Gata! Am bifat si „premiera” primilor pasi facuti fara nici un fel de sprijin. S-a intamplat Marti seara, cand am fost la Ikea. Cavalerul meu a luat-o la sanatoasa explorand micutul loc de joaca din zona restaurantului. 🙂 Aproape ca alerga dintr-o latura intr-alta a locului de joaca tragand cu bucurie de toate „zanganelele” de acolo, iar Maria il privea fericita si il aplauda. Normal, ca nu am apucat sa fac nici o poza si ca nu am imortalizat nicicum momentul. Eram prea ocupati sa ne bucuram si noi alaturi de ei, insa imaginea acelor clipe ni s-a intiparit adanc in minte, iar amintirea este nepretuita. Avem doi copii umblatori! 😀
Banii de paine
… unii fug de acasa cu banii de paine, eu sunt specialista in a-i da pe jucarii. 🙂 Ori de cate ori ma duc sa cumpar mancare, ajung acasa si cu jucarii pentru cei mici. Nu pot sa intru intr-un hypermarket fara sa pun in cos si ceva pentru ei. … iar daca mergem cu unul sau cu amandoi la cumparaturi, cantitatea jucariilor cu care ne intoarcem acasa, creste! Ieri am fost cu Sorin si Maria in Kaufland si, pe langa „mangale” am venit acasa si cu un
Fie vreme buna
… fie vreme rea, piticii mei au un chef de joaca incredibil de mare. Firesc, dealtfel. Abia se obisnuisera cu iesirile prelungite in parc/curte si a venit vremea rea peste noi. Noroc ca sunt doi si, desi nu interactioneaza mereu, se antreneaza totusi unul pe altul „la joaca”. Chiar daca joaca lor implica de cele mai multe ori harjoneli si lupte pentru jucarii; si cam din toate interactiunile lor unul iese trosnit. … dap, a inceput si Maria sa si-o ia de la Vladi. Incerc sa moderez mai degraba decat sa intervin. Nu stiu daca e bine, insa nu vreau sa le dictez eu modul in care „trebuie” sa se comporte unul cu celalalt. Sper sa gaseasca singuri calea de mijloc. Eu imi propun numai sa fiu mereu acolo pentru a interveni doar in situatiile in care evenimentele degenereaza. Copii mei se dezvolta fenomenal de repede. Parca mai ieri eram […]
Aquagym
Marti am upgradat de la aquabike la aquagym! 🙂 Si sunt tare mandra de mine, mai ales ca am rezistat la toata sedinta si nu am stat pe bara decat la vre-o doua tipuri de exercitii care imi solicitau tare mult abdominalii. De fapt nici atunci nu am stat, ci doar am facut alte exercitii mai usoare. E drept ca am ales o grupa usoara, dar pentru inceput eu sunt multumita de ce am realizat. 🙂 Mi-a placut atat de mult incat mi-am transformat abonamentul de aquabike in unul de aquagym. Iar in continuare voi merge numai la aquagym. Intentionez sa mai stau o luna la o sedinta pe saptamana urmand sa trec la doua sedinte saptamanale…. dar trebuie sa „negociez” cu mama pentru inca o ora si jumatate in plus de stat cu cei mici. 😛 In imaginea alaturata e chiar piscina in care facem aquagym. Pare mica, dar […]
Anatomia lui Grey … inceputul finalului
„A luat!”
Gata! Au trecut emotiile. 🙂 Maria noastra „a luat” la gradinita. Pardon, „ghidin’ta”! Pe 29 avem parte de prima „sedinta cu parintii”. Se stabilesc detalii administrative si se vor oferi explicatii despre regulamentul de funtionare al gradinitei. Nu ma gandeam ca vom ajunge atat de repede la o sedinta cu parintii. … am ceva emotii. Stiu ca nu am de ce, dar mi-e greu sa le stapanesc. Daca aveti ceva sfaturi de impartasit privind „atentiile uzuale” sau alte cheltuieli care se fac aditional fata de taxa intr-o gradinita de stat, le accept cu bucurie. … si daca tot e sedinta, trebuie sa aducem cate un top de hartie tip xerox, coli A4 diverse culori si cartoane colorate. 🙂 Sunt curioasa care va fi „proforma” cu care plecam de la sedinta. 🙂
Emotii: admiterea
Invatamantul romanesc ne invata inca de la inceput cu emotiile admiterilor. Prin cele ale „admiterilor la cresa” nu am trecut, dar exista si acelea. Maine vom trece pentru prima oara prin emotiile cercetarii listelor de admisi si de respinsi pentru gradinita. La gradinita pentru care am optat noi, sunt 50 de locuri… si sute de inscrisi. Fiecare parinte spera sa „prinda un loc” pentru copilul sau… dar multi vor pleca dezamagiti acasa. … din pacate asta e sistemul. Poate si noi ne vom numara printre dezamagitii acestui an. … Fii-mea forteaza putin limita conditiilor de inscriere… dar totusi speram. Oricum, daca nu va fi printre cei „admisi” anul acesta, sigur va fi la anul. … Nu m-am luptat sa dau spagi. Inca nu e cazul…. daca situatia o va impune, probabil ca vom schimba strategia pentru anul viitor. Maine ma voi prezenta „la datorie”. Voi cerceta cu emotie listele, sperand […]
Vinerea corporatista
Nu stiu la altii cum e, dar la noi e casual-friday. 🙂 Si o iubesc. E o zi atat de relaxata… pana si relatiile colegiale sunt mai relaxate Vinerea. E un fel de lege nescrisa acest casual friday. De la mare la mic, totul e relaxat, nu doar tinuta. 🙂 Vinerile mele corporatiste, desi nu lipsite de taskuri, imi dau o stare de bine. … nu zic ca biciclitul nu contribuie la starea de bine, insa parca e mai bine decat in orice alta zi din saptamana! 🙂 Sper ca avuserati parte de o zi cel putin la fel de relaxata ca a mea! Week-end frumos. 🙂
Dragoste pentru animale dusa la extrem
Cu ceva timp in urma, Maria a fost impreuna cu bunicii la casa sora-mii de la tara. Casa inseamna de fapt o moara, o cresacatorie de pasari si o livada numai buna de batut in lung si in lat de catre Maria mea. A facut “milai”, a alergat “latele” (ratele) si gainilie si puii, pe care ii numeste generic “cososu”, s-a jucat cu pisicile, a explorat livada dupa bunul ei plac… si dintr-o data s-a linistit si statea pe vine explorand fericita ceva. Tata a crezut ca se joaca cu pisicile… dar in afara de rasetele Mariei nu auzea nici un mieunat, asa ca se apropie de nepoata-sa sa vada ce jughineste ea acolo. Fata mea – suflet mare iubitor de animale – isi gasise un tovaras de joaca si il mangaia si il invartea pe toate partile: …… un soricel! In secunda doi sarmana creatura a fost smulsa din […]
Mama, vreau….!
Inca din prima clipa suntem langa ei pentru a le satisface nevoile. La inceput nerostite. Apoi, cresc si incep sa isi exprime singuri nevoile si nu numai. Nevoilor li se alatura dorintele. Din ce in ce mai elaborate. Pe unele le putem satisface, pe altele nu… Probabil, ademenita de reclama Pizza Hut care ruleaza pe toate canalele, Maria si-a exprimat prima dorinta alimentara: pisa! (pizza). Si iata-ma apeland la avutorul prietenilor de pe facebook pentru a afla cea mai simpla si buna reteta de blat. ….. Nu mai facusem pizza in viata mea. Si nici aluat. … dar dorinta copilului e lege! 🙂 Cu reteta printata si pusa pe frigider (cu ajutorul magnetilor) am purces la treaba… Imaginea cu mine plina de faina si ultra concentrata asupra „taskului extrem de important” pe care trebuia sa il duc la indeplinire era destul de comica, insa am reusit. 🙂 … am trisat […]