Regresul.. modul prin care copilul iti spune ca e ceva in neregula cu el, cu voi… cam asta au insemnat toate perioadele de regres ale copiilor mei. Si acum traversam (prin Vladi) o perioada de regres: regresul in renuntarea la pampers.
Copilul meu, in varsta de aproape 4 ani, cel care se supara de numa atunci cand ii zice un copil mai mare in parc ca e mic, e fix asemeni unui bebelus. E mai in urma varului sau in varsta de 2 ani si 2 luni… si, din pacate asta ni se datoreaza noua… mie si problemelor mele job-related pe care le-am avut in decursul acestui an si recentelor probleme medicale ale Mariei care ne-au facut sa ne concentram atentia asupra ei mai mult in ultimele luni…
Regresul asta e strigatul lui de furie. Furie ca nu isi mai vede mama decat foarte rar si ca atunci cand o vede aceasta (adica eu) o ingrijeste pe sor-sa. Copile drag, te inteleg si iti cer iertare, si fac lucruri sa indrept tot ce e nedrept pentru tine.. dar lucrurile astea nu se rezolva peste noapte. Stiu, ca tu nu intelegi cum e cu constrangerile sociale sau gravitatea unor probleme medicale.. sau faptul ca daca ai fi fost tu in locul ei, am fi facut exact la fel si pentru tine. Stiu. Stiu ca tu la cei 4 ani ai tai nu poti sa intelegi. Stiu si ma doare ca suferi si ca nu pot sa bat din palme si sa fac ca viata noastra sa redevina normala…
4 comentarii
offf, ma pui pe ganduri… multa putere iti doresc si va doresc sa treceti cu bine peste toate!
Nu voiam sa ma plang.. e o realitate atunci cand sunt mai multi.. dar nu e tragic. Sunt etape care trec. Curaj! 😉
aaa, nici eu nu cred ca ne plangem cand scriem pe bloguri. scriem toc]mai pentru a citi si alte mamici despe ce si cum.
gandurile mele au legatura cu jobul si cu cel mic din burtica. ca tare viteaza ma dau eu ca vreau la munca, ca il voi lasa cu taica su sau cu bona… dar cand stiu cum am stat cu Dante de gat si mai citesc pe ici colo ma tot gandesc si razgandesc 🙂