Reloaded pentru noi, parintii, ca pentru Vladimir a fost si punct. 🙂 Viteazul mamii nu si-a pierdut zambetul de pe buze nici macar atunci cand era vaccinat. Am scapat usor. 😉 Am fost doar cu el, ca nu m-as fi descurcat si cu Maria, in schimb am plecat in ‘sacosa’ si cu o trimitere pentru a-i face analize Mariei. Vineri dimineata tre’ sa ma duc cu ea la recoltare, dar inca nu stiu unde: Synevo sau Medlife-ul pentru copii? … Mai investighez problema. Un lucru stiu sigur. La Medlife Grivitei nu mai merg cu ea. Astazi, dupa ce voinicul meu a fost masurat si cantarit, nu m-am putut abtine sa caut in arhiva sa vad cum era Maria la aceeasi varsta. Vladimir are 65 de cm si 7200 g; Maria avea 66 cm si 6700 g. La Maria incepusem diversificarea, la Vladimir am invatat ca plansetele unui copil nu sunt […]
Dinti, tantrum, gelozii …. kabooom!!!
Un fel de suntem praf! 🙂 Nu exagerez, dar daca mi-ar cere cineva parerea as recomanda ca intre frati sa existe o diferenta mai mare de varsta. … de fapt imi amintesc ca am primit si eu acelasi sfat…. dar Vladimir era deja pe drum. 😉 Nu regret absolut nici o secunda decizia luata, insa e greu… Cedam pe rand in preajma lor, iar ei ne zambesc fericiti si isi vad in continuare de urletele lor. Sunt doi ingerasi, si ne umplu inimile cu fiecare gest al lor…. dar inceputul eruptiei dentare, crizele de tantrum si gelozia sunt o combinatie criminala. Oricum incercam sa facem, unul din ei este nefericit si sufera. … Toate sunt parca un cerc vicios din care nu avem cum sa scapam nesifonati, dar asa cum bine zicea Bea intr-un comentariu pe facebook, am trecut noi peste altele mai grele… asta tre sa fie floare […]
Restante traditionale – ruperea turtei
Am ramas restanti cu ruperea turtei Mariei. Am amanat sa o facem in Martie, planuind o petrecere in curte, de Sfanta Marie mica… dar atunci nu fura toti nasii disponibili, asa ca am ales varianta 2 in 1: turta Mariei si botezul lui Vladimir. Ca orice mama paralela cu traditiile m-am dus la nenea Google si l-am intrebat care sunt obiceiurile la ruperea turtei… si am primit mai multe raspunsuri decat imi doream. 😀 Varianta cea mai des intalnita este: – nasii cumpara turta, o panglica rosie pentru legarea parului, foarfeca (?? – nu inteleg de ce trebuie sa fie noua) si un rand complet de haine pentru copil; tot nasii aduc recuzita pentru tava – parintii copilului cumpara cadouri pentru nasi si aduc o tava – copilu’ sta cocotat pe un scaun si sta sa i se rupa turta deasupra capului si alege de pe tava – invitatii mananca […]
Prima raceala (serioasa) la dublu
Muci, tuse, febra. De ce mi-era frica, nu am scapat. Am bifat prima vizita la medic cu amandoi in calitate de pacienti si am ajuns acasa cu o jumatate de rucsac cu medicamente. Inca nu luam antibiotic si sper sa nu o facem in zilele ce urmeaza. Plansete, urlete pe fundal de aspirator conectat la batista bebelusului. Seringi dozatoare, nebulizator, doze distincte, tratamente total diferite – pana acum am reusit sa nu le incurc. 😀 Somnuri intrerupte de tuse, plansete si iar plansete. Consolam bolnaviorii si mergem mai departe. Stiam ca asta ma asteapta… Nu disper. Rad, dar nu e rasul meu. 🙂 Ne „distram” indoor….ca pana Luni nu avem voie sa iesim din casa. Week-end placut! 😉
2 luni Vladimiresti
5150g. si 56 cm. Creste zburlitul meu. Incet dar sigur. 😉 Nici nu imi pot dori altceva…. fata de cele 3230g si cei 48 de cm, cat a avut la nastere, nici nu se putea mai bine! Creste voinicul! S-a amanat vaccinul „de doua luni” din cauze de stafilococ auriu. Am refacut analizele; urmeaza sa le ridicam Vinerea viitoare si in functie de rezultat il vaccinam sau luam iar calea specialistilor. Devine enervant ridicatul medicilor din umeri; si in cazul lui si in al meu. 🙁 .. dar tragem aer in piept si mergem mai departe. Amandoi. 🙂
Dau!
Bunicule, daca ma mai chinuiesti mult cu masajul asta terapeutic, dau! Nu glumesc, chiar dau! Asta par a exprima pumnisorii lui stransi si bratele incordate. Scena se repeta seara de seara, la masaj, atunci cand ii lucreaza tata gatul si incheieturile picioarelor. Il doare pe voinicul meu, dar e brav si suporta totul barbateste. Se incordeaza si priveste incruntat; rar, foarte rar izbucneste in plans. Torticolisul pare sa fi cedat. Terapiile noastre neconventionale ( inotul cu colac pentru gat), masajul si exercitiile pe care le face tata cu el si tratamentul homeopat pe care l-a luat, par sa isi fi facut efectul. In doua saptamani mergem la control.. poate a scapat! Tal valg-ul lui da semne ca cedeaza dar e departe de a fi vindecat… dar si la Maria am scapat de el in 9 luni, asa ca mai am rabdare. Nerabdarea mea se manifesta in privinta stafilococului auriu si […]
La joaca
Spatiul in care se joaca inca arata ca dupa taifun… si din cauza de aplecari repetate nu prea mai pot sa strang in urma ei, dar n-am ce-i face. Mai strang si eu… il mai astept si pe Sorin sa vina, sa se ia cu mainile de cap, si sa stranga. 🙂 Cred ca asta ii displace cel mai mult… dezastrul pe care il gaseste in casa. Sau in sifonier, printre camasile si tricourile proaspat calcate. 😀 … dar ii trece repede, atunci cand o vede cat e de fericita. 😉 Acum cateva imagini cu jocul ei preferat:
8 saptamani
Acum doarme in cosuletul lui, langa mine; zambeste in somn. O face des. 🙂 As fi in stare sa il privesc ore intregi… fara sa ma satur, fara sa ma plictisesc! Zambesc nostalgic atunci cand ma gandesc cat am suferit de dorul lui in primele saptamani. Nu credeam ca DORUL poate fi ATAT de arzator; dureros… dar el sterge orice urma de durere. Nu mai am decat amintirea acelor zile, care probabil ca este intretinuta de conexiunea cu toate complicatiile mele. Suntem acasa de 5 saptamani… nici nu stiu cand au trecut… Cand a luat in greutate 1,4 kg? Cand i s-au bucalat obrajii, cand a facut cute pe maini si pe picioare? El e voinicul meu! Probabil ca e mai micut decat alti copii de varsta lui sau chiar mai mici, dar trage tare sa
Relactare stop!
A fost un vis frumos… o minune. Acele cateva momente „doar ale noastre” acele cateva picaturi de viata… caci da, pentru bebelusii norocosi, picurii de lapte matern sunt picuri de viata… E drept, ca nici formula nu te omoara, iar „alegerea” de a imi hrani copilul cu lapte praf, nu ma face mai putin mama decat cele care isi alapteaza copiii. Mi-e greu sa vorbesc despre acele clipe, despre motivele care au dus la re-ablactarea mea. Inca. Stiu doar ca, pe termen lung, este decizia cea mai buna atat pentru el cat si pentru mine! In urma acestei incercari de a relacta am ramas impresionata de tot sprijinul virtual si real pe care l-am primit. Toate sfaturile si gandurile de bine mi-au prins tare bine. Au fost momente in care am reusit sa merg mai departe doar agatandu-ma de ele. Fara exagerare. … Regret ca toate acestea nu au avut […]
Cand motanul nu-i acasa….
… noi, ne facem de cap si ne lasam dusi la plimbare la Palatul Brancovenesc. 🙂 Norocul meu cu Nico si Bogdan, care ne-au luat si pe noi. Ei au pozat peisajele, care de cele mai multe ori ne cuprindeau si pe noi, au alergat dupa Maria si au fost tare responsabili la „jobul” pe care si l-au asumat 🙂 … si m-au mai ajutat cu Vladimir…. Adica tot greul plimbarii a fost pe umerii lor. Mi-e mi-a placut teribil aceasta iesire, iar Maria s-a simtit extraordinar; asta o spune zambetul ei, nu eu. 😛 Vladimir a mancat si a dormit, si a dormit… si a dormit, de nu-mi venea a crede. Vedeta iesirii a fost, normal, Maria, care s-a jucat cu toti copilasii pe care i-a intalnit, a facut „inventarul” tuturor celor veniti la picnic in gradina palatului, a capatat mancare (fructe, biscuiti si pufuleti) de la toata lumea […]