Povesti pescaresti pentru nepoti

La inceput, l-a privit cu teama, dar a ascultat cu atentie explicatiile bunicului

Privea uimita „animalul” si nu intelegea ce i se intampla saracului… Il privea cu teama si entuziasm totodata, iar tata ii tot povestea despre pesti, mediul in care traiesc si cum se pescuiesc.

Apoi a prins curaj si s-a apropiat de el si a inceput sa puna intrebari

Cum a prins curaj, s-a dezlantuit. „coda mare!” „gura!” „petele ‘noata! Si Maria!” a aratat si a vorbit despre tot pestele; nu a ratat nici branhiile, nici inotatoarele, nici solzii. Tata i-a povestit rabdator cate ceva despre fiecare dintre cele ce ii starneau curiozitatea… Un soi de „de ce-uri” fara „de ce”. ­čÖé Recunosc, ca are mare noroc cu tata… eu nu as fi avut nici rabdarea si nici cunostintele sa ii pot oferi atatea informatii.

A conchis: Nu papam! Petele a picina. Cu Maria! 

Asa a avut loc prima lectie de stiinte naturale a Mariei. A aflat cate ceva despre pesti, despre Delta si chiar si putina istorie despre Insula Mare a Brailei.. iar apoi a mancat, lingandu-se pe degete, materialul didactic. ­čśÇ

Articole pe aceeasi tema

9 comentarii

    1. Da, au mare noroc de bunic, de bunica, de strabunica, de matusa, de unchi! ­čÖé … daca ne-ar fi avut doar pe noi, cunoasterea le era cam limitata! ­čśÇ┬á

    1. ┬á@babymanager┬áe curioasa din fire! cred ca semana cu ma-sa! ­čśÇ┬á
      Sa imi fie cu iertare daca ti-am produs pofte, dar priveste partea buna: macar e o pofta sanatoasa si fara prea multe calorii. ­čÖé