Iubire frateasca. Episodul „klingoniana”. Via Bagdasar-Arseni

Zilele trecute „ma plangeam” ca Maria e agresiva cu Vladi… Azi, putin dupa ora pranzului, primesc un telefon la birou. Era mama. M-a anuntat cu vocea tremuranda ca Vladimir i-a dat cu un pahar in cap Mariei. Pahar de sticla. Ma intreba la ce spital sa plece cu ea… S-a invartit tot turnul meu corporatist cu mine. Nu stiu cand am inchis calculatorul, cand am anuntat ca plec.. stiu doar ca pe drum spre masina vorbeam la telefon cu cei de la urgente – pediatrie de la Regina Maria care m-au sfatuit sa o aduc sa o vada un chirurg daca e vorba de plaga sau sa o duc direct la Bagdasar-Arseni daca e vorba de hematom. Mi-am dat seama ca nu stiam nici macar daca avea plaga sau nu. In nici 10 minute intram deja in casa… da, n-am prea respectat regulile de circulatie pe drum. Acasa, liniste mormantala.. pe masura ce inaintam am auzit-o pe Maria gemand si pe mama consoland-o. Am intrat in camera: Maria era intinsa in pat cu gheata pe frunte. Gheata intr-un prosop cu sange si betadina… Mi s-a facut rau instant. Am luat-o in brate si in timp ce ii explicam de ce trebuie sa mergem la medic am iesit cu ea pe usa. Fruntea era imensa. Pe drum plaga a incetat sa sangereze. Plaga = cca 5-8 cm fix in mijlocul fruntii. Prima oprire: Regina Maria. Verdictul chirurgului: nu necesita sutura intrucat e superficiala; doar piele crapata, dar e musai sa fie vazuta de neurochirurg pentru hematomul ce o  facea sa semene cu o micuta klingoniana. La RM nu era nici un neurochirurg de serviciu, iar neurolog nu aveau in spital decat dupa ora 19. Chirurgul mi-a indicat sa merg cu ea la Bagdasar-Arseni. Am plecat de la RM cu diagnosticul de traumatism craniocerebral acut.

A reactionat bine la controale avea un singur stres: sa nu o opereze. Am asigurat-o ca nu va face nimeni decat ceea ce este absolut necesar pentru a o ajuta sa se vindece. Mi-a zis: „Mamico, mi-e mila de mine!” … si mie imi era mila de ea cand ii priveam fruntea de klingoniana in retrovizoare.

La Bagdasar-Arseni, dupa cca o ora petrecuta acolo, doua consulturi amanuntite si o radiografie, s-a confirmat diagnosticul celor de la Regina Maria. Am promis sa ii urmaresc reactiile indeaproape timp de 3 zile, sa o feresc de stimuli puternici si sa o tin departe de cacao, ciocolata si orice alte excitante si ni s-a dat drumul acasa cu indicatia de a reveni imediat ce apare oricare dintre simptomele de pe „lista”. Am primit o fisa cu indicatii de supraveghere a pacientului. Pana acum e bine. Klingoniana, dar fara complicatii. Pentru cicatrice, vom da cu cicatrizin. Daca nu va fi suficient, o va salva bretonul.

Maine dimineata mergem la Chirurgie la Grigore pentru controlul post-interventie de indepartat panaritiu ce a avut loc ieri.

Desi nu doresc nimanui, vreau doar sa stiti ca Bagdasar-Arseni e surprinzator. Pesonal prietenos cu cei mici, desi trateaza atat copii cat si adulti si desi majoritatea copiilor care ajung la ei sunt cazuri extrem de simple comparativ cu traumatismele severe sau cu pacientii comatosi pe care ii trateaza. Ofera prioritate copiilor fara a neglija urgentele cu risc vital ce le sosesc pe banda rulanta.

Vladimir si-a cerut scuze si a pupat-o de a albit-o pe sor-sa… am discutat (cat poti discuta cu un copil de 2 ani si 9 luni) si i-am explicat ce a facut si de ce nu e bine ceea ce a facut… a inteles. Dar asta nu i-a impiedicat pe nici unul dintre ei sa isi reia disputele pe jucarii in nici 30 de minute dupa ce m-am intors cu Maria acasa.