Citisem anul trecut, la Ada, despre catrea Catherinei Dolto, „De ce spun copiii, NU„.
Nu am cumparat-o… credeam ca mai am timp pana sa intram in etapa NU. Nu a fost asa.
Citeam ieri o postare si mi-am amintit ca nu am „consemnat” nimic despre aceasta etapa.
Culmea e, ca nu totul e NU. Stie sa spuna si DA, atunci cand vrea neaparat ceva. Dar, de cele mai multe ori NU-ul e la putere.
Sintetizez, reproducand un dialog:
Eu: Maria, ce faci?
Maria: NU!Β
π π π
In week-end dau fuga in oras sa imi cumpar cartea. Simt ca am nevoie de ajutor sa descifrez enigmele NU-urilor.
14 comentarii
Iulia nu a prea avut perioada „Nu”, nu-mi aduc aminte nimic memorabil din aceasta perioada(acum are 3 ani si 2 luni, eu sper sa nu mai apara acum alta perioada cu nu), asa ca a fost usoara,Cei de la aditura Cartea copiilor, au niste carti foarte bune.
Maria e destul de negativista. π Sunteti norocosi.
Matei!
da, tati?
Te rog frumos, hai sa facem X sau Y…
Las-o balta!!!! – NOTA: este forma culta a lui NU
[…]
Tati!
da, Matei?
Te rog vreau poveste!
Las-o balta! (si am plecat)
Tati…
da?
De ce nu imi spui poveste?
Pai daca eu cand te rog ceva imi spui las-o balta… atunci spun si eu la fel ca tine… iti place?
Nu… nu o sa mai spun… – te rog…poveste…
Pana la urma toate au o rezolvare:)))
@BogdanRa, Matei e mare… am incercat la Maria deja, dar nu functioneaza. Am impresia ca nu intelege NU-ul meu… se comporta ca si cum notiunea nu exista si face tot ca ea. π
Mie mi s-a parut foarte interesanta aceasta etapa a lui NU, mi s-a parut provocatoare pentru faptul ca mereu trebuia sa improvizez si sa gasesc noi solutii pentru ca lucrurile sa nu ia o intorsatura nedorita. Dar uneori , nici asta nu poate fi evitat. Cu rabdare, tact, intelegere fata de copil, trec toate si in curand te vei minuna cat de bine te intelegi cu copiii tai.
Multa putere si rabdare iti doresc :).
@vavaly, am momente in care rabdarea si tactul imi par niste notiuni atat de straine…. π dar reusesc sa ajung la ele. π
@vavaly, e interesanta viziunea asupra acestei etape ca provocare. Incerc sa ma autoeduc spre asta.
Eu am cartea. E draguta, lui Costin ii plac pozele, mi-o tot da sa-i explic ce este in imagini, o am si pe cea cu ” De ce fac copiii crize de furie”, dar mie mi se pare pentru copii mai mari, sincer.
Sper sa depasiti repede etapa asta!
@Cristina, nu as baga mana in foc ca cea cu furia e pt copii mult mai mari. Uneori vad in Maria iesiri de gen. Cum nu primeste ce vrea, devine violenta ( la ea se manifesta prin muscat si rar prin lovituri). Mai rau e ca isi varsa nervii pe Vladi, de cele mai multe ori
@g.cojocaru, Nu la asta ma refeream, ci la faptul ca ambele carti, ” De ce spun copiii nu” si ” De ce fac copiii crize de furie”, mi se pare ca se adreseaza, ca si modalitate de redactare/ explicatii unor copii mai mari, clar mai mari decat Costin, cred totusi si pentru Maria. Acum ea cred ca e oricum mai dezvoltata, vorbeste, deci s-ar putea sa ma insel, dar pentru Costin e mult mai devreme sa-i explic lucrurile ca acolo, desi si el face crize de furie cand nu primeste ceva. dar e doar parerea mea.:)
@Cristina, aaaaa! Sa stii ca am mai auzit asta… dar faptul ca ei recomanda cartea (cea nu NU) pentru copii intre 2 si 7 ani, m-a facut sa cred ca nu degeaba au facut-o…. Sau poate e fii-mea prea „neevoluata” … π Oricum, vreau sa o citesc. Macar sa nu zic ca nu am incercat. π
Ilinca e in etapa lui „nu vau” (nu vreau), spus cu siguranta de sine, incat n-ai nicio sansa de izbanda sa fie altfel decat cum vrea ea!
@Aurelia, si Maria e foarte sigura pe ea cand ii da cu NU inainte… dar cel mai rau ma doare NU-ul spus la masa. De cateva zile, mananca mai putin decat Vladimir… π