva zile; putine – mult prea putine pentru gustul meu. Ce mi-a venit? Tocmai ce am aflat despre un eveniment […]
Geloziile ne guverneaza vietile. Acum.
Oricat am incerca sa le domolim geloziile, nu reusim; decat intr-o foarte mica masura. Atat de mica, incat nici nu prea se simte. Maria a renuntat la suzeta la 11 luni; acum o foloseste din nou, din cauza ca si Vladimir inca mai foloseste suzeta. Cum prinde o suzeta, o baga repede in gura, o scoate, exclama: Sunt mica-mica!, si iar o baga in gura. Maria renuntase la pampers, inclusiv la cel de noapte de cand avea 2 ani si 2 luni; Accidente mai existau, dar putine. Acum, Maria foloseste exclusiv pampersii (generic numiti asa, exprimarea corecta ar fi scutece de unica folosinta). Ea cere, si daca nu ii primeste, face pe ea, dupa care exclama fericita: Ezact ca bebe! Daca il vede pe Vladimir in bratele cuiva, exclama: Dadi, jos, Ma’ia bate!, si incepe sa traga de saracul Vladimir de zici ca mai are putin si ii smulge membrele. […]
„Distractia” s-a terminat!
Adio „huzureala”, adio odihna si recuperare in tihna.. ma rog, cat de tihna poate sa fi intr-o casa in care sunt doi copii mici. Astazi am inceput munca. Trebuie sa recunosc ca m-a cam rupt prima zi de munca… desi munca mea este una de birou… Obosita este foarte putin spus, dar nu imi doream sa imi prelungesc prea mult medicalul… Cred ca ma voi obisnui curand cu mersul la birou, dar pana atunci astept cu nerabdare weekendul; sa dooorm! Colecistectomia asta m-a transformat intr-o dependenta de somn. In viata mea nu am dormit mai mult decat acum! Mi-e putin rau, dar presupun ca sunt reactii oarecum normale ale organismului. Urasc raul „de obosela” si toata viata am considerat fitoase personele care invocau frecvent acest rau de oboseala; acum mi-s si eu una dintre acele persoane. 😀 E greu la birou fara „traditionala” comanda” de la pranz. Imi lipseste masa […]
Vai cardu’ lui!
🙂 De cateva zile, fac ce face o nevasta mai bine: toc banii la cumparaturi. Garderoba mea suferea de multa vreme, dar, din cauza dimensiunilor mele deloc de invidiat, orice incercare a mea de a imi completa garderoba, se solda cu mini-depresii… cand vedeam ca nu incap decat in 44-46 si mai vedeam si ca toate hainele ce imi veneau erau hidoase, renuntam… Cumparaturile se rezumau la haine pentru Sorin si pentru copii. Eu ma rezumam la minimul minumului necesar … De cateva luni incepusem sa tin un soi de dieta si sa am o viata activa; rezultatele se vedeau. Slabisem de la 86 de kilograme in Martie pana la ~75 acum 3 saptamani… 11 kilograme date jos in mod sanatos nu-i rau, dar era mult prea putin fata de targetul meu, iar toate eforturile mele erau aproape in zadar. Nu prea mai scadeam in greutate… pana la operatie. Partea […]