De ce mi-era frica, nu am scapat. Doi ani, 10 luni si 14 zile am reusit sa o tin pe Maria departe de o unitate primiri urgente (UPU). 5 februarie s-a dovedit a fi o zi cu ghinion pentru Maria. Aproape de sfarsitul programului, primesc un telefon de la mama care ma anunta sa trec pe la farmacie sa iau nu-stiu-ce picaturi pentru Maria, ca plange ca o doare urechea. Plangea la propriu. Cum nu imi sta in fire sa le dau chestii fara sa ii vada un medica inainte, mai ales ca aceasta situatie era in premiera, am pus mana pe telefon si am sunat la Regina Maria. In call center m-au anuntat ca nu au nici un loc disponibil la nici un ORL-ist in acea seara, dar, simtindu-ma agitata si panicata la aflarea vestii, domnisoara de acolo mi-a recomandat sa sun la numarul de urgenta de pe spatele […]
Folifi?
Adica polipi. Ni s-a spus ca e posibil ca Maria sa trebuiasca sa renunte la ai ei. Mai incercam 10 zile un ultim tratament, si in functie de rezultat, vom afla daca este nevoie sa ajungem la operatie sau nu. Fara exudat. Probabil ca sunt ticnita, dar in astea 10 zile o voi duce pe Maria si la analize. Sunt over-protective cand e vorba de ei, dar nu m-as arunca cu capul inainte spre o operatie pana nu elimin si suspiciunea unui crocobalaur in nas/gat. De o luna nu mai scapam de semne de raceala. Acum e doar infundata. Fara mucozitati, fara tuse, dar e infundata… si uneori mai face febra… dupa 2 transe de antibiotic luate in decurs de o luna. Sigur nu e otita; ceea ce ma bucura, dar ma simt mica in fata misterelor medicale iar luarea unei decizii pro/contra operatie, ma sperie. Stiu ca e extrem […]
DE CE? Stilizat
Dintotdeauna m-au distrat copiii in perioada ” de ce?”. Sunt fenomenali in etapa asta! E incredibil cum pot merge ei pana in panzele albe cu ” de ce?”. Etapa asta e o (alta) piatra de incercare pentru marea majoritate a parintilor. Sunt momente in care cedezi nervos sub tirul de ce-urilor sincere si nevinovate ce izvorasc din curiozitatea micutului ce descopera lumea. Noi, la cei 2 ani si 10 luni ai Mariei, inca nu am experimentat ” de ce?”-ul. Ea l-a imbratisat pe „de un’e”? (de unde)… si cum totul provine din ceva, Maria noastra are tone de materie prima pentru a ne supune unor tiruri de intrebari ce par a nu mai lua niciodata sfarsit. Uneori e agasanta, dar chiar si atunci, etapa asta are farmecul ei. E incredibila mintea unui copil de 2 ani si 10 luni; conexiunile, intuitia, imaginatia… toate astea se intrevad in aceste siruri interminabile de intrebari. […]
Joaca de-a mama cu blog
La inceput a fost un soi de terapie prin scris. Apoi, dorinta de a lasa ceva in urma…. un soi de jurnal de familie, pe care sa il citeasca atunci cand vor creste. Apoi a intervenit nevoia de informare si impreuna cu raspunsurile pe care le cautam, v-am gasite pe voi. Voi cei de acum, voi cei de atunci… Blogul a adus in viata noastra multi oameni complet necunoscuti care au reusit sa ne influenteze pozitiv, sa ne ajute sa ne gasim drumul si sa ne formam ca parinti. Multi dintre acesti oameni au ramas inca in vietile noastre, unii chiar si in offline. Acesta este castigul cel mai mare pe care il avem de pe urma blogului. 🙂 Au fost si „castiguri de scurta durata”: oameni cu care am rezonat numai pe perioade scurte de timp. Tot ca pe un castig ii privesc. … cam asa se intampla si […]
Il iubesc!
Astazi aniversam 3 ani de casatorie! La multi ani, noua! Pe vremea aceea nu stiam ce urmeaza…. Visam la o viata frumoasa; visam sa am copii… visam. Astazi traiesc visul alaturi de el. Si il iubesc! Il iubesc pentru fiecare surpriza pe care mi-o face, pentru fiecare noapte in care ma lasa sa dorm si se ocupa de copilul/copii care nu are/au somn. Il iubesc pentru fiecare scutec schimbat, pentru fiecare masa pe care le-o pregateste/serveste copiilor, pentru fiecare prima data pe care a incercat-o alaturi de mine, il iubesc pentru zilele in care m-a vegheat si s-a rugat pentru viata mea, il iubesc pentru fiecare strop de sudoare pe care l-a varsat pentru bunastarea noastra… il iubesc pentru ca nu uita sa fie barbatul cu care m-am casatorit! Sunt o femeie implinita si fericita. Din cauza lui! Si il iubesc si pentru asta! Langa el traiesc o viata mai […]
Are mama fata mare
🙂 Nu-mi vine sa cred ca luni depunem dosarul pentru inscrierea la gradinita. 🙂 Mai ieri veneam de la Brasov cu un bot de copil ce cantarea 2750 de grame, iar acum facem dosare pentru a inscrie botul la gradinita. Sunt nostalgica… si am emotii. Desi nu va incepe cursurile decat la toamna, deja ma gandesc ca in decembrie vom bifa prima serbare. In gasca mare, ca deah, Maria e copilul familiei nu doar al meu. 🙂 Ma apuca nostalgia si cand ma gandesc ca va merge la aceeasi gradinita la care am mers si eu si sora mea. Este pestre drum de casa noastra, si chiar daca este de stat am hotarat sa ii dam o sansa inainte de a cauta altceva. In principiu am inteles ca nu ar fi probleme cu locurile asa ca nu imi fac griji. Cel putin, domnele de la administrativ (multe dintre ele in […]