Avem noroc ca locuim aproape de unul dintre cele doua parcuri in care se desfasoara proiectul Promenada, si astfel, Duminica am reusit si am ajuns cu Maria si Vladimir sa ascultam orchestra La Musica … si, bineinteles cu mama, in calitate de adult responsabil de cei doi copii. Vladimir a ascultat atent reprezentatia orchestrei, iar pe sfarsit a motait un pic… dar varsta ii scuza acest mic incident. 😛 Maria, in schimb a fost tare incantata de spactacolul la care a asistat. Nu ma asteptam sa se implice prea tare in activitatile pe care Micul Dirijor le presupune, iar ea nu mi-a inselat asteptarile. 😛 A alergat fericita in jurul foisorului, ba chiar a si avut cateva tentative de a se apropia de orchestra, insa se speria cand muzicantii incepeau sa cante si fugea repede la mama; o prefera pe mama deoarece ea putea sa
Terapii neconventionale
Daca pe Maria am reusit sa o scapam de displazia de sold cu ajutorul Manducai, pe Vladimir speram sa il scapam de torticolis cu ajutorul colacului pentru gat – imi pare mai putin barbar decat celebrul „tras de cap”. Utilizand colacul, corpul sau alungeste gatul si ii forteaza muschii sa stea in extensie, dar greutatea lui este „micsorata” de densitatea apei, permitandu-ne sa tinem muschii gatului mai mult in extensie si cu dureri mai mici. Bineinteles ca nu renuntam la exercitiile recomandate de kinetoterapeut, dar nu strica sa incercam si asa. Lui pare sa ii placa … primele zece minute, dupa care se lasa doborat de durere si trebuie sa il scoatem din cada.
Cea mai fericita stabunica
Si-a dorit o poza cu stranepotii ei. Va primi un mini album – ne gandeam la o carticica CEWE. Multumita lui Bogdan, avem pozele in format digital, iar saptamana aceasta le dau la print. Sper ca bunica sa fie incantata de micul album pe care il va primi si pe care il merita cu prisosinta… doar ea este ajutorul cel mai de pret in cresterea copiilor. 🙂
La dublu
Imaginea de mai sus am surprins-o in timp ce asistam la ritualul imbaierii, ritual infaptuit de Sorin si de tata. Vederea aceasta a fost ca o infuzie instanta de fericire, iar Maria a tinut sa ma fericeasca si mai tare, oferindu-i lui Vladimir doua dintre jucariile ei; i le-a pus in cadita atunci cand a vazut ca el nu are nici macar una. 🙂 Ma simt impotenta atunci cand imi privesc copii plangand iar eu nu ii pot lua in brate sa ii alin, cazand iar eu nu pot face nimic sa impiedic caderea, murdari iar eu nu pot nici macar sa ii ridic la chiuveta sa ii spal… Sunt spectator la propria-mi viata. Nu fac nimic; fac altii pentru mine, iar asta e al naibii de greu. Inca nu m-am obisnuit cu aceasta noua stare…
Terapie de week-end
O dupa-amiaza de Summer Well pentru adulti. Mai mult am stat pe la terasele din jurul scenei (din cauze de dureri), dar iesirea asta a fost ca o gura de oxogen. 🙂 Balaceala multa pentru Maria. In curte, intr-o piscina improvizata ad-hoc. Gratar. Prieteni dragi. Cadouri pentru Maria… primite in avans pentru 8 Septembrie. Un Vladimir cuminte si mancacios. Un Sorin foarte solicitat si obosit. Terapie pentru suflet. 🙂
Fumatul si alaptarea in maternitate
Cu postarea aceasta o sa fiu un fel de lup moralist. De ce? Pentru ca am fumat timp de 13 ani, cu o mica pauza totala – atunci cand am alaptat-o pe Maria. Nu am renuntat complet la fumat nici in timpul sarcinilor – am redus drastic numarul tigarilor, la 1-3 / pe zi cu destul de multe zile in care nu fumam niciuna, dar nu ma pot bate cu caramida in piept ca nu am fumat deloc… Abia in ultimele luni de sarcina am renuntat definitiv, iar in cazul primei sarcini, m-am reapucat de fumat imediat ce am incheiat capitolul cu alaptarea. Acum, mi-am propus sa nu ma mai reapuc de fumat. Cand fumam, aveam niste reguli in privinta fumatului in prezenta Mariei: – nu fumam niciodata langa ea, fie si in aer liber – nu fumam in aceeasi incapere – nu mai fumam in masina – nu mai […]
Recunostinta
La invitatia Bogdanei voi scrie despre lucrurile pentru care sunt recunoscatoare; despre zece dintre aceste lucruri. Am acceptat cu bucurie invitatia, incurajata fiind de „promisiunea” Bogdanei, ca acest exercitiu face bine si vine la pachet si cu o doza de optimism. Bun! Ca am nevoie. 😉 … si chiar daca nu as fi avut… o doza de optimism nu strica niciodata. 😉 Ca sa nu ma lungesc inutil, iata pentru ce sunt recunoscatoare: 1. Sorin – pentru ca nu putea sa existe pe pamantul asta un alt barbat „mai pentru mine” decat el, pentru ca ma iubeste si pentru ca face eforturi supraomenesti pentru a ma menaja si pentru a avea grija de minunatii nostri copii; pentru ca langa el am devenit alt om – mai buna, mai toleranta, mai altruista… 2. Copiilor mei – pentru ca mi-au aratat ca intreaga mea scara de valori era prost orientata si pentru […]
La diferenta de 16 luni…
… poate parea ciudat sau prostesc, insa aceste doua imagini sunt asemeni unei doze de vitamine pentru sufletul meu. 🙂
Sora cea mare si fratiorul ei
Concurs punctfoto.ro – CASTIGATORII
Iata ca a venit si momentul anuntarii castigatorilor concursului organizat de punctfoto.ro. Premiul de popularitate a fost castigat de catre Mihaela Gheorghe care a reusit sa primeasca 103 like-uri. Felicitari, Mihaela! Premiul special merge la ….. Cristina Ologeanu, care a reusit sa il convinga pe Bogdan, cel care sta in spatele lentilei punctfoto, prin ambitia si detreminarea de care a dat dovada pe tot parcursul concursului. Si-a dorit cu ardoare sa castige si si-a „hartuit” prietenii virtuali cerandu-le sa o voteze. 🙂 Felicitari, Cristina! Cel de-al treilea premiu merge la….. … la unul dintre urmatorii: