Regresul.. modul prin care copilul iti spune ca e ceva in neregula cu el, cu voi… cam asta au insemnat toate perioadele de regres ale copiilor mei. Si acum traversam (prin Vladi) o perioada de regres: regresul in renuntarea la pampers. Copilul meu, in varsta de aproape 4 ani, cel care se supara de numa atunci cand ii zice un copil mai mare in parc ca e mic, e fix asemeni unui bebelus. E mai in urma varului sau in varsta de 2 ani si 2 luni… si, din pacate asta ni se datoreaza noua… mie si problemelor mele job-related pe care le-am avut in decursul acestui an si recentelor probleme medicale ale Mariei care ne-au facut sa ne concentram atentia asupra ei mai mult in ultimele luni… Regresul asta e strigatul lui de furie. Furie ca nu isi mai vede mama decat foarte rar si ca atunci cand o […]
(ne) Renuntarea la „pampers”. La 3 ani si 3 luni
Aaa, e vina ta! Cum asa? Eu nu as fi permis asta! Nu exista asa ceva! Nu e normal! Nu te-ai ocupat de el! Inca mai face pe el?! Trebuia sa fi fost ferma; reuseai! Le aud aproape zilnic. Pe toate, o parte din ele sau altele asemenea. Am incercat. Credeti-ma! Am incercat tot ce mi-a trecut prin minte. Am incercat si tot ce am incercat la Maria si a avut succes. Ei, bine, la Vladu nimic nu are succes. Nu vrea si pace. Am incercat pana si „nu mai am bani sa cumpar pampersi”; rezultatul – o ora de plans. Nu accepta nici macar sa stea o secunda fara. Se apuca de puta si incepe sa tipe: „Nuuuu! Vine Dana si imi taie puta! Nu vaauuu!” (Dana, este chirurgul, exceptional de altfel, care l-a operat de criptorhidie si fimoza acum jumatate de an) sau „Fac pipi pe afala, vau […]
Dorinte la ceas aniversar
Maria si-a dorit anul acesta (pentru a doua oara in viata ei) o zi de nastere grandioasa. A avut-o. Cu rochie de Sofia (via Lilutesa), cu magician, cu animator, cu cosmeticiana care sa le fardeze.. cu tot ce si-a dorit… aproape tot.. pentru magician a renuntat la piniata si la paharele si la fetele de masa cu Sofia. Si-a dorit o zi cu multi invitati (alesi de ea), fapt pentru care a ramas inca in „istoria” locului de joaca unde s-a desfasurat evenimentul ca avand petrecerea de zi de nastere cea mai mare. Vadu are o unica dorinta: un „tlactol cu pedale si lopata si loaba; losu”. Asa: Si il va avea. Sub forma de cadou colectiv de la bunici, parinti, Liutesa si Morari. Greu l-am mai gasit… Era disponibil fie in Craiova fie in Galati. Galatenii s-au miscat mai repede si au confirmat disponibilitatea produsului asa ca am plasat comanda la […]
Criptorhidia. La Grigore Alexandrescu
Scriam acum ceva vreme despre criporhidie (testicol necoborat in scot). Intre timp, Vladimir a si fost operat. Intrebarile primite pe mail sau facebook sau chiar si prin comentarii la postarea initiala, mi-au dat curaj sa scriu despre cum a decurs experienta noastra. … asa cum spuneam si in postarea initiala, internetul nu abunda in informatii despre experiente personale. Procedura a fost realizata de chirurgul Daniela Malureanu. Un medic exceptional, la adresa caruia am numai cuvinte de lauda si pe care o recomand si in somn. E un medic de tinut aproape…. probabil vom trece si noi, ca multi alti parinti prin apendicectomii sau alte proceduri asemenea… Sa revenim la criporhidia noastra. In ziua in care am fost programati, ne-am prezentat la ora 7.30 la registratura spitalului Grigore Alexandrescu. Cu ecografie si rezultatele analizelor necesare pentru realizarea interventiei. Si cu bilet de trimitere de la medicul de familie, cu adeverinta de […]
Criptorhidia – Testicul necoborat in scrot
In momentul in care am aflat ca voi fi mama de baiat, am avut o mare teama: ingrijirea zonei genitale a bebelusului. Unii spun ca trebuie decalotat, altii ca nu. Vladi are o fimoza fiziologica. Nu l-am fortat.. speram sa fie ok asa… Vroiam, ca atunci cand creste, sa ii dam lui sansa sa decida daca vrea o interventie chirurgicala sau nu… Intre timp, am aflat si ca are criporhidia bilaterala. Desi l-am dus la controale, nu am gasit medicul care sa il controleze suficient de amanuntit incat sa realizeze ca testiculele lui sunt flotante… Diagosticul primit la primul consult general facut la Regina Maria m-a cam naucit. In igoranta mea, nu aveam habar ca testicolele se formeaza in acelasi loc ca si ovarele si ca de-a lungul vietii intrauterine continua sa coboare pana ajung in scrot. Acolo ar trebui sa fie la nastere. Sau maxim pana la 1 an si […]
Aiki-Budo. Aikido pentru copii
Exasperata de luptele crancene ce se desfasoara zilnic intre Maria si Vladimir, am inceput sa caut activitati care sa ii ajute sa isi consume energiile fara urmari… Si am inceput sa caut informatii despre activitati la care sa imi pot duce copiii. Am vrut sa fie ceva care sa ii solicite fizic. Am vrut sa fie ceva relativ aproape de casa, astfel incat sa ii pot ajunge usor cu ei. Am vrut sa fie ceva care sa se desfasoare seara, dupa ora 18, astfel incat sa am timp sa ii duc dupa ce ma intorc de la munca. Si am gasit Aiki-Budo; Dojo Aikido Bucuresti. Auzisem ca primesc si copii mai mici, de varsta alor mei, dar am sunat totusi, pentru a ma asigura ca il primesc si pe Vladi. La 2 ani si jumatate nu prea e primit peste tot, iar acceptarea copiilor „la pachet” era o alta conditie. Am […]
Standarde. EA
De cand i-am devenit mama Mariei, am privit mai mereu „standardele” cu ati ochi decat normali… La inceput priveam la standarde cu teama, apoi am invatat sa le ignor, apoi m-am alarmat si iar am incercat sa educ sa le ignor. Acum ma amuza. Rad. Dar oare este rasul meu? Maria are 3 ani si 9 luni si masoara 118 cm, cantareste 18 kilograme si poarta masura 29 la picior. E un soi de sora lu’ Fat Frumos. Creste in nici 4 ani cat altii in 6-7. Recunosc ca ma sperie putin perspectiva cautarilor de pantofi masura 40 pentru un copil de scoala generala. :)) Imi alunga si mie cineva norisorii? 🙂 Incurajari, va rog!
Parintim: greul de la 3 si 2
Combinatia 3 si 2 este cea mai grea de pana acum. Din experienta noastra. Nu e usor sa fi parinte, dar sa fi parintele unui copil de 3 ani si a altuia de 2 ani, imi pare cea mai grea provocare cu care ne-am confruntat in viata noastra de parinti. Nu exista zen. Vietile ne sunt guvernate de haos. Un haos pe care, uneori, reusim sa il stapanim. Doar uneori. Atunci respiram. Tragem aer adanc in piept si ne pregatim pentru ce va urma. Sigur urmeaza ceva. Traim din provocare in provocare, dar provocarea cea mai mare a ramas aceeasi: sa ne crestem copiii fara sa ii „stricam”. E greu sa nu gresesti. E imposibil sa fim
Fii-ta l-a batut pe fii-miu!
Maine Maria are sedinta cu parintii. Merg eu. Cam asta e „fondul”: Vineri eu: Maria, ce ai facut azi la gradi? ea, trista: Mamico, l-am batut pe X. eu, pauza sa ma adun… dupa care incerc sa inteleg care au fost motivele ce au determinat-o sa faca asta si ii explic de ce nu e ok sa se comporte asa. Pare ca intelege… In week-end, ii reamintesc de cateva ori despre ce am discutat si, de ficare data parea ca intelege. Luni: eu: Maria, ce ai facut azi la gradi? ea, victorioasa: Mamico, n-am batut nici un copil! Mustacesc si rasuflu usurata crezand ca micul nostru tete-a-tete a dat roade. Marti: eu: Maria, ce ai facut azi la gradi? ea, trista: Mamico, azi am batut-o pe Y! M-a impins si i-am dat cu pumnu’ in ochi. eu (mi se pune un nod in gat): Reluam discutia si imi reexpun […]
Adenoidectomia (scoaterea polipilor) la M. S. Curie
Adenoidectomia, apendectomia, extirparea amigdalelor…. interventii usoare prin care trec multi copii. Le-am bifat si eu pe toate in copilarie… stiam ca nu sunt grele dar nu eram pregatita ca Maria sa treaca prin vreuna dintre ele inca de pe acum… Trei ani si trei zile avea atunci cand ne-am prezentat la ora 7:00 la spitalul Marie Curie pentru adenoidectomia programata… Credeam ca sunt puternica… N-am plans, dar nu mi-a fost usor…. mai ales cand auzeam un alt copilas urland sfasaietor in camera post-operatorie din blocul operator. Acela a fost momentul in care am cedat si m-am lasat cuprinsa de emotii… Nu era ea, dar pulsul meu o luase deja razna si nu m-am mai putut calma pana cand nu mi-au adus-o in salon. M-am bucurat sa gasesc la Marie Curie normalitate… Medici calmi si zambitori, asistente cu zambetul pe buze, indiferent daca primeau „atentii” sau nu. Infirmierele erau acre si […]